-2-
Gropile se pot efectua mecanizat în marile plantaţii, dar în fermele familiale se fac cu cazmaua şi lopata. De regulă, ele se fac la 20 cm, o palmă, mai la sud de picheți, au formă cubică şi dimensiuni variabile cu condiţiile de teren, tehnologie, teren desfundat sau înţelenit, specia şi mai ales vigoarea pomilor ce vor fi plantați. În terenul înţelenit ele pot avea dimensiunea de 1/1/1 m, iar în cel desfundat, arat şi bine pregătit pot fi de 0,6-0,8/0.6-0,8/0,6-0,8 m. Când se fac manual, stratul superficial de sol, fertil, se pune pe o parte a rândului, iar cel mai adânc, mai puţin fertil, pe cealaltă parte pentru a fi folosit corect la plantare. Stratul fertil se amestecă în proporţie egală cu gunoi de grajd bine compostat şi cu îngrășăminte chimice complexe de tipul 11-11-11 sau 15-15-15, cam 5 kg produs comercial la fiecare groapă. Este bine ca aceste gropi să fie făcute cu cca 2 săptămâni înainte de plantare, toamna, cam după 15 octombrie, spre a permite naturii să distrugă, parţial, o parte din bolile şi dăunătorii existenţi în sol la data efectuării lor. Pomii cumpăraţi se stratifică, depozitează, în vederea plantării în şanţuri adânci și late de 30 cm, cât o cazma, unde se așază înclinat, iar peste colete, punctele de altoire, şi rădăcini se pune un amestec în proporţii egale de pământ şi nisip şi se udă pentru a evita uscarea rădăcinilor mici, subţiri, cele care de fapt asigură prinderea. Aici stau până la momentul plantării. Pentru plantare se confecţionează o scândură uşoară, mai lungă decât dimensiunea gropilor, pe care se marchează vizibil limitele gropii şi prin crestare la jumătatea acesteia, locul unde vor fi amplasaţi puieţii la plantare. Aceasta facilitează o plantare exactă, atât ca amplasarea a plantelor în gropi, la mijlocul acestora, cât şi ca adâncime de plantare, deoarece puieţii se plantează cu punctul de altoire deasupra scânduri şi astfel se evită plantarea prea adâncă sau superficială a puieţilor. De regulă, plantarea se face de echipe de câte 2 persoane. Pentru plantare, într-o găleată, se pregăteşte o mocirlă din părţi egale de balegă proaspătă de vacă, pământ de ţelină, pe care nu au fost aplicate în anii anteriori ierbicide, şi nisip. Aceasta trebuie să fie de consistenţa smântânii. Înainte de plantare, tinerelor plante li se fasonează rădăcinile mai groase la nivelul ţesutului sănătos, alb, fără a se elimina rădăcinile subţiri, sănătoase. După fasonare acestea se trec cu rădăcinile prin mocirla din găleată pentru a se putea realiza la plantare o mai bună aderenţă a rădăcinilor cu solul din groapă. Pe fundul gropii se pun câteva lopeţi de gunoi de grajd bine compostat şi apoi, sub formă conică, o bună parte din pământul fertil amestecat în părți egale cu gunoi de grajd bine compostat. Peste groapă, la jumătatea acesteia se pune scândura cu semnul de amplasare a puietului în centrul gropii şi apoi se amplasează tânăra plantă mocirlită, cu rădăcinile răsfirate circular peste conul de pământ şi punctul de altoire deasupra scândurii, cu altoiul în partea de nord sau nord-est şi cepul înspre sud sau sud-vest, pentru a evita desprinderea altoiului de portaltoi de către vânturile dominante în zonă. Peste rădăcini se toarnă apoi restul de pământ fertil, se calcă foarte bine acest pământ pentru tasare şi eliminare a aerului din zona rădăcinilor, ţinând cu mâna puieţii cu punctul de altoire deasupra scândurii. Acum se toarnă o găleată de apă în groapă, cu grijă să nu fie dezgolite rădăcinile. Peste pământul ud se pune cealaltă parte de sol, mai puţin fertilă, fără tasare. Este bine ca în jurul pomului plantat să se amplaseze pământul acesta cu formarea unui lighean pentru a reţine ulterior mai multă apă din precipitații.
