În Duminica a 28-a după Rusalii (a Sf. Strămoşi după trup ai Domnului); Ap. Sf. Strămoşi; Coloseni 3, 4-11; Ev. Luca 14, 16-24 (Pilda celor poftiţi la cină); glas 3, voscr. 6, la Sfânta Liturghie oficiată în Biserica Ortodoxă Română, textul din Sfânta Evanghelie ne apare ca un «catalog» al strămoşilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos, de fapt, ca o enumerare a cetei de proroci, drepţi şi sfinţi ai Vechiului Testament, care au pregătit venirea Sa în lume şi au ţinut vie credinţa într-un singur Dumnezeu, Care va trimite pe Fiul Său spre mântuirea oamenilor. Aceasta, pentru a scoate în evidenţă perenitatea chemării Lui Dumnezeu Care rămâne permanent în ipostaza Celui ce organizează cina. De aceea, Sfinții Părinți au văzut adesea în acest episod o metaforă euharistică, pentru că în esenţă, cina reprezintă Împărtășirea de prezența reală a lui Hristos, Care ne arată că: ,,Întru credinţă pe Strămoşi i-ai îndreptat, printr-înşii logodindu-Ţi mai înainte Biserica”, mai ales că trebuie să folosim această lectură ca pe un prilej de a ne gândi, mai intens decât o facem de obicei, la cât de onorantă este această invitație și ce lucru important îl reprezintă pentru noi, faptul de a-i da curs. Aşadar, Pericopa evanghelică ne spune că Hristos ne oferă un ospăț în Împărăția Sa, iar, marea sărbătoare la care suntem invitați să participăm este venirea Sa în lume, care privește în mod egal pe fiecare om. Cu toții suntem chemați să primim, încă din această viață, ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru fiii Săi din veșnicie, iar aceasta începe de la botez, când viața noastră devine o viață sfinţită, căci nu sunt mulți cei care au ales să creadă că le-a fost prezentat Hristos, iar, Dumnezeu trimite pe Fiul Său spre mântuirea oamenilor şi Naşterea Domnului este evenimentul crucial care a făcut trecerea de la legea veche, prin cei poftiţi la cină!
,,Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa”!
Aşadar, în Duminica a 28-a după Rusalii, vom asculta cum: «Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi; şi a trimis la ceasul cinei pe slujitorul său ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că, iată, toate sunt gata! Şi au început toţi, câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Am cumpărat un ogor şi trebuie să ies ca să-l văd; te rog, iartă-mă. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni. Şi, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci şi pe neputincioşi, şi pe orbi şi pe şchiopi adu-i aici. Şi slujitorul a zis: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit, şi tot mai este loc. Şi a zis stăpânul către slujitor: ,,Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa, căci zic vouă”: ,,Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea” (Luca 14, 16-24). Deci, avem înaintea noastră unul dintre cele mai importante evenimente ale Vechiului Testament, care a însemnat darea de către Dumnezeu lui Moise a celor zece porunci, care conțin legământul încheiat intre Dumnezeu şi poporul Său. Poruncile sunt legi sfinte de care ascultând, toţi primim binecuvântare şi ele ne conduc spre adevăratul scop al existenței noastre: binele vremelnic și apoi fericirea veșnică. Deci, textul Evangheliei din Duminica a 28-a după Rusalii, ne transmite, în rezonanţa liturgică a pregătirii pentru marele praznic al Naşterii Domnului, un mesaj ce are în prim plan apropierea noastră de Dumnezeu, definită ca o invitaţie mereu valabilă şi binevenită la Cina euharistică, așa cum porunca a patra dumnezeiască ne îndeamnă: «Adu-ți aminte de ziua Domnului și-o cinstește pe ea», sau de prima poruncă bisericească ce ne îndeamnă «Să ascultăm cu evlavie Sfânta Liturghie în duminici și sărbători» cu inima smerită! Și de fiecare dată când citim această pildă regăsim, fără excepţie, tensiunea dată de diferenţa între cei care, pe de o parte, pierd, printr-un refuz ancorat în necesităţile curente ale vieţii, intrarea la cină şi bucuria comuniunii, iar, cei care, aşezaţi la răscruce de drumuri sau de viaţă, sunt atraşi cu o forţă de iubire ce nu poate fi evaluată spre bucuria împărtăşirii cu Dumnezeu. Evanghelia duminicii acesteia este într-un fel Evanghelia tainei libertăţii omului, dar şi a libertăţii lui Dumnezeu, pentru că noi avem libertatea de a spune «da» sau «nu» lui Dumnezeu când ne cheamă la mântuire şi viaţă veşnică. Desigur, cine nu răspunde pozitiv la invitaţia de a veni la Cina cea de Taină, la ospăţul iubirii milostive şi darnice a lui Dumnezeu, acela pierde bucuria de a fi veşnic împreună cu Domnul! Evanghelia ne priveşte şi pe noi, cei care inventăm uneori scuze că nu mai găsim timp de rugăciune, nu mai găsim timp pentru a merge la Biserică, deoarece suntem robiţi de prea multe griji, de grijile zilei de astăzi şi ale zilei de mâine. Atât de mult suntem uneori legaţi de cele materiale şi de programe de activitate suprasolicitante, încât nu mai găsim timpul necesar pregătirii hranei duhovniceşti pentru sufletul pe care ni l-a dăruit Dumnezeu, Cel Care trimite pe Fiul Său spre mântuirea oamenilor, iar Naşterea Domnului este evenimentul crucial care a făcut trecerea de la legea veche, prin cei poftiţi la cină!
