De ceva vreme, şi nu prea puţină, România este bântuită, nu doar de dihonie politică, ci şi de călduri tropicale, năucitoare! Temperaturile solare topesc asfaltul, aprind stoguri şi case, dând o mână de ajutor piromanilor de profesie şi ţinându-i în…priză pe pompieri. Oamenii cad ca seceraţi, pe străzi sau pe te miri unde, ambulanţele încearcă să ajungă la timp acolo unde nenorocirea este gata să se producă, medicii (capitol special!!), fie că au depus jurământul lui Hipocrat, pe bune, fie că au depus ce, cât, unde şi cui trebuia, obolul, (evident, nu toţi), pentru cumpărarea licenţei, cu sau fără chef sau chemare (la figurat), pornesc spre locurile cu pricina. Mulţi, foarte mulţi dintre cei licenţiaţi în această profesie SFÂNTĂ, adică aceea de a da, aduce sau readuce la viaţă, pe cei care-ncep lupta cu cea cu coasa, vorbesc sau folosesc o exprimare stricat românească, încât, pentru omul simplu (nu neapărat de la ţară), care n-a prea auzit de lumea arabă sau asiatică, ridică semne de-ntrebare, nu toţi slujbaşii acestei nobile profesii fiind diferiţi la culoarea pielii, de stirpea mioritică. Făcând, dacă o mai fi nevoie, şi precizarea de rigoare, că, după cică ultimele statistici, peste 10.000 (zece mii!!!!), de MEDICI români, au luat drumul exodului, la…indicaţiile preţioase ale marinarului care, pe uscat, a călărit, timp de 10(zece!!) ani, fără vâste, România. Adică acel care, la alegerile prezidenţiale din 2004, îşi întreba contracandidatul, cam ce blestem o fi pe ţara asta, ca la conducere, să aleagă, din nou, unul din doi…comunişti??!! Iar poporul, folosind…legea oii, cu săritu-n baltă, a ales.
Şi, ce s-a-ntâmplat în toţi aceşti ani, după cele trei mandate (după ’mnealui doar două, măi dragă), ale fostului, cândva, şef al apelor şi una din multele mâini drepte ale lui nea Nicu, urmat de fostul şef al pietrelor, învins de…sistem şi de servicii, a văzut şi gustat pe săturare, „stupid people”, cum, cu modestie, a spus („nu aşa!?”), inspiratul Brucan, înainte de a se hotărî să treacă în lumea celor…drepţi! De vreo, deja mai bine de opt luni, ţara se află în şi sub frâul unui cavaler teuton, care a promis că va face o altfel de politică, prin sintagma …”punct şi de la capăt”. Şi…a-nceput să convingă, dom’le! La ocârmuirea statului, se dau nişte lupte cumplite, şi pe…colan şi pe ciolan! Punctul…forte al celui cu origini prin ţara doamnei Merkel, îl reprezintă, pentru că a şi dovedit-o prin reînscăunarea lui MRU, readucerea la ocârmuirea guvernamentală şi a României, a celor de care poporul nu se mai vedea scăpat!! De pază şi martor de nădejde, se află un distins domn, alintat, de…pretini, “buldog”, în…coabitatre şi co-frăţie cu o domniţă, al cărei nume, pentru a fi corect…pronunţat, măcar politicienii, ar trebui…policalificaţi în vorbire şi fonetică! Din respectul pe care…nu am motive să i-l port, nu-i pronunţ numele.
Dar, lăsându-i pe-ăştia în plata Domnului (deşi, extrem de dureros şi neconvenabil, sunt în…plata noastră), să trecem la lucruri mai…serioase.
Vorbind de căldurile la fel de greu de suportat ca şi unii politicieni, mai marii, că e plină ţara de de-ai mari, spun că au apărut probleme la căile ferate române, sau cum or mai fi botezate, că şi astea au fost împărţite, nicicum frăţeşte, încât dacă faci gafa să mergi cu trenul, habar n-ai pe mâna cărui…patron sau faraon de căi ferate, ţi-ai lăsat fizicul. Căldura, cică, a reuşit să-nmoaie până şi şinele de cale ferată, împrumutând tăria de la cei care le-au devenit stăpâni! Urmarea? Ei bine, acesta fiind…motivul cauzei de pretext, garniturile de tren, compuse cel mai adesea dintr-un hârb de locomotivă, urmat de…unul sau două vagoane, în care se află 4-5 nevoiaşi, circulă cu viteze mai mici cu 25-30 kilometri/oră, faţă de…graficul de deplasare! Hă, hă, hăăă, de…plânsul lumii, că de râs am fost şi suntem de când ne ştim. Scriam, cu ceva vreme-n urmă, după o călătorie cu un astfel de mijloc de transport, că am străbătut distanţa de 350 de kilometri, raportat la timp, cu…cosmica viteză medie, de…38 de kilometri/oră!!!!! Atunci fiind sfârşit de martie, deci…frig! Păi, dacă viteza, pe timp răcoros, era cea de mai sus, acum, pe zăpucul ăsta insuportabil, făcând o simplă socoteală, înseamnă că trenurile circulă, în luna lui cuptor, cu…cu…o viteză de, de la 8 la 15 km/pe oră, iar ora, din păcate şi pentru mai marii peste trenuri, fiind, obligatoriu, croită şi fixată, la 60 de minute! Imaginaţi-vă cam cum i-ar sta mecanicului de locomotivă, atunci când un măgar (în…patru picioare!), s-ar lua la-ntrecere cu trenul şi i-ar râde-n nas nevinovatului de la cârma trenului, depăşindu-l de voie!
