În Duminica a 32-a după Rusalii (a lui Zaheu); Ap. 1 Timotei 4, 9-15; Ev. Luca 19, 1-10, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, avem dinaintea ochilor minţii şi a urechilor cugetului ascultător, ceea ce am putea denumi o întâlnire neverosimilă a Mântuitorului Iisus Hristos cu un vameş, Zaheu, în oraşul Ierihon, când vom putea înţelege că atât de rodnică a fost întâlnirea dintre Mântuitorul Iisus şi Za¬heu, încât dintr-un om păcătos, Zaheu devine om drept, deci, atât de totală şi de perfectă a fost întoarcerea lui de la păcat la adevăr şi dreptate, de la nedreptate la adevărata trăire smerită, încât el, de la început, se debarasează de balastul ce-l apropia de trăirea pământească şi păcătoasă, nelăsându-l să se înalţe spre culmile binelui şi ale virtuţii, viaţa cea pământească însemnând cea care se dovedeşte izvorul celor mai multe păcate ale sale, cel mai însemnat pentru el însemnând avuţia sa mare, ceea ce denotă marea învăţătură a pericopei acesteia, care ne arată, cum schimbarea modului de a fi al unui îmbogăţit prin înşelăciune, poate să-i aducă mântuirea, când dintr-un om lacom devine unul milostiv, fapt care ne îndeamnă şi pe noi, ceilalţi, să nu ne pripim în a judeca pe cei despre care ştim că sunt păcătoşi, pentru că noi nu putem să-i cunoaştem complet, aşa cum numai Dumnezeu o poate face! Deci, să nu-l judecăm pe aproapele nostru după aparenţe, oricine ar fi el, pentru că se iveşte această problemă delicată a raportului în care ne aflăm, la un moment dat, cu Dumnezeu-Omul, mai ales că nu te poţi întâlni cu Dumnezeu, nu poţi pune un început mântuirii tale, dacă nu Îl accepţi pe Hristos Domnul să se micşoreze înaintea ta, ca tu să nu-L mai priveşti ca pe Cineva de neatins, cocoţat în înaltul cerului, ci să-ţi devină atât de accesibil, încât să nu trebuiască decât să te apleci asupra Lui! Aşadar, să-L primeşti pe Dumnezeu în inima ta, înseamnă, în primul rând, să-I dai voie să Se pogoare în această viaţă a ta, în durerile şi în dorurile tale, în tot iadul tău bântuit de fantasmele pandemice, să accepţi să-I dai păcatele tale care să-L acopere cu totul, precum L-a acoperit apa Iordanului, să torni cu slavă pe capul Său mirul cel mai de preţ al iubirii tale, pe care-l cumperi dând ofrandă toate bunurile tale, adică, să ai totală disponibilitate de a dărui, oricând, de dragul Lui, tot ceea ce ţi se pare că este al tău, fiindcă Dumnezeu te iubeşte nespus de mult, pentru că te îndeamnă să-L întâmpini cu credinţă şi să urci cu smerenie în «sicomorul» căinţei şi al îndreptării!
,,Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân”!
Aşadar, în Duminica a 32-a după Rusalii (a lui Zaheu), suntem la Ierihon, unul dintre oraşele preferate ale Mântuitorului Hristos, pentru că multe întâmplări, multe minuni şi multe drumuri ale Domnului sunt legate de el, un orăşel situat aproape de graniţa cu Iordania de astăzi şi care beneficiază de o poziţie în acelaşi timp privilegiată şi blestemată, această din urmă precizare însemnând că se află la câteva sute de metri sub nivelul mării, astfel încât, coborând de la Ierusalim spre Ierihon, întotdeauna, ţi se pare că intri dintr-o dată într-un cuptor foarte cald, cu toate că pe lângă oraş trece Iordanul cu apă dulce, care izvoreşte de la poalele muntelui Hermon, curge prin Marea Galileii şi se varsă în Marea Moartă, cu apă sărată. Este poate una dintre ciudăţeniile locului, pentru că mai are acest Ierihon, în partea de nord, un izvor de apă rece, apă bună de băut, fiind situat la sud de unul din locurile importante din viaţa Mântuitorului Hristos, Care de multe ori trecea pe acolo, mai ales că de această dată, e posibil să fi venit din Galileea, în jos pe Iordan, de unde urca la Ierusalimul care era, din punct de vedere spiritual-religios, locul înalt prin excelenţă! Astfel drumul spre Ierusalim, prin Ierihon era folosit în mod obişniut de iudeii din Galileea, deşi era un drum ocolit. Ca de obicei, Domnul era înconjurat de mulţimea care voia să audă cuvântul Său, să prindă vreo învăţătură mai deosebită, să vadă vreo minune, pentru că toţi cei care-L urmau erau obişnuiţi şi aşteptau să se petreacă mereu câte ceva deosebit pe parcursul drumurilor Sale, iar, pe un astfel de drum, după vindecarea orbului, mulţi voiau să se atingă de Iisus, mulţi voiau să-I pună întrebări! În aceste condiţii, vorbim despre acest Zaheu, de profesiune vameş, adică agent fiscal, unul care încasa dările pe pământuri, pe case, pe produse, pe circulaţia mărfurilor. Sf. Ev. Luca ne spune că acest Zaheu era mic de statură, şi văzând că vin mulţimile cu Iisus în frunte, imediat şi-a dat seama că-L va putea vedea cu mare dificultate, de aceea, s-a urcat într-un sicomor, vrând să-L vadă pe Iisus mai bine. În acest fel, se pare că L-a văzut şi Mântuitorul pe dânsul, după cum ne relatează Sf. Ev. Luca: «În vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon și, iată, un om bogat cu numele Zaheu, care era mai mare peste vameși, căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulțime, pentru că era mic de statură. Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Și când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. Și a coborât degrabă și L-a primit, bucurându-se. Și, văzând, toți murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând înaintea Domnului, I-a zis: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am nedreptățit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Și a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că și acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut». (Luca 19, 1 10). Acelaşi Sf. Ev. Luca ne întăreşte spusele sale prin cuvintele: «Şi intrând, trecea prin Ierihon. Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat. Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân. Şi a coborât în grabă şi L-a primit, bucurându-se. Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un ora păcătos. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată jumătate din avera mea, Doamne, o dau săracilor şi dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut» (Luca 19, 1-10), ceea ce demonstrează întotdeauna că fiindcă Dumnezeu ne iubeşte, pentru că ne îndeamnă să-L întâmpinăm cu credinţă, să urcăm cu smerenie în «sicomorul» căinţei şi al îndreptării!
,,Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut”!
Deci, mergând Mântuitorul în casa vameşului Zaheu, s-a întâmplat ceea ce va fi fost firesc să se întâmple, pentru că mulţimile au început să murmure şi să se întrebe, cum de intră în casa unui păcătos, fiindcă vameşii erau prototipul, simbolul păcătoşeniei, chiar acest zaheu fiind foarte cunoscut în oraş, fiindcă îndeplinea funcţia de mai-mare al vameşilor, care negociau cu romanii suma pe care trebuie s-o strângă, ceea ce le dădea prilejul unor astfel de funcţionari să fie adesea abuzivi, pentru că stabileau după bunul lor plac, mărimea impozitului, spre a le rămâne şi lor cât mai mult! Din acest motiv întemeiat, vameşii nu erau iubiţi de popor. Ca să revenim, deci, Zaheu a dorit un lucru bun, ca să-L vadă şi să se apropie de Hristos, iar acesta este primul simbol al pocăinţei sale, pentru că pocăinţa începe cu redescoperirea naturii profunde a tuturor dorinţelor, cea dintâi fiind, cum e firesc, dorinţa după Dumnezeu şi după dreptatea Lui, după adevărata viaţă. Deci, Zaheu atrage atenţia Lui Hristos, Îl aduce pe Hristos în casa sa, iar aceasta înseamnă prima vestire, prima invitaţie făcută nouă de a dori ceea ce este cel mai profund, cel mai adevărat în noi înşine, de a cunoaşte setea şi foamea de Absolutul care este în noi, fie că ne dăm seama de el, fie că nu! Dar dacă-L dorim suficient de profund, de puternic pe Hristos, Acesta ne va răspunde. Iar, scena minunată pe care Sfânta Evanghelie ne-o înfăţişează spre duhovnicească zidire, prezintă faptul că văzându-l în pom, privindu-L cu atâta dor şi cu atâta iubire, Mântuitorul îi spune: „Zahee, grăbeşte de te pogoară, căci astăzi, în casa ta trebuie să rămân”. Deci, Mântuitorul nu putea trece nepăsător prin faţa unui om care dorea cu atâta ardoa¬re să-L cunoască şi în sufletul căruia încolţise speranţa izbăvirii din păcate; Zaheu era bolnav sufleteşte, el dorea să fie vindecat, iar Iisus venise să vindece pe cei ce sufereau de o asemenea boală. Atât de rodnică a fost întâlnirea dintre Mântuitorul Iisus şi Zaheu, încât din om păcătos, Zaheu devine om aproape de nerecunoscut, iar, Mântuitorul nu are altceva de adăugat decât: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că şi acesta fiul lui Avraam este. Căci a venit Fiul Omului să caute şi să mântuiască pe cel ce era pierdut”! În concluzie, putem spune că Mântuitorul Iisus Hristos a fost şi rămâne dorinţa fierbinte a sufletelor cu adevărat iubitoare de Dumnezeu, iar, acestea, asemenea lui Zaheu din Evanghelie, au dorit şi doresc să-L vadă, să-L audă, să-L cunoască şi să-L înţeleagă, pentru ca apoi să urmeze întru totul Voia Lui sfântă, poruncile Lui mântuitoare şi pilda vieţii Sale minunate. Sufletele cele alese au un singur dor şi doresc un singur lucru: pe Dumnezeu, pe Mântuitorul Iisus Hristos! Prin urmare, dacă eşti flămând, atunci doreşte-L pe Iisus, căci El e pâinea îngerilor, mama care cuprinde toată dulceaţa! Dacă eşti însetat, doreşte-L pe Iisus, pentru că El e izvorul apei celei vii, din care, dacă va bea cineva, nu va mai înseta în veci! Dacă eşti bolnav, doreşte-L pe Iisus, căci El e adevăratul doctor şi adevărata noastră tămăduire din pandemie şi din orice boală! Dacă iubeşti frumuseţea sau fugi după avuţii, Hristos Însuşi este frumuseţea şi oceanul tuturor comorilor, dacă eşti păcătos, cheamă-L pe Iisus şi El te va izbăvi, căci a murit pentru tine, iar, în acest fel, cere-I ajutor, căci El este ca¬lea, adevărul şi viaţa, deci, El este Dumnezeu Care ne iubeşte nespus de mult, pentru că ne îndeamnă să-L întâmpinăm cu credinţă şi să urcăm şi noi în «sicomorul» căinţei şi al îndreptării!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
