D-ale vârstei
Demult, tânăr când eram,
Jar mâncam, când alergam.
Iar acum, la bătrânețe,
Mă mai mișc, da’ numa-n bețe!
Lui îi place să trăiască
Lasă proștii să se ducă
Toată viața lor la muncă.
Eu prefer o mândră bună
Și-un rachiu tare de prună.
Vârsta, bat-o vina!
A mușcat timpul din mine,
Poftă, tot mai rar, îmi vine.
Femei, azi, nu mai «atac»,
Că de-or vrea, eu ce mă fac?
La cincizeci de ani de la absolvirea liceului
Unii-mbătrâniți și grași-
Alții, parcă prin foc trași,
Betegiți și cocoșați,
Niște «resturi» de bărbați.
Așa a lăsat Dumnezeu!
S-au iubit în tinerețe,
Azi își dau numa binețe.
Pofte, doamna și-acum are,
El abia mai stă-n picioare.
Moș Mitică și mândra din tinerețe
Cu ani mulți și pensie-mică,
Greu o duce moș Mitică,
Dar, deși anii sunt grei,
Din ce n-are,-i dă și ei.
Cu femeile-i altfel, azi
Le-am iubit cincizeci de ani
Căutând doar sentimentul.
Acum toate îmi cer bani –
S-a schimbat regulamentul?
Afaceristului A.N
(lăsat de autorități să fure)
Atunci când m-a înșelat,
Degrabă l-am reclamat.
Și așa aveam să știu
Cum se urlă în pustiu…
«Dondonel» școlit la Moscova
Când, cu ură și trufie,
Scrii mizerii pe hârtie,
Seama repede ne-am dat:
De la ruși le-ai învățat.
În pas cu moda
A făcut ca și ceilalți
Bătrânei ajunși bogați.
Și-a lăsat nevasta bună
Și și-a luat o «lepră» jună.
Doctor Cornel MUNTEANU
