Cronica literară – Victoria Stolojanu-Munteanu: „7+1 din Clubul mincinoșilor”

648

Poetul este un rege şi i se cuvine un tron. Prin publicarea cărșii ,,70+1 din Clubul Mincinoșilor”, tronul numai pentru ora poveștilor și mitologiei este oferit de către Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj autoarei Victoria Stolojanu-Munteanu. „Un crez adânc pătrunde-va/ de-a pururi omenirea” cu patriotism şi creativism local din cartea semnată de Victoria Stolojanu-Munteanu „70+1 din Clubul Mincinoşilor”, o întreţesere de poveşti care de care mai mirabile, mai timpurii, mai străvechi, mai îndatorate trecutului fabulos al Gorjului şi istoriei lui cel puţin bimilenare.
De altfel, Victoria Stolojanu-Munteanu îşi caracterizează ea însăşi substanţa doctrinară: povestea are rolul de a transforma legenda în ficţiune verosimilă şi cultivatoare a patriotismului şi creativismului local:
– amintirile sunt transfrontaliere având scopul de a reîntoarce mărturiile în întregul lor transdisciplinar,
– cercetarea documentelor vizează predilect epocile/ eonurile şi trăieşte simultan secreta bucurie a unor emoţionante descoperiri,
– cartea denotă o orgolioasă punere în evidenţă, aproape barocă, a pecetei gorjeneşti,
– întâmplările, adică naraţiunea propriu-zisă, deapănă firul unor evenimenţialităţi perene şi unice prin extraordinarul arhetip, care conduc romanescul de substrat şi de superstrat spre o mumă generică: literatura cronicarilor, a lui Haşdeu şi Eminescu, a unor Sadoveanu, Bănulescu, Eliade ş.a.
– incursiunile în trecutul istoric îşi asumă valoarea unor ritualuri ale începutului absolut până la a provoca miracolul unui nou răsărit de conştiinţă şi libertate,
– vibraţia scoarţei romaneşti se asociază cu violente treziri dintr-un somn adânc ş.a.m.d.
Acum, desigur, ar trebui să laud propria apariţie editorială „Poetul este un rege şi i se cuvine un tron”. N-o fac, dar vă asigur că are o trăsătură care se cheamă rezistenţa la prostie prin poezie şi critica poeziei. O alta ar reclama reconstrucţia societăţii civile prin recursul la po(i)eticitate. În fine, ca şi Roland Barthes, v-aş invita la a vă însuşi o anume ştiinţă, a desfătărilor limbajelor; la a vă reconstrui sinele şi Eul din temelii în textul paradiziac, utopic, ca o heterologie prin plenitudine. Toţi semnificanţii sunt înăuntru şi fiecare garantează teza (izvor sau figură a plăcerii), care se produce doar în momentul consumării lor, şi prin porţile acestuia pătrund în mari şuvoaie ideologicul şi imaginarul, lectura confortabilă şi respectul pentru fast verbal. Astfel momentul devine durată iar durata eveniment memorabil.
Dar poetul nu va avea un tron fiindcă el nu scrie petru glorie. „De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu? Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?”.
Să sperăm că nu aceasta va fi soarta autoarei Victoria Stolojanu Munteanu care are și obsesia profundului, nefiind interesată doar de gloria efemeră
„Portal – Măiastra” (nr. 4/2019) dă definiţia artei prin condeiul lui Gheorghe Grigurcu: „Prin artă (măreţia omului – n.m.) recreează alianţa între propriul corp şi suflet”. Nicolae Suciu, comentându-l pe Lucian Blaga, găseşte că prin cultură se prezervă zestrea preţioasă care e cuvântul originar, iar cultura este ea însăşi o obsesie a profundului, a ascunsului, iar poeţii sunt „nişte făpturi care poartă o semnătură misterioasă, o pecete a tainei, o magică signatura rerum”, ei nefiind cei care doar cântă, ci ei fiind cântarea însăşi.
Prin legendele Gorjului, subtitlu al cărții ,, 70+1 din Clubul mincinoșilor,, Victoria Stolojanu-Munteanu aduce prinosul său de cultură spre a-l pune la temelia societății, fiind ea însăși una din cântările județului nostru.
Și, prin strădania autoarei, Gorjul se zidește continuu ca un regat al nemuririi.
„Revista Jiului de Sus” (nr. 28-29/ 2019) reliefează – prin prisma ecourilor în presa locală – impactul pe care l-au avut strategiile şi politicile culturale în Gorj. Cartea are un accent axiologic, o năzuinţă formativă, cu inerenţe modelatoare şi catalitice, de apriorism românesc ce accentuează idea de va fi Gorjul ca un „Regat al nemuririi”.
Aspectele fundamentale ale creaţiei culturale (cu categoriile ei abisale) relevă un mod de existenţă inconfundabil în cercul select al naţiunilor europene. Cultura răspunde existenţei umane prin constitutivitatea stilistică şi aceasta la rându-i grefată pe ontologia clarobscură infinită şi pe reflexele transcendenţei şi autoreflexivităţii.
Cultura populară trăită în ,,70+1 din Clubul Mincinoşilor’’ dă cărții un aspect de discurs social în care se situează corect simbolurile, se explorează misterul şi revelarea pe de o parte, metaforicul şi transfigurarea pe de altă parte, ne arată drumul către Celălalt din noi înşine, descrie etnografic faptul ideal, individual şi holistic, căci omul gorjean a avut parcă de când lumea un rol cultural, un funcţionalism cultural.
Cartea e un discurs social scris şi rescris la nesfârşit în diferite limbaje şi constituit deopotrivă din cuvinte, acţiuni, simboluri, semnificaţii, practici iniţiatice, interpretări vizionare, anticipative, simultaneizând perfecţiunea consensului cu dezordinea confruntării ca şi cu modelele originare şi sacre, ca metafore epistemice (alegorice şi expresive, adică cognitive şi poetice). Statutul Fiinţei a glisat dinspre contemplativ spre activ. La noi, Tudor Arghezi – replica noastră la geniul Mihai Eminescu –, (de)dublat de Constantin Brâncuşi, au trecut, ambii, la activitatea spirituală, scriitoricească desigur cu proiectări, prospecţiuni mai ales, ale viitorului. Victoria Stolojanu-Munteanu ne întoarce în trecut de unde să revenim spre a consolida temelia viitorului.
Ion Popescu-Brădiceni

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here