Cătălina, eroina de la Jii

Volumul memorial “Cătălina, eroina de la Jii”, Editura B. D. Media, Târgu Jiu, 2010, semnat de preotul Ioan Mălăescu şi jurnalistul gorjean Dorin Brozbă(1), reprezintă una dintre puţinele apariţii editoriale(2) despre viaţa cunoscutei eroinei gorjence Ecaterina Teodoroiu comparată de mulţi cu eroina franceză Ioana d`Arc. Acest volum este valoros pentru că este scris dintr-o dublă perspectivă având doi autori foarte importanţi. Ioan Mălăescu (1873-1937) a fost preot şi a cunoscut-o astfel personal pe Ecaterina Teodoroiu. Manuscrisul acestuia este, posibil, singurul document scris despre viaţa eroinei din Gorj de către un apropiat al familiei Cătălinei Teodoroiu(3) . De altfel, Ioan Mălăescu a slujit ca preot paroh în oraşul Târgu Jiu, judeţul Gorj, în apropierea locului în care s-a născut Ecaterina Teodoriu, fostul sat Vădeni devenit cartier al municipiului Târgu Jiu.
Îmi permit să cred astfel că situarea mausoleului(4) dedicat Ecaterinei Teodoroiu la doar câţiva metri de Catedrala Ortodoxă “Sfinţii Arhanghelii Mihail şi Gavril” din Tg. Jiu, cunoscută drept “Catedrala Sfinţii Voievozi”, nu este deloc întâmplătoare dacă se are în vedere că la această biserică a slujit şi preotul Ioan Mălăescu (timp de 37 de ani).
Preotul iconom profesor Ioan Mălăescu(5) a fost un remarcabil scriitor şi om de cultură gorjean de la începutul secolului XIX care, din nefericire, a fost dat uitării, deşi a avut o activitate publicistică bogată. Această importantă carte a sa, dedicată Ecaterinei Teodoroiu, a fost publicată de o către o editură, destul de târziu, în decembrie 1930, doar cu trei ani înainte de a-şi da obştescul sfârşit. Volumul a fost interzis prin lege între anii 1940-1990 şi a fost readus în centrul atenţiei abia după 20 de ani. Titlul manuscrisului semnat de Ioan Mălăescu se numea “Cătălina de la Jii”. Dorin Brozbă a intrat în posesia unui astfel de volum publicat în anul 1940 (unul dintre puţinele exemplare care au supravieţuit) de la Sabina Teodoriu Moruş, sora mai mică a eroinei devenită ulterior şi muzeograf (timp de 40 de ani! ) la Casa Memorială a Ecaterinei Teodoroiu din Tg. Jiu.
În “Cătălina, eroina de la Jii”, carte scrisă de jurnalistul şi omul de cultură gorjean Dorin Brozbă, a fost, din fericire, inclus şi manuscrisul preotului Ioan Mălăescu, acesta devenind şi coautor al volumului respectiv. Valoarea noii cărţi constă deci, mai ales în ineditul şi valorosul manuscris al preotului Ioan Mălăescu, căci despre Ecaterina Teodoroiu s-au scris cărţi, s-au regizat filme, s-au realizat documentare, etc. dar pe un ton neutru.
“Cătălina, eroina de la Jii”, este cartea ideală pentru a contura portretul aproape complet al Ecaterinei Todoroiu. De altfel, Dorin Brozbă recunoaşte şi el, la data de 8 aprilie 2010, în prefaţa cărţii, meritul regretatului “preot Ioan Mălăescu, teologul care, din punctul nostru de vedere, este autorul celei mai tulburătoare creaţii, pe lângă multe altele, despre viaţa eroinei neamului”.
În carte, imediat după prefaţă, urmează scurte biografii ale sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu şi a preotului Ioan Mălăescu semnată de cunoscutul profesor şi ziarist gorjean George Manoniu.
Manuscrisul preotului Ioan Mălăescu, completat cu fotografii de arhivă cât şi cu informaţii despre Ecaterina Teodoriu şi epoca sa, întregesc portretul eroinei de la Jiu care şi-a cunoscut sfârşitul… pe plaiuri moldave, respectiv pe Valea Zăbrăuciorului, pe frontul Mărăşeştilor. Din paginile volumului “Cătălina, eroina de la Jii”, cititorul descoperă surprins, dincolo de ceea ce ştia probabil despre Ecaterina Teodoriu ca personaj istoric şi ca mit, contextul datorită căruia aceasta a fost comparată cu Jeana D’Arc a României(6) , află că Ecaterina Teodoriu a scris versuri în adolescenţă(7), află chiar detalii despre povestea sa de dragoste cu ofiţerul Gheorghe Manoiu şi multe alte altele.
Ecaterina Teodoroiu este una dintre personalităţile care s-au mişcat într-un cerc restrâns din jurul Casei Regale, aceasta primind şi decoraţia ,,Virtutea Militară de Război, clasa a II-a” chiar de la Regele Ferdinand al II-lea(8). Cea mai mare parte a fotografiilor şi a informaţiilor cuprinse în volumul analizat surprind aspecte mai puţin cunoscute din viaţa eroinei şi a epocii sale cum ar fi transcrierea certificatului de naştere sau o scrisoare a fratelui său Nicolae care a căzut pe front. Volumul “Cătălina, eroina de la Jii” este semnată de doi autori din epoci diferite, un contemporan al eroinei şi unul din prezent. Cartea o prezintă pe Ecaterina Teodoriu, prima femeie ofiţer din Armata Română, în scurta sa viaţa eroică şi receptarea acesteia la 127 de ani de la naşterea sa şi 104 ani de la moarte, aceasta fiind omagiată aşa cum se cuvine.
