Amintiri din Viitor – SUFLETUL COPILĂRIEI

633

Dedicăm pagina Zilei Copiilor, întrucât ei reprezintă nădejdile Neamului Românesc. Sufletul Copilăriei – vă rugăm să ne „credeți pe cuvânt” – e nepieritor. În lucrarea „Despre suflet” marele filozof grec antic Aristotel afirmă că „intelectul activ este spontaneitatea, creativitatea sufletului”. De altfel raportul între spontaneitate și receptivitate condiționează coeficientul de cunoaștere. Întocmai a gândit și deja celebrul în posteritate scriitor Dumitru Pupăză în articolele pe care ziarul Gorjeanul le găzduiește cu bucuria de a-i fi împărtășit gestul și de a le publica în premieră absolută. Într-adevăr „toată copilăria e un prisos de energie care trebuie canalizat” de către orice guvernare postdecembristă.
(Dan Pupăză și I.P.Brădiceni)

„Să știți că nimic nu e mai sfânt, mai înfloritor în viață decât o amintire bună, mai ales când o păstrezi din copilărie. O amintire plăcută pe care o păstrezi din copilărie este cea mai bună educație”.
– Dostoievsky – Precocii –

Dumitru Pupăză Învățător
10 Aprilie 1929

Sufletul copilăriei este leagănul din care pornesc toate inspirațiunile creatoare, în realizarea progresului uman. Când acest suflet al copilăriei se bucură de toată libertatea și este scutit de griji și suferințe, el poate ridica până la culmile gloriei, farmecul unei vieți, dătătoare de nesfârșite îndemnuri, de nesecată putere, în înfăptuirea de bunuri ale patrimoniului întregii omeniri.Fericirea vieții noastre o găsim atârnată de icoana sfântă și vecinică a copilăriei, care avea în priviri numai uneori, în jocuri bucurii și în taine adevărata poezie. Zilele ei împodobesc caierul vremii mai frumos ca trandafirii pe o cunună, iar tărâmurile pe care-și scaldă ea bucuriile rămân pentru totdeauna îngropate în același scrin în care stă închis parfumul primăverii noastre. Dacă frumusețea acestei vieți nu este împiedicată în dezvoltarea ei de suferință duce la frumoase rezultate. Din contră „toate copilăriile trăite duc la maturități amare. Trebuie multe fericiri, multe izbânzi, ca să se șteargă impresia primilor ani” (Daudet, Jack).Trăirea copilăriei, zugrăvită cu atâta putere de Dickens în romanul David Cooperfield, a dat poporului englez pe o glorie a literaturii, autorul devenind mai târziu adevăratul romancier al copiilor.„Amintirea vieții aceleia este întovărășită în mintea mea de atâta durere, de atâta suferință morală, de o lipsă de speranță așa de deplină că n-am avut niciodată curaj să cercetez cât îndurasem canonul”. Tot din înfățișarea suferințelor îndurate în copilărie a ajuns la faimă și poetul american Edgar Poe. Dar și astăzi sufletul copilăriei e supus zbuciumului până la tragedie. Vremuri vitrege au năruit atâtea porniri frumoase și au îngropat mult avânt, entuziasm și energie din sufletul copilăriei românești mai ales după război. Copilăria fericită și liberă este comoara cea mai de preț a educației, care o ajută în chipul cel mai strălucit la formarea și desăvârșirea omului. Această lumină sfântă încălzește și aduce mângâiere în necazuri, dând în caz de nevoie forță pentru câștigarea biruinței vieții. Ca să cunoști rosturile copilăriei, trebuie să le iubești cu o dragoste adâncă și înțelegătoare. Copiii sunt imaginea lui Christos, a lor este împărăția cerurilor, Dostoievsky (Crimă și pedeapsă) a spus „să-i respectăm și să-i iubim. Ei formează viitorul omenirii”. De aceea în țările nordului copilăria este privită ca o binecuvântare cerească, care aduce sporirea energiei și avuției naționale. Copilăria e acolo așa de mult respectată, că toate instituțiunile caută să facă din ea un altar de închinare. Iar noi ce ușor uităm sufletul copilului, sufletul nostru de azi, zice Vlahuță. Numai cine se gândește la propria lui copilărie poate să respecte și să ajute cu folos educarea copilăriei altora. Copilăria trebuie lăsată să se dezvolte potrivit legilor naturii, căci așa poate crește și crea lucruri bune și energia ascunsă în ea. Copilăria ca să trăiască în pace și să aducă rezultate frumoase, are nevoie de veselie, de jocuri, de iubire și de muncă, elementele și principiile care o ajută la recunoașterea valorilor omenești. Bucuria creațiunii este principiul cel mai de seamă al ei care o duce la mângâiere și mulțumire. De altfel toate visele și speranțele vetrei părintești se topesc în grija tremurătoare de a vedea zâmbet și mulțumire în ochii copilăriei, care țese amintirile și rosturile viitorului din atâta trudă. Edmondo de Amicis, în Cuore, descrie în cuvinte entuziaste toată drama copilăriei, care istovește și irosește de atâtea ori, atâtea elanuri creatoare în domeniul înălțării naturii umane spre Dumnezeu, nicio putere nu poate fi mai mare decât tinerețea. „O! Întâmplări din copilăria mea, ce impresie vie mi-ați lăsat voi în suflet!” Daudet (Piciul).Anii petrecuți de copilărie în școală ori câte valuri ar trece peste ei, rămân așa de trainic încrustați în suflet că nu se mai uită niciodată. Câte vise și aspirații nu sunt legate de viața lor de atunci. Acolo e un hotar nestatornic ridicat cu atâta farmec de Ionel Teodoreanu în romanul La Medeleni. Dar acest hotar trebuie statornicit în jurul ideii naționale și al forței individuale creatoare. Copilăria fiecărui om – în concepția mea – trebuie să fie etnică. Când n-ai amintiri din copilărie în limba ta națională, ci într-o limbă învățată cu dascăl, vei fi o corcitură lamentabilă. Copilăria românismului trebuie crescută în forța și puterea spiritului și energiei naționale și constructive. Cu aceeași ardoare cu care profetul indian Mahatma Gandhi a stăruit și a îndreptat conștiința poporului indian spre o libertate națională, trebuie să săpăm adânc în sufletul copilăriei, principiile, elanurile care mântuie un popor și-l duce spre gloria civilizației. Copilăria generației de mâine trebuie ferită de suferințele care i-ar împiedica dezvoltarea și prin cea mai bună educație să-i îndreptăm rosturile spre o lume mai senină și mai bună. Copilăria fiind temelia cea mai solidă, cea mai sigură pe care se clădește întreaga viață, avându-și plecarea de aci – cele mai frumoase bucurii care o pot face fericită. Să-i arătăm întotdeauna o inimă iubitoare larg deschisă pentru înțelegerea tuturor tainelor ei. Căci o inimă iubitoare prețuiește mai mult decât toată înțelepciunea lumii (Dickens – David Cooperfield). Sufletul copilăriei fiind punctul în jurul căruia caută să se clădească o întreagă regenerare, școala are datoria să țină seamă în cel mai înalt grad de forțele ei și să le canalizeze spre caracterul etnic al națiunii.Să ne coborâm dar spre înțelegerea rosturilor adânci ale sufletului copilăriei, și prin toate mijloacele care ne sunt la îndemână, să-i facem ca farmecul dătător de atâta voioșie, poezie și entuziasm să fie totdeauna viu.
Dl. Prefect m-a chemat la oraș în chestiunea alegerii ca membru în Consiliul Băncii Populare de aici.
Vremea puțin călduroasă. Amintiri…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here