În Duminica a 13-a după Rusalii; Ap. 1 Corinteni 16, 13-24; Ev. Matei 21, 33-44 (Pilda lucrătorilor răi), glas 4, voscr. 2, în cadrul Sfintei Liturghii oficiate în Biserica noastră Ortodoxă este rânduit să se citească un text din Sfânta Evanghelie care ilustrează cu pregnanţă faptul că simbolul tabloului lucrătorilor celor răi ai viei constituie una dintre cele mai aspre şi mai cutremurătoare sentinţe cu valoare de mesaj divin care au fost rostite vreodată de către Mântuitorul Iisus Hristos şi adresate celor care în mod liber, dar, în chip nefiresc au refuzat iubirea lui Dumnezeu adresată tuturor oamenilor pe care-i cheamă spre viaţa cea veşnică a Împărăţiei cerurilor. Este ca un îndemn adresat de către Bunul Dumnezeu omului de pretutindeni şi din toate neamurile, ce relevă însăşi pogorârea cerului în chipul de lumină al Mântuitorului Iisus Hristos de a cărui bunătate s-a umplut pământul! De altfel, apreciem că trei sunt elementele importante care apar în parabolele Mântuitorului Hristos, şi anume: motivul viei, al smochinului şi al măslinului, dar, pe prima treaptă se află imaginea viei, pe care o reia şi în cuvântarea de despărţire (Ioan 17), cu toate că întrebarea care se pune cu obstinaţie se referă la motivul pentru care s-a raportat Mântuitorul, atât de insistent la imaginea viei, pe care o folosise cu peste şapte secole mai înainte prorocul Isaia, tot cu scopul de a-i viza la nivel critic pe conaţionalii săi! Cu toate că prorocul Isaia a vizat ca o critică la adresa întregului popor Israel, Domnul Iisus Hristos a avut în vedere doar un segment al societăţii iudaice, e adevărat, foarte rezervat şi chiar oponent în a-L recunoaşte pe Iisus ca trimis şi ca Fiu al Lui Dumnezeu, iar spre finalul misiunii Sale propovăduitoare, a aplicat-o la Sine şi la Biserica pe care a întemeiat-o prin întreaga Sa învăţătură! Cu deosebire, în parabola viei, îi prezintă pe iudei din momentul propovăduirii Sale în Ţara promisă, până în clipa în care poporul israelit L-a respins pe Domnul Hristos, iar, simbolul smochinului îl reprezintă pe Israel între momentul respingerii şi cel al întoarcerii lui şi măslinul îl reprezintă, aşa cum va fi el în viitor, când Domnul se va întoarce pe pământ ca să judece lumea, pentru că Dumnezeu ne învaţă că trebuie să-L primim prin credinţă lucrătoare pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Tatăl, ca să vieţuim şi să mergem cu credinţă la El!
,,Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri”!
Am făcut această prezentare succintă, cu scopul de a face precizarea că Stăpânul viei era Dumnezeu, via era poporul Israel, iar lucrătorii viei erau, în primul rând, liderii spirituali ai poporului, care nici pe departe n-au fost pe măsura aşteptărilor Bunului Dumnezeu, mai ales că merită scoasă în evidenţă purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru poporul Său, care nu numai că nu i-a pedepsit imediat pe lucrători cei răi, pentru lipsa de roade şi nici pentru uciderea trimişilor Săi, cum ar fi fost de aşteptat, ci le-a trimis chiar pe Fiul Său, iar, acest lucru dezvăluie adevărul că Părintele ceresc este milostiv şi iubitor, iar, pentru a ilustra acest lucru, să vedem ce spune textul Evanghelic: «Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele. Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot aşa. La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor ruşina de fiul meu. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui. Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători? I-au răspuns: Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor. Zis-a lor Iisus: Au n-aţi citit niciodată în Scripturi: ,,Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri”? De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi. (Matei 21, 33-44). Prin lecturarea textului Evanghelic putem înţelege că Dumnezeu ne învaţă că trebuie să-L primim prin credinţă lucrătoare pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Tatăl, ca să vieţuim şi să mergem cu credinţă la El!
,,Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi”!
