Motto: „În fiecare om sălășluiește un soare, totul e să-l lăsăm să ardă.” – Socrate
La cei 92 de ani ai săi, Omul și scriitorul Dinu Săraru a fost chemat la Cel de Sus. Ceea ce-l face Nemuritor este opera pe care ne-a lăsat-o Domnia Sa, oltean din Slătioara județului Vâlcea. A fost pe rând realizator de emisiuni culturale la Radio România, cronicar dramatic și publicist, dar și un prozator cu har al literaturii române. Și, nu în ultimul rând, conducător de teatru, creator de strălucite spectacole curajoase pe scena Teatrului Mic, pe lângă care a mai creat și Teatrul Foarte Mic.
DE LA CRONICAR DRAMATIC, LA PUBLICIST ȘI PROZATOR CU ȘTAIF. Avea, la începuturi, o Cronică teatrală în revista Săptămâna, condusă de „Patronul”, cum i se spune altui mare prozator – Eugen Barbu. Amândoi niște incomozi pentru acele vremuri.
PROZATOR LA ÎNDEMNUL LUI ADRIAN UNESCU! Dar nemurirea sa este asigurată de romanul de debut Niște țărani, scris la îndemnul bunului său prieten Adrian Păunescu, cel care și-a dat seama de marele talent de povestitor al lumii satului, și cel care, practic, i-a pus, la un moment dat, cum se spune, sula-n coastă. Tot în revista Flacăra mai deținea și rubrica Opinia unui alegător, în care părea un precursor al principiilor adevăratei democrații.
Adrian Păunescu era redactor șef al revistei sptămânale Flacăra, în care a anunțat cititorii,– fără știința lui Dinu Săraru -, că din numărul viitor publică câte o pagină de revistă din romanul Niște țărani, de Dinu Săraru, încă nescris în cel moment. Iar Dinu Săraru a trebuit, în mare grabă, să se conformeze.
MARE TALENT ORAL, MARE PROZATOR. Astfel, marele talent oral al lui Dinu Săraru s-a transpus într-o operă remarcabilă și bine primită de critică încă de la apariție. Deci, slătioreanul Dinu Săraru a debutat, nu peste mult timp, ca romancier cu Niște țărani (1974, Premiul Ion Creangă al Academiei Române). Dinu Săraru a cucerit publicul cititor prin o înțelegere a țăranilor storși de vlagă și înainte de comunism și după colectivizare și după Marea Învălmășeală din Decembrie 1989. Impactul publicării acestui volum, care a cunoscut mai multe ediții, a fost atât de mare încât autorul a intrat rapid în conștiința românilor.
Îmi aduc aminte cum, prin luna iulie a anului 1976, poetul național, publicistul, pamfletarul și redactorul șef al revistei Flacăra, Adrian Păunescu m-a chemat în biroul Domniei Sale și mi-a zis: „Măi berbecule, să te pregătești că mâine vine Dinu Săraru și te ia, cu mașina lui, să mergeți la Lădești, în județul Vâlcea”. Așa a fost, dar pentru început aveam să ajung la Slătioara, unde-am fost găzduit de Domnul și de Doamna Săraru.
SLĂTIOARA – LĂDEȘTI – POLOVRAGI. De la Slătioara am dat o fugă și la Lădești, de unde aveam să aflu că se trăgea cel ce vorbea la Europa Liberă, Virgil Ierunca (probabil un pseudonim!), împreună cu Monica Lovinescu. La Lădești, Dinu Săraru s-a interesat unde locuiește mama lui Virgil Ierunca, o bătrână de vreo 84 de ani, dacă nu mă-nșel. Domnul Dinu Săraru a tot strigat-o la poarta unei case vechi, ce mai avea în curte și un șopron cu încă un nivel, la care sta proptită o scară. Ei bine, de pe acea scară avea să coboare mama lui Virgil Ierunca. Bătrânica a coborât în sfârșit și avea în mâini niște ouă de găină luate de prin cuibarul unde-și lăsau ouăle găinile sale.
Domnul Dinu Sărau a stat de vorbă omenește cu mama lui Virgil Ierunca și a întrebat-o de sănătate și dacă fiul său îi mai trimite vreo veste ori vreun ajutor. „Nu! Maică nu mai știu nimic de el.” Au mai vorbit ce-au vorbit, eu am făcut niște fotografii și am plecat. Șederea mea la Slătioara a mai durat, întrucât Marele Maestru Dinu Săraru mi-a propus ca de Sfântul Ilie, pe 27 iulie adică, să mergem la Târgul de la Polovragi.
Cât am stat în curtea bătrânei mame, părăsită de fiul său Virgil Ierunca, Dinu Săraru nu a notat nimic pe vreun carnețel, iar reportofoane nu existau în România. Și, totuși, în revista Flacăra, de după ce ne-am întors la București Mare Maestru al scrisului și literaturii române a publicat două pagini de reportaj, în care-a reprodus aidoma, cuvânt cu cuvânt, dialogul cu bătrâna mamă a lui Virgil Ierunca. Omul Dinu Săraru avea o memorie uluitoare. Așa ceva n-am mai întâlnit în viața mea de gazetar!
ION PREDOȘANU
