În urmă cu aproape 20 de ani, când am lecturat importanta lucrare a istoricului gorjean, Vasile Cărăbiș, anume: ”Istoria Gorjului”, cu mare bucurie am aflat că, vrednicul de pomenire, preotul, paroh al fostei comune Țicleni, Gheorghe Gr. Țicleanu(1860 – 1927) a scris cartea ”Istoricul Bisericei Rășina”, în anul 1909. Am luat la rând toate bibliotecile din Gorj, Craiova, Râmnicu Vâlcea (inclusiv la Mitropolie și, respectiv, Episcopie), dar nu am reușit să-i dau de urmă. În această căutare s-a mobilizat și inimosul nostru, părintele Dragomir Țicleanu, rușind să o găsească în București, la Biblioteca Sfântului Sinod de la Patriarhia Română, paginile ei având și ștampila de la Academia Română. Acest mare noroc, pentru Țicleni, prin ajutorul lui Dumnezeu, s-a săvârșit la jumătatea lunii martie 2024. Este o adevărată victorie. Din această carte aflăm multe date importante de la începutul secolului al XX-lea, peste care timpul scurs de un veac așternuse uitarea. Din această carte aflăm, printre altele, situația economico-socială a vremii, însângeratul 1907, desfășurarea unor activități culturale și altele. Autorul aduce elogii fondatorilor Bisericii de la Rășina-Gura Lumezii, Constantin și Maria Porojnicu , fiind prima biserică din zona Țicleni, la acea dată, zidită cu cărămidă confecționată și arsă în marginea Cioienii, închinându-i și multe versuri, ca în legenda Meșterului Manole. Chiar dacă versurile mai prezintă unele stângăcii, valoarea literară și documentară este de necontestat.
Redau în continuare aceste versuri, iar cu alt prilej voi relata din mărturiile preotului Gheorghe Gr Țicleanu privind realizarea edificiului, pe platoul Morușea.
MORUȘEA
Platou loc desfătător,
Numai ție ți-a fost dat,
Loc frumos încântător,
De Domnul frumos creat.
Cât de minunată mai ești,
Dragă colină frumoasă,
Ca o țară din povești,
Ca o vilă grandioasă.
Numai ție ți-a dat,
Pronia Dumnezeiască
Și mult dar tu ai aflat,
Ca să fii casă Cerească.
De trei ori loc fericit,
Tu platou desfătător,
Și de Dumnezeu urzit,
Casa lui în viitor.
Și de aci daruri cerești,
La noi cei ce te rugăm,
Și bunuri Dumnezeiești,
Putem să câștigăm.
Și cocoana cea miloasă,
O Doamnă prea valoroasă,
Boeru a încurajat,
Și se apucă de lucrat.
Amândoi se potriviră,
Să înțeleagă în chibzuire,
Și a face începură
Materii de monastire.
Deși greu cu jertfe mari,
Amândoi ca niște frați,
Dar în credință prea tari,
Întrecură mulți bărbați.
Căci isprava și tăria,
Nu stă în prea multă lume,
Ca-n unire și frăție,
Se găsește mult renume.
Boerul hotărî locul,
Că la vârful vii este,
Unde să proslăvești Domnul,
Monastire să zidești.
Nu e cum voește omul,
Nu e cum vrea încă satul,
Ci cum rânduiește Domnul,
El cum chibzuiește sfatul.
Că cocoana-i o porumbă,
Noaptea în vis i s-arată,
Că în Morușea să aducă,
Cărămidă și cu piatră.
Monastire ca să facă,
Vede frânghii și cu sfoară,
Întinsă cu mare grabă,
Precum arăt mai la vale.
VIZITAȚIA LOCULUI UNDE AVEA SĂ SE CONSTRUIASCĂ TEMPLUL
Pe Morușea–n sus,
Frumoasă vâlcea,
Boerul s-a dus,
A o vizita.