Ancora nu-i ajută pe marinari să se simtă legați de pământ. – Ion VELICAN
În partea de nord sau nord-est a tinerei plante se introduce, la 10 – 15 cm distanţă, un tutore din lemn de esenţă tare, gros de 5 – 6 cm, bine înfipt în pămînt şi înalt cât va fi tulpina tinerei plante tăiată după plantare. Această înălţime poate fi de 40 – 45 cm pentru plantele a căror coroană va fi palmetă aplatizată sau 70 – 75 cm la plantele pe tulpină înaltă şi cu coroane voluminoase, vas, fus, piramidă etc. Înălţimea tutorelui trebuie să se oprească sub cel mai de jos mugure generator de ramură principală, de schelet, spre a nu influența negativ orientarea viitoarelor ramuri de schelet, şarpante, de ordinul întâi. De acest tutore se leagă tânăra plantă cu bandă textilă, fâșii de cămăși, cearceafuri etc. vechi, late de 1 – 2 cm. Legătura se face în formă de 8 sau X, cu nodul pe tutore, după ce capetele fâşiei au fost înfăşurate după acesta odată sau de două ori, pentru a evita coborârea ei ca urmare a oscilațiilor plantei provocate de vânturi. Este contraindicată folosirea sârmei de orice fel, a firelor textile comercializate de persoane neştiutoare prin pieţe, a firelor plastice şi, în general, a oricăror materiale mai mult sau mai puţin rigide, la legarea pomilor, arbuştilor sau a viţei de vie deoarece, prin frecarea de tulpină provocată de oscilaţiile cauzate de vânt, pot răni scoarţa fragedă a tinerelor plante, ceea ce în cel mai fericit caz se va solda cu uscarea ramurilor pe partea vătămată şi deci cu formarea unor coroane asimetrice, urâte. La plantarea de toamnă nu este obligatorie retezarea tijei tulpinii pomului plantat, acesta putând rămâne întreg până în primăvară, sau se retează cu 10 – 15 cm mai înaltă decât înălțimea de formare a coroanei. În primăvară, când se fac tăierile obişnuite la pomi, tot în repausul vegetativ, adică înainte de pornirea în vegetaţie, se vor reteza şi aceste tulpini în mod diferenţiat, în funcţie de tipul de coroană ce vrem să-l formăm. Vom descrie acest lucru la momentul potrivit. Pentru prevenirea roaderii coletului de către şoarecii de câmp sub zăpadă, se pensulează tulpinile cu substanțe repelente, care alungă rozătoarele, în concentraţia indicată de fabricant, dar cu adaus de aracet de lipit lemnul, 2 – 5%, pentru o mai bună aderenţă a soluţiei pe scoarţa tulpinilor şi o mai redusă spălare a acesteia de apa din precipitaţii. De asemenea, pot fi folosite şi produse pentru stropirea terenului în jurul pomilor cum ar fi REP – 96, produs ecologic, sau GARDEN CURB. Până la parcurgerea primului an de rod tinerelor plante nu li se văruiesc tulpinile deoarece varul singur are efect caustic şi coaja tulpinii acestor pomi poate fi afectată negativ.
Recomand ca pentru plantare să alegeţi puieţii sub formă de vargă, neramificaţi, din pepinieră, cu înălţimea puţin mai mare decît cea de retezare pentru formarea coroanei, cam cu 15 – 20 cm mai înalţi, deoarece în partea de vârf a tulpinilor se află mugurii cei mai sănătoşi, cei mai puternici şi ei vor genera ramuri solide pentru viitoarea coroană. Pomii înalţi şi mai ales cei deja ramificaţi ne vor obliga să formăm coroana pe tulpini înalte, ceea ce poate sensibiliza viitoarele plante la vânt, vor îngreuna foarte mult recoltarea și lucrările de tăiere. De asemenea, aceştia au şi un procent mai redus de prindere. La plantare puieţii se manevrează cu grijă pentru a nu fi răniţi. Pentru explicații mai amănunțite și o mai bună înțelegere a acestor tehnologii consultați cartea mea „Ghidul fermierilor mici și mijlocii – volumul 1 – culturi de câmp, furajere și legumicole, ed. 2020”.
Stimați fermieri, posesori sau nu de familii de albine, vă rog să respectăm cu toții, chiar mai mult decât pe noi înșine, aceste gâze, vechi de peste 400 de milioane de ani pe pământ – deci cu mult mai vechi decât noi oamenii actuali, căci ele sunt cele care ne țin pe noi pe acest pământ, ele sunt, cum s-ar spune, craca pe care stăm, și dacă ele dispar, cu siguranță dispărem și noi, omenirea. Nu sunt vorbe mari, spuse în loc de altceva, ci un avertisment de ultimă oră pe care mă văd nevoit să-l lansez cu fiecare articol pe care-l voi publica. Primesc suficient de multe telefoane prin care mi se aduce la cunoștință despre masacrarea familiilor de albine de către posesorii de unul sau mai mulți pomi fructiferi, plantații viticole sau legume în câmp care fac tratamente chimice „după ureche” și în momente total nepotrivite, mai ales în timpul înfloritului, și fără să anunțe apicultorii de acesta. Legea nr 383 / 2013 cu modificările ulterioare, prevede pedepse aspre pentru astfel de nereguli. Așadar, înainte de a efectua un tratament chimic la pomi, vii sau legume în câmp, anunțați primăria de acest lucru, comunicând ziua tratamentului și produsele ce le veți folosi. Primăriile sunt obligate să înștiințeze pe apicultorii din zona respectivă de acest lucru. Nu uitați: majoritatea plantelor sunt polenizate de insecte precum albinele. Dacă acestea dispar, iau cu ele pe altă lume și sursele noastre de hrană.
Și dacă hrană nu e … nimic nu e!
Dacă toate astea fi-vor respectate,
Bogăția vine de le sine apoi …
Ing. Ion VELICI
