Biserica «Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena» din Municipiul Târgu-Jiu şi-a sărbătorit hramul! (I) – ,,Cunoaşterea este credinţă, cunoaşterea este înţelepciune, cunoaşterea Lui Dumnezeu este cu adevărat lucrul cel mai de preţ pentru viaţa noastră”! – HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT

În cadrul «Zilelor Muncipiului Târgu-Jiu», sâmbătă, 21 iunie 2022, cu participarea ÎPS Părinte, acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, Biserica «Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena» din reşedinţa judeţului Gorj şi-a sărbătorit hramul, după ce în seara zilei de vineri, pe străzile principale din centrul oraşului s-a desfăşurat procesiunea marcării unei sărbători tradiţionale cu participarea tinerilor îmbrăcaţi în costume populare, a credincioşilor şi a feţelor bisericeşti din cele două protoierii: Târgu-Jiu Nord şi Târgu-Jiu Sud. În ziua hramului bisericii, cu participarea Preacuviosului Părinte Arhimandrit Ioachim Pârvulescu, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei şi stareţul Mănăstirii Lainici şi în prezenţa unui număr apreciabil de credincioşi, Sfânta Liturghie a fost oficiată de către Mitropolitul Olteniei, împreună cu cei doi protopopi ai celor două protopopiate târgujiene, Pr. Ionel Câmpeanu şi Pr. Marian Mărăcine, cu Părintele Pr. Paroh Vasile Vlădoiu, ajutaţi de un sobor ales de preoţi şi diaconi din suita Înaltului Ierarh al Olteniei! La slujba liturgică au cântat la strană membrii Corului Catedralei Mitropolitane «Sf. Mare Mucenic Dimitrie» din Craiova dirijat de către prof. dr. Victor Şapcă! După oficierea Sfintei Liturghii, a fost acordată înalta distincţie bisericească a Mitropoliei Olteniei: «Crucea Sfântului Cuv. Nicodim de la Tismana», Precucernicului Părinte Protopop Ionel Câmpeanu şi Preacucernicului Părinte Paroh, Pr. Vasile Vlădoiu, pentru îndelungă şi prodigioasă activitate în sprijinul şi în slijirea credinţei noastre dreptmăritoare! În cuvântul său, Părintele protopop Ional Câmpeanu a subliniat faptul că Dumnezeu a rânduit ca în această zi sfântă să fie prezent în mijlocul nostru ÎPS Părinte acad. dr. Irineu şi de aceea: ,,Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să-I dăruiască sănătate, ani îndelungaţi de slujire arhierească”, iar, Preotul Paroh Vasile Vlădoiu, profund emoţionat, a spus în câteva cuvinte: ,,Cu sufletul plin de responsabilitate şi devotament trăim această sărbătoare în oraşul lui Tudor Vladimirescu şi al lui Brâncuşi, pentru că în această zi, onorată de prezenţa Înaltului nostru arhipăstor, pe mine, momentul acesta mă emoţionează, pentru că veneam dintr-un sat în anul 1974 şi am mers la Seminarul Teologic din Craiova, şi a fost o perioadă deosebit de grea, care a trecut, iar, dacă ne referim la momentul actual, pot spune că Înaltpreasfinţitul Irineu este un mare arhiereu, de aceea, vă mulţumim Înaltpreasfinţite că sunteţi acum, alături de noi în această zi de sărbătoare binecuvântată”!

,,Credinţa este, aşadar, «sămânţa» pe care Dumnezeu a aruncat-o-n lume şi ne-o dăruieşte nouă”!
