Imaginea oricărei naţii este proiectată prin conducătorii săi, din păcate în ceea ce priveşte România, se pare că oglinda Cotroceniului este mai degrabă cenuşie, de vreme ce Preşedintele nostru vorbeşte şi face doar ce-i trece prin cap şi nu ce trebuie pentru ţară, în ciuda obligaţiilor constituţionale şi a fişei postului domniei sale, de mare importanţă pentru naţiune.
Iar când logica dresului verbal o ia razna chiar pe posturile publice RTV, pe subiecte pe care nici nu le înţelege suficient conţinutul şi sensul deja se poate vorbi, în cazul interlocutorului nostru, chiar de un pericol naţional. Cu atât mai grav, cu cât zicerile, adesea stranii şi în momente nepotrivite ale ”proeminenţei” supreme, se vor a fi indicaţii preţioase, preluate rapid şi pe nemestecate de trepăduşii de palat şi de toţi cei ce păstoresc la rândul lor structurile instituţionale, sub flamură portocalie. Or, s-a dovedit că talismanul actualei puteri mai mult a păgubit decât i-a slujit pe români, după cum mass-media, alergând după raiting comercial, preia între altele, şi orice bazaconie cotrocenistă, fetişizând-o după caz în senzaţional public. Şi să argumentăm mai bine afirmaţiile prin câteva exemple între atâtea altele, reamintindu-ne cum vorbea şeful statului despre ”atâta autonomie în judeţele cu populaţie majoritar maghiară cât şi în teritoriile cu populaţie românească”, dar este dispus să facă concesii de neiertat UDMR- ului, oferindu-i, dacă e cazul, două judeţe separate de parcă România ar fi moşia lui personală. Iar scopul este precis; menţinerea monstruoasei Coaliţii Parlamentare şi păstrarea puterii supreme alături de partidul său de afacerişti obscuri şi ciolănari. După cum, s-a făcut ”frate” cu Laszlo Tokes şi acceptă curentele extremiste care joacă ceardaşul pe pământ românesc, fie pentru a şantaja UDMR, silindu-l a sta aproape de PDL la guvernare dar şi pentru, de acum bine cunoscutul troc europarlamentar din 2008, chiar dacă răspopitul Laszlo şi înalţii oficiali de la Budapesta fac zilnic, după cum spuneam, potecă în Ardeal şi ameninţă suveranitatea naţională a României, cerând imperativ autonomie Ţinutului Secuiesc, şi nu numai. Mai concret, Prezidentul român este departe de a fi patriot şi interesat de binele poporului său, în schimb intră în jocuri care îi pot spori, în concepţiile sale puterea dictatorială, inclusiv servind şi aservind un partid clientelar şi hămesit. Şi pentru ca tacâmul să fie complet trăncăneşte, aruncând vorbe grele exact unde nu ar trebui, bunăoară spre personalităţi de mare anvergură naţională şi europeană-ex-regele Mihai şi mareşalul Antonescu, chipurile să facă ordine în istoria României, de care nu prea are habar şi de fapt nici n-o pricepe. La fel procedează şi spre exterior unde s-a luat la trântă pe rând cu Franţa, Germania, Italia, se răsteşte la Rusia şi persiflează China – o mare putere la porţile căreia bat tot mai mult popoarele lumii solicitându-i colaborarea, etc., dar tace mâlc la acţiunile forţelor extremiste hungariste, care urmăresc refacerea Ungariei hortiste din 1940. De aici revine şi bumerangul ce ne atinge exact peste nas, întorcându-ne spatele chiar şi vecinii, în vreme ce reacţia extrem de dură venită dinspre Rusia pune etichetă preşedintelui Băsescu ”cu bravadă neruşinată şi iz neofascist”, în timp ce cancelariile străine şi mai ales presa occidentală nu-l prea iau în calcul pe şeful statului român, refuzându-i statutul de lider politic important european. În plus, a ajuns să fie criticat sau parodiat pentru limbajul şi enormităţile debitate, tocmai pentru că îşi dă cu presupusul în toate cele şi nu se astâmpără cu laudele de sine şi pornirile atipice nepotrivite, sau altfel spus neizbutind în niciun fel să iese din obiceiurile lui de vaporean. Până la urmă orice român lucid şi de bun simţ gândea de ce şi până când trebuie să tragă mereu toate ponoasele după gafele unor astfel de personaje, care fie fac pe atotştiutorii, bramburind întregul sistem statal, fie fac pe lupii moralişti, în cazul de faţă ”albindu-se” partidul portocaliu ce a făcut atâta rău românilor, în schimb sunt ponegriţi într-un mod grotesc adversarii politici şi opozanţii puterii. Iar preşedintele T. Băsescu le face ori de câte ori vrea muşchii lui, mai exact ca o ţaţă cu mâncărime la limbă sau o babă la uluci ce-şi afuriseşte vecinii în momentele de furie. Şi din păcate totul e uşor de observat câtă vreme celor ce conduc, orbiţi de obscurităţi şi lipsiţi de omenie, li se întunecă minţile, pentru ca după masca hidoasă a incompetenţei să manipuleze şi să învrăjbească oamenii, categorii sociale, naţiuni şi popoare. Pentru ei nu există scopuri comune şi beneficii publice de vreme ce nu le raportează în fapte pentru binele oamenilor. În schimb pun un preţ cu foarte multe zerouri intereselor lor, secătuindu-ne până la urmă fără milă pe noi – muritorii şi plebeii de turmă, încât am ajuns deja la faza în care la inepţiile şi apucăturile lor ne sfâşiem între noi, unii pentru foame, alţii pentru răzbunare dar mai ales pentru cât mai multă avere, celebritate şi glorie în cazul altora. Iar de aici, căci preţul banilor, zis în popor şi ochiul dracului, e în pericol sănătatea noastră fizică, sufletească şi spirituală, chiar sfârşitul existenţei dacă nu se va înţelege că nu trebuie distruse echilibrele societăţii prin declanşarea haosului şi a devastărilor fără limite. Şi nu e cazul s-o spună doar profeţii ci şi orice om normal la cap ce presimte prin nesiguranţa prezentului consecinţele nefericite, chiar cataclismice de mâine, poimâine. …Atunci ce trebuie şi mai ales dacă mai e ceva de făcut pentru inconştienţa perturbatoare a faptelor şi năzbâtiilor noastre. Sau revenind la intenţiile de fond ale temei puse în dezbatere, iarăşi ne întrebăm; ce înseamnă să-ţi ţii în stres poporul cu intrigi şi constrângeri de tot felul, care de care mai prăpăstioase, chiar odioase, la ore de vârf în emisiuni RTV ori colportate din varii motive în presă? Se mai gândeşte cineva şi la ce prejudicii se aduc psihicului cetăţeanului român şi poporului în general? De ce trebuie să-i mai torni cu nesimţire deasupra-i bietului amărăştean şi alte abjecţii, aşa din moftul cuiva ce doreşte să-şi facă publicitate deşănţată, dar imorală şi murdară pe nervii noştri, intoxicându-ne până la saturaţie şi până la urmă făcându-ne de râs chiar respectivele personaje? Atunci nu ar fi mai înţelept, cum bine spunea poetul că/ toată zbaterea a fost degeaba…/ Minciuna voastră v-a adus pe scenă/ Actori într-o politică obscenă/ Şi acum, că-i un prăpăd întreaga ţară/ Ia cereţi-vă, puţintel afară/…Că aţi luat o ţară de mai mare dragul/ Şi i-aţi distrus averile şi steagul. (Marş de adio – Adrian Păunescu).
Vasile Irod