Dorin Brozbă mai prezintă şi personalitatea veteranului de război Grigore Nicolescu, născut în 1890, care a luptat pe front împreună cu Ecaterina Teodoroiu şi a scris despre personalitatea sa. Grigore Nicolescu este cel mai longeviv camarad de arme care a cunoscut-o pe eroina de la Jiu, acesta stingându-se din viaţă la 102 ani, parcă pentru a ne reaminti că trebuie să nu uităm eroii neamului. Posteritatea i-a conferit eroinei gorjene, pe drept motiv, un loc de cinste în istoria modernă a României. Numele de “Ecaterina Teodoroiu” a fost dat unor instituţii de învăţâmânt ori de străzi, s-au scris cărţii despre aceasta, etc. dar, aşa cum se întâmplă adeseori, prin mitizarea ei avem tendinţa să o uităm. Şi aşa s-a scris şi s-a publicat prea puţin despre acest excepţional exponent al eroicelor femei din România… Cu atât mai mare este valoarea documentară a volumului “Cătălina, eroina de la Jii” care constă în faptul că cititorul o descoperă pe Ecaterina Teodoroiu aşa cum era în realitate (mulțumită preotului profesor Ioan Mălăescu) şi aducerea eroinei în zilele noastre (prin munca şi truda profesorului şi jurnalistului Dorin Brozbă) . Volumul memorial “Cătălina, eroina de la Jii” se deschide cu o fotografie a Ecaterinei Teodoroiu (14 ianuarie 1894- 22 august 1917) şi se închide sugestiv cu o imagine din 2010 a Casei Memoriale din Târgu Jiu care îi poartă numele şi lângă care am făcut o fotografie. Cartea este nu doar o frumoasă şi emoţionantă invitaţie la lectură ci şi un mod de a sublinia necesitatea de a-i cunoaşte viaţa Cătălinei, tânăra născută în satul Vădeni, pe valea Jiului, privind mai dincolo de mitul Ecaterina Teodoroiu.
Mariana Bendou, Scriitor membru LSR

(1) Jurnalistul şi scriitorul Dumitru (Dorin) Brozbă, fondatorul Editurii B.D. Media, este unul dintre cei mai fervenți susținători ai culturii din județul Gorj, al tinerelor talente din domeniul folclorului, fiind organizator al unor importante festivaluri de-a lungul anilor, dar și un promotor și susținător al sportului gorjean și al echipei Pandurii Târgu-Jiu. A publicat şi cãrţi despre personalitãţi gorjene cum ar fi Ecaterina Teodoroiu dar şi cântãreţele Maria Lãtãreţu Maria Apostol şi Filofteia Lãcãtuşu.
(2) Pe acelaşi subiect au mai apãrut cãrţi scrise de Ion Mocioi şi cãrţile colonelului Nicolae Tãutu
(3) Numele real al Ecaterinei Teodoroiu. Posibil acest nume face trimitere la Sfânta Muceniţã Ecaterina.
(4) Mausoleul a fost realizat de cãtre artista Miliţa Petraşcu (anul 1935-1936), elevã a lui Constantin Brâncuşi, fiind inaugurat la 8 septembrie 1935, la ora 13, de cãtre regele Carol al II doilea, în prezenţa a peste 40.000 de suflete.
(5) Ioan Mălăescu (1879-1937) a fost una dintre cele mai importante personalităţi ale comunei Băleşti, judeţul Gorj. A urmat cursurile Şcolii Primare Băleşti. A absolvit studiile de seminar şi Facultatea de Teologie din Bucureşti. La revenirea la Târgu-Jiu a fost numit profesor la Liceul Tudor Vladimirescu din Târgu-Jiu şi paroh la Biserica Sfinţii Apostoli şi catedrala din Târgu-Jiu. La gimnaziu şi liceu a predat religia, din anul 1899 până în 1937.Cea mai mare realizare a sa rămâne „Monografia comunei rurale Băleşti”, întocmită în anul 1906.
(6) Comparaţia este susţinutã şi de faptul, mai puţin cunoscut, cã rãmãşiţele pãmânteşti ale Ecaterinei Teodoroiu nu au putrezit ceea ce se întâmplã de obicei sfinţilor… Din la pagina 223 a cãrţii aflãm urmã-toarele: “Trupul Cãtãlinei a fost dezgropat şi ochii tuturor s-au uimit de minune: corpul neatins de putre-ziciune se pãstrase întocmai ca atunci când cãzuse în faţa plutonului sãu.Acesta este un semn al menirii divine, care a fost încredinţatã vitezei copile de la Jiu.
(7) În carte este şi o paginã de manuscris unde apar versuri pe care aceasta le semneazã sub pseudonimul Lili Teodoroiu
(8) Regina Maria însăși a vizitat-o pe Ecaterina Teodoroiu la un spital unde era internată, după ce a fost rănită, pentru a-i înmâna decorația și pentru a-i citi decretul regal prin care era înaintată la gradul de sublocotenent, în martie 1917.