,,Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea”!
Sfânta Împărtăşanie nu este un premiu acordat elevilor sârguincioşi, nici coroniţa ce încununează pe luptătorul întru cele ascetice, ci, este, în primul rând, leac de tămăduire trupească şi sufletească. De aceea, respectând anumite rigori duhovniceşti, atunci când se impune oprirea de la împărtăşire, mai ales pentru lipsa pocăinţei şi a dorinţei de îndreptare, uneori a spune unui om «schimbă-ţi viaţa şi după aceea vino să te împărtăşeşti» poate echivala cu decizia unui medic de a trimite pacientul acasă pentru ca să se vindece singur, mai întâi, şi abia apoi să revină la cabinet pentru a i se prescrie un medicament pentru boala de care suferă! În această problemă este extrem de important discernământul duhovnicului, pentru că acesta trebuie să caute mereu încredinţare în inima sa pentru deciziile luate. Unii tâlcuiesc şi acum într-un mod greşit o rugăciune a Sfintei Liturghii în care se spune, cu puţin înainte de momentul împărtăşirii: «Şi ne învredniceşte, prin mâna ta cea puternică, a ni se da nouă Preacuratul Tău Trup şi Scumpul Tău Sânge şi, prin noi, la tot poporul», cum că aici ar fi un argument că, dacă se împărtăşeşte slujitorul altarului, atunci s-ar împărtăşi, astfel, şi cei care nu se cuminecă propriu-zis, dar sunt prezenți la slujbă. Or, este aberant a susţine că te poţi împărtăşi prin intermediul altcuiva. Relaţia cu Dumnezeu, chiar dacă este mijlocită, nu se poate realiza exclusiv prin intermediari, după cum ea nu se poate epuiza nici doar la nivel privat, personal, ignorând dimensiunea comunitară. În concluzie, Împărtăşania nu se dă celui cuminte şi moraliceşte impecabil, cu pretenţia că i se cuvine, ci se dă celui ce este în permanentă stare de pocăinţă, care are conştiinţa că a făcut păcate în viaţa lui şi care, la fiecare Sfântă Liturghie, înţelege că Pilda celor chemați la cină își găsește loc în citirile Evangheliei în această perioadă, în care creștinii obișnuiesc să se îngrijească mai atent de mărturisirea păcatelor și participarea la Cina Domnului, la Sfânta Împărtășanie întru curățirea trupului și a sufletului. În fine, să realizăm că Domnul fusese chemat la o masă, dar, nu era o invitație venită din partea vreunor vameși păcătoși, așa cum se întâmpla deseori când Iisus era acuzat că prânzește cu oameni nedemni. Și chiar de era pândit de către farisei că va face vreun lucru nepermis de sabat, Dumnezeu le arată celor de față smerenia de a se așeza pe locul din urmă și nu pe cel din față, precum și fericirea de a ospăta nu pe prieteni sau pe cei avuți, ci pe cei nevoiași, pentru a câștiga comoara din cer, pentru a onora ospătarea la masa cea mare în Împărăția lui Dumnezeu, Cel Care trimite pe Fiul Său spre mântuirea oamenilor, iar Naşterea Domnului este evenimentul crucial care a făcut trecerea de la legea veche, prin cei poftiţi la cină!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
