Când se repetă prea des istoria…

177

13050571331302589569baseluDacă nu găseşti explicaţii plauzibile la unele măsuri şi programe politice, atunci se spune că e cuminte a căuta similitudini în istorie. Pentru că dacă nimic nu rămâne nou sub soare, evident că totdeauna gestul privirii înapoi nu-ţi va fi niciodată de prisos.

Ştim cu ce avânt „justiţiar” şi-a lansat domnul Băsescu campania electorală din toamna lui 2004. Ne aducem aminte cum promitea că va începe taman cu „vârful” corupţiei politice astfel că majoritatea românilor chiar începuseră să-l şi vadă pe domnul Băsescu un fel de „Ţepeş Doamne”, neîndurător. Numai că greşeala tot a noastră, a românilor de rând, a fost şi este până la urmă. Pentru că firesc, trebuia să ne dăm seama că un om implicat în nefericitul proces de distrugere, oricum şi cât mai repede, a bazei tehnico-ecomice a fostului stat socialist, având şi un proces penal în curs de derulare, privind distrugerea flotei româneşti, nu putea să pună ordine în desfrâul celor puşi pe căpătuială pe seama proprietăţii statului, adică a noastră a tuturor. Ştiam cum guvernarea Roman, din care domnul Băsescu făcea parte, decretase nemaipomenit de vocal, că România lui Ceauşescu nu avea de fapt fabrici şi uzine, nu avea combinate şi sisteme energetice adecvate, ci doar nişte „grămezi de fiare vechi” şi „găuri negre” în economie. Ce mai conta că în anumite domenii fosta Românie ocupa cu brio locuri fruntaşe în comerţul mondial? Ce mai conta că ruşii şi nemţii declarau cinstit că ei încă nu au o fabrică modernizată, cum avea pe atunci Bucureştiul, una pe care am vândut-o pe suma modică de 500.000 de dolari? Că industria de armament şi muniţii, România deţinea permanent în comerţul exterior locurile 3-5 în lume, că la grâne şi cereale devenisem cu prestigiul de altădată de „grânar al Europei”, că la carne de pasăre şi porc şi legume de sere, se exporta peste 75%, inclusiv în actualul spaţiu al Uniunii Europene – şi bineînţeles că exemplele pot continua şi-n alte domenii unde astăzi am ajuns să fim importatori – vai nouă! – iremediabili… Da, domnul Băsescu făcea parte cu mult sârg dintre aceşti „revoluţionari”, gata să dea totul din România pentru un singur dolar, numai ca averea celor „mulţi” – adică a noastră a tuturora – să dispară, să nu mai fie. Să fie a celor ce bagatelizează şi astăzi cuvintele de „patrie” şi „patriot”, independenţă şi suveranitate naţională; de român şi românism, de cultură şi ştiinţă, de educaţie şi răspundere, de prestigiu şi verticalitate politică internaţională, de tradiţii şi identitate culturală, ca să nu enumerăm decât câteva exemple la care domnul Băsescu se pare că nu s-a gândit niciodată cu luare aminte… Normal că trebuia să ne gândim bine în 2004 cui lăsăm aceste deziderate (normale pentru orice popor şi neam) pentru care se luptaseră de milenii românii să-şi apere existenţa şi cultura în atâtea şi-atâtea conjuncturi nefericite ale istoriei. Din păcate se pare că iarăşi am greşit fundamental, cum am greşit-o de altfel şi cu Antonescu şi cu Ceauşescu altădată. Deoarece domnul Băsescu de acum este foarte limpede ce urmăreşte. Ştie că personal a intrat în termenele de prescripţie ale unor răspunderi penale, normale. Nu e sigur însă că cei care i-au ţinut şi-i ţin „isonul”, vor beneficia şi ei de „dumnezeiasca” prescripţie, ca să poată să se bucure de ce au furat şi fură încă din averea unui întreg popor. De aceea se zbate să amăgească pe români cu tot felul de perfidii şi minciuni, cu tot felul de ploconiri şi obedienţe contraproductive externe, fiind în stare să facă din România o adevărată „Linie Maginot”, etc. Da, domnul Băsescu încă rămâne un „jucător” de bază, în ce nu ne-am dorit niciunul dintre noi românii cinstiţi să „dansăm”. Lupta va fi totuşi dură şi uneori cu slabe speranţe, dacă ne gândim bine la dictonul „Tătucului” de la Kremlin, când atenţiona pe Groza şi ai săi în 1946 că „nu contează cine votează, contează cine numără voturile”. Aici trebuie să fie căutată dorinţa domnului Băsescu ca şi în viitoarele alegeri, el cu ai săi parveniţi, să numere iar voturile…are indubitabil „experienţă” în materie, dacă e să ne gândim şi numai cum a fost reales, şi cum l-a „reales” dumnealui la infinit pe mai tânărul şi vanitosul Emil Boc, întrucât e foarte greu să mai găseşti un asemenea prim-ministru, lipsit de personalitate şi răspundere civică şi politică, într-o Românie care se „bălăngăne” gata să cadă de pe butuci…

I.D. Sicore

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here