În cuvântul de cea mai aleasă învăţătură duhovnicească, sădind în sufletul credincioşilor sămânţa binecuvântată a credinţei adevărate, Înaltpreasfinţitul Părinte, acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei a transmis printr-un limbaj elevat, dar, plin de rafinamentul simplităţii divine, prin care credinţa poate apropia oamenii şi îi poate face mai buni, pentru a fi mărturisitori ai lui Dumnezeu, un mesaj ce poate fi trecut la loc de cinste în filele de aur ale prpovăduirii iubirii de Dumnezeu şi de sfinţii prin care Dumnezeu este binecuvântat! Înaltul Ierarh al Olteniei a spus următoarele: ,, Preacucernici părinţi, iubiţi creştini: «HRISTOS A ÎNVIAT!», pentru că este o mare bucurie să mă aflu în mijlocul dumneavoastră, după o absenţă de peste doi ani de zile! A fost şi un prilej de meditaţie personală, pentru că aceste momente prin care am trecut ne-au întărit şi ne-au păstrat în dragoste şi unire, dar, şi în rugăciune! Să nu-i uităm pe cei care au trecut din lumea aceasta, de aceea, Mântuitorul Iisus Hristos le cerea întotdeauna oamenilor aflaţi în suferinţă să aibă credinţă! Astfel, atunci când l-a vindecat pe fiul bolnav, l-a întrebat pe tatăl celui bolnav, dacă el crede, după care acesta a răspuns: «Cred, Doamne, ajută puţinei mele credinţe!». Acelaşi lucru l-a repetat Mântuitorul Hristos cu alţii, arătând că întotdeauna credinţa este importantă şi de mare valoare! Ne aducem aminte de femeia cananeeancă pe care Mântuitorul Hristos a pus-o la încercare ca să ne arate, cât de multă şi cât de tare trebuie să fie credinţa! Această femeie care venise pentru fiica ei bolnavă, îndrăcită, a primit vindecarea şi nu numai, această subliniere a Domnului: O, femeie, mare este credinţa ta! Deci, credinţa în Mântuitorul Iisus Hristos este începutul mântuirii noastre, căci, dacă noi credem în Domnul, vom avea parte de viaţa veşnică şi de fericirea nemuritoare în Împărăţia Tatălui ceresc! Pentru că Mântuitorul Hristos ne spune: Aceasta este viaţa cea veşnică, pentru ca să te cunoască pe Tine, adevăratul Dumnezeu, adică, pe Tatăl ceresc şi pe Cel pe Care L-ai trimis, pe Fiul Tău! Cunoaşterea este credinţă, cunoaşterea este înţelepciune, cunoaşterea Lui Dumnezeu este cu adevărat lucrul cel mai de preţ pentru viaţa noastră! Căci, dacă avem credinţă, primim cu bucurie tot ceea ce ne oferă viaţa şi, bineînţeles, ceea ce îngăduie Dumnezeu! Cu credinţa lor, sfinţii au primit lumea, şi pentru că erau mucenici, chiar dacă erau omorâţi în piaţa publică, prin credinţă, ei au biruit împăraţi şi domnitori, au devenit exemple pentru noi în biserica noastră ortodoxă! Pentru că ei sunt mijlocitori înaintea Tatălui ceresc, pentru sufletele noastre! Credinţa este, aşadar, «sămânţa» pe care Dumnezeu a aruncat-o-n lume şi ne-o dăruieşte nouă…gratis, pentru ca noi să putem să mergem cu nădejde pe calea mântuirii, să-l iubim pe aproapele nostru şi să primim sfintele taine şi daruri din veci! Prin credinţă, noi putem suporta durerile şi greutăţile vieţii! Chiar dacă există o despărţire între noi, prin moarte, credinţa este aceea care ne învaţă că vom învia! Pentru că Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos a Înviat din morţi, S-a arătat femeilor Mironosiţe, S-a arătat Sfinţilor Apostoli, şi ne-a îndemnat cu tărie: Îndrăzniţi, eu am biruit lumea! Deci, prin credinţă, avem convingerea că trupul nostru muritor, chiar dacă va fi îngropat în mormânt, el va învia! Pentru că Acela Care ne-a făcut pe noi este Dumnezeul Atotputernic şi niciodată lucrurl mâinilor Sale nu se strică! Chiar dacă El trebuie să desfacă, adică, să descompună trupul din care am fost alcătuiţi, ca mai apoi, tot El, Marele Creator şi Meşter, să ne refacă iarăşi, desăvârşiţi şi fără «pantă» de descompunere! Această credinţă au întregit-o Sfinţii Apostoli şi au ajuns cu ea până la marginile lumii, mergând la toate neamurile şi botezându-le în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh! Este credinţa în Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, pentru că Învierea este cu adevărat Calea deschisă spre Împărăţia lui Dumnezeu, iar, Mântuitorul Iisus Hristos este Cel Care ne conduce pe calea mântuirii spre Împărăţia cerurilor! Cel care va veni la mine, nu îl voi scoate afară, spune Domnul, iar, toţi cei care sunt botezaţi în numele Preasfintei Treimi, sunt «îmbrăcaţi» în Mântuitorul Hristos şi vor avea viaţă veşnică! Aceste daruri ale credinţei au fost păstrate cu sfinţenie, au fost însuşite de către urmaşii Sfinţilor Apostoli, până astăzi, căci, Biserica păstrează în «Crezul» nostru mărturisirea cea adevărată în Dumnezeu Tatăl, în Fiul şi în Sfântul Duh” a subliniat cu fervoare Mitropolitul Olteniei!

