Viaţa Spirituală – Calea, Lumina, Adevărul şi Viaţa! – Dumnezeu nu se măsoară cu nimeni, pentru că El este Judecătorul tuturor, şi nimeni nu se mântuieşte pentru că ştie Voia Lui, ci, mântuirea constă în a o împlini!

În Duminica a 25-a după Rusalii; Ap. Efeseni 4, 1-7; Ev. Luca 10, 25-37 (Pilda samarineanului milostiv); glas 6, voscr 1, când mai sărbătorim pe Sf. Ier. Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei, Sf. Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra şi Vasile din Telciu, ca şi pe Sf. Cuv. Nil Pustnicul, la Sfânta Evanghelie aflăm despre un învățător de lege, care, ascultând pe Domnul Iisus Hristos vorbind despre mântuire, despre Împărăția Cerurilor și despre viața veșnică, s-a apropiat de El cu gândul ca să-L ispitească, la fel ca într-o lecţie ce poate să spună multe contemporaneității, pentru că citită într-o manieră deosebită, ar putea oferi prețioase informații cu privire la interculturalitate și la bogăția adusă de aceasta, prin aspecte care conferă o anumită noblețe ființei umane! Prin răspunsul dat la ispitirea venită din partea învățătorului de Lege şi ca un bun pedagog, Iisus apelează la calitățile sale intuitive, de această dată, nu pentru că ar dori să-l lase pe curios ca să descopere singur cine știe ce lucruri glorioase, ci, pentru a-i da o lecție demnă de luat în seamă, deoarece iubirea Lui Dumnezeu și iubirea aproapelui sunt una și aceeași virtute, fiindcă există un singur motiv pentru care îl iubim pe Dumnezeu și pe aproapele, iar, Dumnezeu nu se măsoară cu nimeni, pentru că El este Judecătorul tuturor, şi nimeni nu se mântuieşte doar pentru că ştie Voia Lui, ci, mântuirea constă în a o împlini!

«Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci»?
Pilda spune că: «Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, și a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat și l-au rănit, au plecat lăsându-l aproape mort. Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea și, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea și un levit, ajungând în acel loc, venind și văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el și, văzându-l, i s-a făcut milă și, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn și vin; apoi, punându-l pe asinul său, l-a dus la o casă de oaspeți și a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoțând doi dinari, i-a dat gazdei și i-a zis: Ai grijă de el și, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îți voi da. Deci, care dintre aceștia trei ți se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a răspuns: Cel care a făcut milă cu el. Și Iisus i-a zis: ,,Mergi și fă și tu asemenea”! De aici, vom putea înţelege că Mântuitorul Iisus Hristos a venit ca să schimbe măsurile şi judecăţile oamenilor, însă, oamenii au măsurat aproape totul cu măsura lor, iar, măsura e cu lipsă! Ei au măsurat sufletul şi trupul, şi măsura sufletului s-a micşorat la nimic, L-au măsurat pe Dumnezeu şi L-au găsit mai mic decât omul, au măsurat virtutea cu măsura succesului facil şi virtutea s-a ieftinit, apoi, s-au măsurat oamenii cu animalele împăunându-se pentru progresele lor, dar, cerul a dispreţuit această laudă de sine, inclusive animalele care nici n-au ştiut de ea. Şi au început oamenii a-şi măsura între ei treptele de înrudire şi afinitate, au măsurat depărtările între sate şi între case, între dialecte şi limbi, dar toate aceste măsurători nu i-au apropiat cu nimic unii de alţii, fiindcă toate măsurătorile omeneşti au fost cu lipsă, toate judecăţile omeneşti au fost greşite. Hristos a venit să-i scape pe oameni de neştiinţă şi de minciună, a venit să schimbe măsurile şi judecăţile oamenilor, iar, cei ce şi-au însuşit măsurile şi judecăţile Lui s-au mântuit prin adevăr şi dreptate, dar cei ce şi-au păstrat măsurile si judecăţile lor vechi şi pline de iubirea de sine, mai măsoară până azi în întuneric şi sunt înşelaţi. Natura nu se măsoară doar cu măsura ei proprie, pentru că a fost dată omului în folosinţă şi de aceea omul este măsura ei, nu ea măsura omului! Dumnezeu este numai Ziditorul, dar pentru fraţii în duh, născuţi din milă, Dumnezeu este Tată, iar, măsura cea nouă a înrudirii şi apropierii dintre oameni este oferită de Domnul prin Pilda Evanghelică a Samarineanului Milostiv, pentru că mântuirea nu este o silire, ci o ofertă milostivă din partea lui Dumnezeu şi o acceptare de bunăvoie din partea omului. De aceea, credem că sunt fericiţi cei care de bunăvoie primesc această măsură, pentru că ei vor avea mulţime de fraţi în Împărăţia fără de moarte a lui Hristos, iar, Dumnezeu nu se măsoară cu nimeni, pentru că El este Judecătorul tuturor, şi nimeni nu se mântuieşte doar pentru că ştie Voia Lui, ci, mântuirea constă în a o împlini!