O mândră câmpie,
Un loc prea frumos,
Unde vrea să fie,
Templu grandios
Cu cocoana care,
A văzut acia,
P unul oare-care,
Trăgând cu frânghia,
Însemnând cu sfoara,
Locul cel frumos,
Zicându-i să facă,
Templu grandios,
Boierul grăiește:
-Surioră dragă,
Dumnezeu grăiește,
Aicea să se facă,
Monastire înnaltă,
Înaltă grandioasă,
Cum n-a mai fost alta,
Așa de frumoasă.
MULȚUMIREA FONDATORILOR CĂTRE DUMNEZEU
Privind clădirea Boerul
Înăuntru și–n afară,
Astăzi ni s-a –mplinit visul,
De aur dragă Cocoană.
Astăzi ni s-a –mplinit visul
Boerul emoționat
Astăzi s-a săvârșit lucrul
Fie Domnul lăudat!
Mulțumescu-ți ție sfinte
Ceresc Împărat
Mulțumesu-ți drag părinte
Că m-ai ajutat.
Ce făceam noi doi,
Doamne fără tine,
Au doar puteam noi,
Face așa clădire?
Laudă sufletul meu
Pe Cerescul Împărat,
Că el m-a ajutat.
Tu Doamne Sfinte,
Dumnezeul meu
Că el m-a ajutat.
Tu Doamne Sfinte,
Ai luat aminte
La sufletul meu.
Doamne tu ai auziit
Rugăciunea mea
Tu stăpâne ai văzut
Inima și râvna mea.
Auzitaai Doamene Sfinte,
A mea rugăciune,
Dăruindu-mi bun părinte,
Pentru închinăciune
Casă pentru pomenire
În acest loc sfânt
Măreață clădire
Pe acest pământ.
Lăudat să fii Tu Doamne
Cerescule Împărat
Celebrat vei fi Sfinte,
Că m-ai ajutat.
Tu celea ce–nalți
Pe smerit și rob
Tu cela ce salți
Pe umilul Domn
Doborînd la vale
Pe cel îngâmfat.
Zdrobești gura leilor,
Împărate Sfinte
Tu Doamne al oștirilor,
Fărâmi guri nelegiuite.
Pe tiran tu îl smulgi,
De pe acest loc
Și în iad îl duci,
Băgându-l în foc.
Iară eu Doamne,
Prea bun părinte
Am aflat milă,
Împăratule Sfinte.
În a-ți zidi casă
Pe acest pământ,
Monastirea asta,
Așa cum ai vrut.
Aici să te proslăvim
Cerescule Împărat,
Ție să ne –nvredicim,
De acum și până –n veac.
BOERUL ȘI ZIDARII
Cum sunteți voi maistori
Oare mai ziditați?
Întrebata boerul,
Ca acest făcutați ?
Zidarii zâmbind
C-au terminat lucrul
Totul isprăvind
Și dau cuvântul
De tineri băeți
Multe monastiri,
Dar rog să ne ierți
Și multe zidiri
Săvârșitam multe
Multe am zidit
Pe câmp și pe munte
Multe am isprăvit.
Dar ca asta tare,
Groasă și legată,
În ziduri și fiare,
Tare niciodată.
Aici noi am vrut,
Ca să concurăm
Noi ce am putut,
Lumii s-arătm.
Că orice zidire,
Pe unde am zidit,
Orice monastire,
Ce am săvârșit
Ca asta nu este
Tare și frumoasă,
Poate că –n poveste,
Așa grandioasă.
C-așa ne-a fost vorba
Pentru monastire
Și așa ne=a fost tocma,
Pentru a ei zidire.
Alta să nu fie,
Așa de–njugată
Și asta să se știe,
Ca cea mai legată.
Ziduri tari groase,
Cu ciment lucrate
Și fierul ca oase,
Printrânsul băgate.
Ea este coroana
A tot ce am săvârșit,
Ea e toată fala
A tot ce am zidit.
Monasirea astă,
Ce am săvârșit,
De ar sta chiar în apă,
Stă înveșnicit.
ION M UNGUREANU