,,Sfântul Constantin cel Mare a primit această învăţătură, a păstrat-o în sufletul său, şi fiind odraslă bună, a dat rod bogat”!
În continuare, Arhieria sa a precizat următoarele: ,,Toate acestea şi multe altele au fost învăţate şi aşezate ca «veghe» în timpul Sfântului Împărat Constantin şi al mamei sale Elena! El este acela care a învăţat credinţa de la mama sa, Sfânta Elena, care era din părţile dunărene, din sudul Dunării! Aici, unde Sf. Apostol Pavel a mărturisit şi a învăţat credinţa şi ucenicii lui! A venit aici şi Sf. Andrei şi alţi sfinţi, Sf. Filip. Toţi aceştia i-au învăţat pe strămoşii noştri adevărul fundamental despre Mântuitorul Iisus Hristos înomenit, Fiul lui Dumnezeu! Sfânta Elena a primit şi ea credinţa de la strămoşii ei, pentru că învăţătura aceasta s-a răspândit de la Mântuitorul Iisus Hristos, de la sfinţii apostoli, şi cei care erau de faţă la pogorârea Duhului Sfânt erau şi sciţii, strămoşii noştri, consemnaţi în cartea «Faptele Apostolilor», scrisă de Sf. Ev. Luca. Sfântul Constantin cel Mare a primit această învăţătură, a păstrat-o în sufletul său, şi fiind odraslă bună, a dat rod bogat! Dar, şi el a fost chemat la această mărturisire a Mântuitorului Iisus Hristos, la această credinţă, printr-o faptă deosebită, printr-o minune! Aflându-se în faţa agresiunii lui Maxenţiu şi ştiind că acesta avea o armată mai numeroasă, mult mai dotată decât a sa, era tulburat şi uneori trist, pentru că în confruntarea ce urma să aibă loc, nu avea suficiente resurse ca să-l învingă pe acest păgân Maxenţiu! Desigur, în momentele acelea s-a rugat mult, şi cum Bunul Dumnezeu nu lasă niciodată pe cei care se roagă Lui, pe adevăraţii lui slujitori, i s-a arătat semnul crucii pe bolta cerească în miez de noapte, de mai multe ori, cu litere scrise pe cruce: «Cu acest semn vei învinge!». Cu adevărat, Sf. Constantin a pictat pe scuturile şi pe uniformele ostaşilor săi semnul Sfintei Cruci! Şi mergând la război, l-a învins pe Maxenţiu la Roma, iar, de atunci, a aşezat rânduieli creştine în imperiul care ucisese foarte mulţi creştini. Numeroşi creştini au fost ucişi de Domiţian, de Diocleţian, de Maxenţiu, şi iată cum Sf. Constantin cel Mare pune capăt acestor persecuţii de credinţă, pentru că dă libertate bisericii”! (VA URMA)
HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA