În urmă cu ceva timp mai mulţi pescari mi-au istorisit despre nişte locuri de pe Gilort între Jupîneşti şi Bărbăteşti care te lăsau „cu degetu’n gură”. Pe lângă Bărbăteşti mai precis la Socu ar fi fost ei, iar pe acolo cică ar fi locuri numai bune de pescuit, dar şi pentru o „şedere la iarbă verde”.
Am fost pe acolo şi anul trecut iar recent am făcut prima „recunoaştere” din acest an şi cum albia se poate modifica în timp după debitul râului puteam descoperi locuri noi dar şi vedea pe cele deja cunoscute.
Într-adevăr râul în acea porţiune poate oferi pescarilor şi nu numai (bineînţeles vorbim despre pescuitul legal ) dar şi celor ce vor pur şi simplu să petreacă o după amiază ori chiar un week-end la iarbă verde cadru natural de excepţie.
Dar (şi iarăşi se iveşte un „dar” ) în una din locaţiile mai sus amintite situată undeva în apropierea Gilortului pe nişte locuri parcă făcute pentru o odihnă la iarbă verde, unde localnicii au amenajat un izvoraş cu o troiţă în miniatură de unde se poate lua apă de băut mai mulţi cheflii ce sărbătoriseră nu ştiu ce prin acele locuri şi-au lăsat resturile petrecerilor pe malul apei. Am cugetat câteva momente şi iar mi-a venit în minte ce cu altă ocazie spusese un oficial european în timpul unei acţiuni de protejare a mediului : „voi românii dacă nu v-aţi da singuri cu firma-n cap aţi realiza enorm într-o multitudine de domenii şi activităţi ale vieţii cotidiene”.
Şi iarăşi vorbesc singur( bine că nu mă vede nimeni): „domnule da bine o nimereşte oficialul ăsta ca şi în chestiunea molozului de pe malul apei ( despre care am scris la timpul potrivit) de parcă ar fi fost acolo”. Degeaba avem peisaje de excepţie chiar pe plan local (cum este cazul de faţă) dacă de cele mai multe ori se vor găsi nişte nătărăi care la chefurile lor în loc să strângă deşeurile rezultate, le împrăştie pe tot malul râului. Am strâns deşeurile într-un sac de plastic (am întotdeauna cu mine o rolă de saci menajeri)şi i-am dus până la primul container întâlnit .
Mi-ar plăcea să cred că la următoarea descindere pe acele locuri nu voi mai întâlni gunoaie aruncate alandala de tot soiul de cheflii ori veniţi la iarbă verde ce urâţesc întreg peisajul de pe malul apei. Nici că dacă vor mai fi or să dispară ca prin minune ori la comanda vreunui scamator ce va face hocus-pocus. Cel mai probabil comunitatea locală trebuie să se implice, astfel încât locuri de o frumuseţe şi un pitoresc aparte aflate pe malul Gilortului(şi nu numai) să-şi recapete aspectul iniţial pentru a bucura pe adevăraţii iubitori ai naturii veniţi pe malurile sale pentru peisaj şi aer curat.
Mugurel Petrescu