Aşadar, Pilda Duminicii a 13-a după Rusalii este plină de înțelesuri duhovnicești care privesc, atât istoria mântuirii neamului omenesc, cât și viața Bisericii, de aceea, Parabola sau pilda pe care Mântuitorul Iisus Hristos ne-o prezintă în Evanghelia acestei zile are o tălmăcire atât de frumoasă şi atât de uşor de înţeles pentru noi. Auzim, adesea, că lumea aceasta secularizată este via lui Dumnezeu şi cu adevărat, că noi suntem via, dar, să ne gândim şi la teascul din mijlocul viei, care este Sfântul Altar, la turnul care a fost zidit şi care este Sfânta Biserică, pentru a înţelege că gardul cu care a fost împrejmuită via a fost extras din învăţăturile date de Mântuitorul Iisus Hristos. Cu toţii ne regăsim în această pildă şi Mântuitorul ne cheamă pe toţi ca să moştenim bucuriile Sale şi darurile Sale, mai ales că între slujitorii pe care i-a trimis să ia partea de roade, cei dintâi sunt proorocii din poporul lui Israel, care îi chemau pe oameni la dreptate, la bună cuviinţă, la iubire, cu toate că nu au ascultat glasurile lor. Astfel, pe Isaia l-au tăiat cu ferăstrăul, pe altul l-au ucis cu pietre şi aşa au făcut cu cei dinainte de Hristos, după care au venit şi apostolii, care se spune că erau mai mulţi decât cei dintâi. Să mai spunem că toţi apostolii au fost daţi la moarte, numai Sfântul Apostol Ioan nu a murit de moarte martirică pentru că a stat lângă crucea Domnului, dar şi el a fost dus de împăratul roman ca să fie pedepsit şi a fost pus într-un vas cu untedelemn încins, unde s-a rugat cu tărie şi untdelemnul cel încins s-a făcut pentru el ca o baie răcoroasă. De aceea, toţi apostolii au fost batjocoriţi, după care a venit chiar Fiul lui Dumnezeu Însuşi, ca să ne cerceteze şi a umblat toată Ţara Sfântă, de la răsărit la apus, de la nord la sud, a vindecat toţi bolnavii, a dat atâtea învăţături, a hrănit oamenii în pustie cu pâine şi cu peştii pe care i-a înmulţit. Dar, pentru toate pe care le-a făcut atâta bine, a fost condamnat la moarte şi poporul căruia îi făcuse atâta bine, a strigat: «Răstigneşte-L!», ceea ce s-a petrecut prin răstignirea Lui! Deci, în loc să ne pedepsească pe noi, oamenii, că am dorit răstignirea Lui, El ne aduce bucurie, mântuire şi dragoste şi pace, dar, nu tuturor, pentru că a venit El Însuşi, ca să cerceteze via Sa, ca să ne cerceteze pe noi, să ne răscumpere pe noi din păcat şi din moarte. Desigur, pe cei răi care nu se întorc la Dumnezeu, cu adevărat, îi va pierde cu foc nestins, iar, pe cei care se întorc de la rău la bine, de la păcat la virtute, de la ură la iertare, de la întuneric la lumină, pe aceştia, Hristos Mântuitorul nostru Care a venit şi a pătimit pentru noi, îi va îmbrăţişa şi îi va duce în lăcaşurile Sale Cereşti. De aceea, se spune că pe cei răi, cu rău îi va pierde şi via o va da altor lucrători, fiindcă, nu a mai lăsat moştenirea tuturor bunătăţilor Sale la poporul Israel cel îndărătnic, ci numai la cei ce s-au întors cu credinţă la Dumnezeu. A dat via Sa, adică dragostea Sa a dat-o tuturor celor ce primim dragostea lui Dumnezeu şi Lui Îi răspundem cu iubire! Iată, de ce, noi trebuie să venim în fiecare sărbătoare şi duminică la biserică pentru că aici vine Dumnezeu ca să ne dea darurile sale, să ne dea lumina Sa, să ne dea bucuria Sa. În concluzie, moştenirea Lui Dumnezeu este necuprinsă, căci viaţa veşnică pe care a venit să ne-o împărtăşească e o bogăţie necuprinsă de frumuseţi şi către ea suntem chemaţi la Sfânta Evanghelie, pentru că Dumnezeu ne învaţă că trebuie să-L primim prin credinţă lucrătoare pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Tatăl, ca să vieţuim şi să mergem cu credinţă la El!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