Pentru destindere şi divigaţie, să trecem şi la alte lucruri, la fel de (ne)serioase!
De ceva vreme, la hăţurile finanţelor naţiei, se află un domn ministru, ce mai, o dulceaţă de băiat, al cărui nume are sufixul „vici’!! Măi tăticu, a scos Mărinimia Sa, o găselniţă, pentru creşterea vânzărilor în simpatica noastră ţară, de…i-a pus în fund până şi pe barosanii comerţului mondial! Bonurile fiscale, lunar, participă la extrageri pentru câştiguri minime de…10.000 de lei (lei Băsescu nu Iliescu)! Pân-acum au avut loc 3 extrageri. În prima şi cea mai…cântată, câştigurile au fost chiar şi de…2,50 Roni!! După nişte zvârcoliri de orgoliu şi câteva milioane de-njurături trimise…cu adresă exactă, s-a bătut cuiul: câştigul minim, 10.000 de roni, pentru 100 de câştigători. La cea de-a doua extragere, au fost băftoşi cei care, în ziua de…, au făcut cumpărături de 250 de lei, dacă nu greşesc, iar la cea de-a treia, cei care-n ziua de 01 iunie (de Ziua copilului, nu de cei daţi în mintea copilului), au bon de…650 de lei! Aşadar, întrebare: cam câţi dintre români şi din care pătură socială, şi-au putut sau îşi pot permite să facă, într-o singură zi, cumpărături de 250 de lei? Dar de 650 de lei??? Câtă şmecherie, câtă batjocură, câtă pungăşie!! La bonul de 250, ştiu că printre câştigători, a fost şi un…gurist de muzică uşoară, milionar în euro, care se lăuda că el face ZILNIC(!!!), cumpărături de circa 1000 de lei! Ce dracului o fi cumpărând, nu pricep. Acum, oare, câţi dintre…sărmanii parlamentari sau oameni de afaceri, vor fi…necăjiţii câştigători? Ce ziceţi, nu pute-al dracului, algoritmului finanţistului cu figură de copil netrebnic? Mai ştiţi ce bine creiona imensul Grigore Alexandrescu, tarele vechii societăţi? “ Eu voi egalitate, dar nu pentru căţei”! Deci…tot (şi totul), pentru…dulăi sau…buldogi!
O altă puternică trâmbiţare, a fost cea care făcea trimitere la faptul că, începând cu 01 iulie 2015, preţul medicamentelor a scăzut cu…20%!! Altă minciună grosolană, gogonată şi umflată, altă găselniţă de anesteziat extragerile dentare, din partea unui vestit stomatolog (de care nimeni nu auzise), aflat pe post de ministru al sănătăţii! Păi…eu sunt Stan păţitul, şi ca mine, alte milioane de români. Reţeta pe care, de ani de zile, cuprinzând aceleaşi medicamente, achitam o anumită sumă, începând cu…fatidica zi de 01 iulie, m-a costat mai MULT cu 50%, iar preţul medicamentelor, în oricare farmacie, a explodat!!! Farmaciştii, dau, fiecare cum se pricepe, răspunsuri afirmative de creşeterea preţurilor, chiar începând cu data de 01 iulie 2015. Alooo, dom’ ministru, dom’ stomatolog, retractaţi cele spuse şi vă cereţi, vorba cuiva, scuzare??
Poporul român, are meritul de a fi aşezat în fruntea bucatelor, tot ce era mai bun, din ce a avut ţara mai rău(excepţiile neconfirmând regula)!! Dar, să fim şi să rămânem optimişti. Se poate…şi mai rău! Şi…mă tem, va fi…
Geo Filiş