,,Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi”!
Aşadar, cunoscând inima îndoielnică a învăţătorului de lege, Hristos nu-i spune: Crezi în Mine, Fiul lui Dumnezeu, mergi, du-te şi vinde tot ce ai şi dă săracilor, ia-ţi crucea şi vino după Mine, fără să te mai uiţi înapoi, ci, îl îndeamnă numai să facă cele ce chiar el singur a spus că trebuie făcute. Dacă, într-adevăr, gândim şi simţim creştineşte, vedem că Domnul porunceşte fiecărui om să împlinească ceea ce ştie şi abia apoi, după ce a împlinit ceea ce cunoştea şi a ajuns ca să cunoască mai departe altă poruncă, s-o împlinească şi pe aceea şi aşa mai departe! Acest lucru este totodată şi o mustrare grozavă pentru toţi cei dintre noi care vor să cunoască tot mai mult voia lui Dumnezeu, dar nu caută să împlinească nici ceea ce ştiu! De fapt, învăţătorul de lege nu ştia cine e aproapele său, ceea ce înseamnă că până atunci, el nu împlinise porunca iubirii aproapelui, de aceea, în loc să-l prindă pe Hristos în cuvânt, a căzut singur în capcana pe care voia s-o întindă Domnului, aşa cum a căzut şi tatăl minciunii – satana- în pustiu. Acest învăţător de lege, ispitindu-L pe Hristos, Îi dă prilejul să rostească pilda Samarineanului Milostiv, care ne arată desluşit cine anume este aproapele nostru, ca o învăţătură mântuitoare din neam în neam, până la sfârşitul lumii. De fapt, omul care cobora de la Ierusalim la Ierihon este Adam cu cei coborâtori din el, este neamul omenesc, iar, Ierusalim înseamnă locaşul ceresc al celui dintâi om zidit în tăria şi frumuseţea raiului, în faţa lui Dumnezeu şi a sfinţilor îngeri, pentru ca să înţeleagă şi cei de astăzi care apropie războiul în jurul Ierusalimului! În schimb, Ierihon este valea plângerii şi a morţii, iar, tâlharii sunt duhurile rele, teroriştii de astăzi, mulţimea de slujitori ai satanei care l-a împins pe Adam la păcatul neascultării de Dumnezeu. Plini de răutate împotriva oamenilor, diavolii îi lovesc, le golesc sufletele de sfântul duh, al fricii de Dumnezeu, al credinţei şi al evlaviei, le rănesc sufletele cu păcate şi vicii şi apoi îi lasă o vreme de grea încrecare, cu sufletele zăcând departe de drumul vieţii, incapabili să să se mişte nici înainte, nici înapoi. Totodată, preot şi levit înseamnă Vechiul Testament, iar, preot înseamnă Legea lui Moise şi levit înseamnă proorocii! Dumnezeu i-a trimis neamului omenesc cel bătut şi rănit de moarte, doi doctori şi anumite leacuri: unul a fost Legea şi celălalt prorocii. Nici unul, nici altul nu au putut să-l vindece de rana adâncă, mortală, pricinuită de diavol, ci au dat înapoi la cea dintâi tulburare adusă de om asupra omului. Legea lui Moise a dat în cale de omenirea bolnavă şi a trecut pe alături, prorocii, văzând, au trecut pe alături. Ca şi atunci, ca şi astăzi, omenirea e bolnavă şi fără leac pe acest pământ, iar, adevărata vindecare se află cu Dumnezeu în ceruri. Numai prin Domnul Hristos putem fi aproapele milostiv al oamenilor. Aşadar, în loc de concluzie, pilda acesta, pe care ispititorul învăţător de lege a priceput-o atât de puţin, cuprinde întrânsa toată istoria omului, de la început şi până la sfârşit, cuprinde toată istoria mântuirii noastre, pentru că în acest fel, Domnul ne învaţă că numai prin El putem ajunge înrudiţi cu Dumnezeu şi cu omul. Numai prin înrudirea cu Hristos ajungem şi la celelalte legături pe care le dobândim prin naştere şi vieţuire în această lume. Prin înrudirea cu El, Hristos ne cheamă să-L iubim adânc, să-L iubim cu o dragoste care ni-L apropie nouă! Toată iubirea izvorăşte din singurul izvor al iubirii, care este Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul şi Mântuitorul nostru, fiindcă Dumnezeu nu se măsoară cu nimeni, pentru că El este Judecătorul tuturor, şi nimeni nu se mântuieşte doar pentru că ştie Voia Lui, ci, mântuirea constă în a o împlini!
Profesor dr. Vasile GOGONEA