Veteranul de război (plt. rtr.) Bușe C. Gheorghe, tatăl meu, eroul meu – Episodul 3 – Povestiri din război

562

La 23 august 1941 suntem grupați în sudul satului Polijova, în linia a doua de atac a Diviziei 11 Infanterie. În linia întâi se află Gruparea colonel Coman și colonel Voiculescu. Trupele Diviziei a 3-a Infanterie au ajuns la 3 km de linia de contact. Divizia noastră atacă pe tot frontul. Execuția atacului începe la ora 10. Conform ordinului diviziei Regimentul 2 Dorobanți ia măsuri de regrupare, dirijând Batalioanele II și III spre Palijova. Batalionul I nu poate fi retras de pe poziție căci Divizia a 3-a nu poate depăși acest batalion.
Inamicul, ținut la curent de partizanii lăsați înapoia frontului, asupra mișcărilor noi de trupe pe front (Divizia 3-a și Regimentul 3 Dorobanți), trimite avioanele ruse care mitraliază și bombardează toate unitățile aflate în zona Conacului Vigoda și nu s-a mai putut ocupa satul. Din regimentul nostru au căzut pe câmpul de luptă sergentul major în rezervă Preoteasa Aurel și plutonierul T.R. Blendea Ion, fiind înmormântați la marginea satului.
La 24 august Regimentul 2 Dorobanți se află cu batalioanele II și III la Palijova, iar Batalionul I încleștat cu inamicul. Divizia 11 trimite ordinul de operație nr. 80, pe care colonelul Haas îl primește la ora 5. Se iau măsuri de intrare în dispozitiv. Atacul va începe la ora 7, precedat de un foc de artilerie de 20 de minute realizat de Regimentul 21 artilerie și 3 divizioane ușoare de la Traian și Regimentul 7 Artilerie grea, venite în sprijinul regimentului. Obiectivul principal era cucerirea pantelor vestice din Valea Gnitra. La ora 7.00, Regimentul 2 Dorobanți, atacă pe direcția 500 m sud Cota 94 – liziera sud Raic.
Peste două ore, Comandantul Regimentului ia câțiva agenți călare și merg să recunoască noua bază de plecare la atac. Un proiectil cade în apropierea lor și îl rănește la umărul drept pe colonelul Haas Petre. Vestea cade ca un trăsnet asupra regimentului. Prin scoaterea din luptă a colonelului Haas, regimentul își pierdea steaua călăuzitoare în bezna luptei, creierul și nervul tuturor acțiunilor, rămânând dezorientat și cu sufletul împietrit de durere. O soartă mai crudă nu putea fi hărăzită acestui regiment în momentul în care se afla în suprema încordare cu inamicul. Colonelul Haas, înainte de a fi dus la spitalul de campanie îi roagă pe cei care l-au însoțit la recunoaștere să le transmită ostașilor săi dragi, să lupte sub ordinele noului comandant cu aceeași sete de victorie și credință în biruința finală. Comanda regimentului este luată de locotenent-colonelul Almășanu Dumitru, locțiitorul său care se prezintă imediat, cu o motocicletă la Punctul de Comandă al Regimentului, unde e pus repede la curent cu situația de către căpitanul Iana Grigore, șeful operațiilor regimentului, ca unul ce cunoștea perfect mersul acțiunilor de luptă.
A doua zi apare Ordinul de Zi nr 48 al Regimentului 2 Dorobanți în care se arată:
„Ofițeri, subofițeri și ostași ai Regimentului 2 Dorobanți, în lupta sfântă pentru întregirea patriei, pentru vindecarea rânilor ei sângerânde, în lupta sfântă pentru biruința Crucii, alături de voi toți, am împărțit bucuriile și durerile, am trăit zbuciumul vieții în campanie. În ciuda vrerii mele de a merge cu voi până la sfârșit, până la suprema biruință, în ziua de 24 august orele 9:30, când ostașii mei dragi se găseau în plină luptă, un obuz mi-a curmat vremelnic dorința arzătoare, scoțându-mă din luptă, prin rănire și șocare. Am fost iubit de voi pentru că v-am iubit ca pe copiii mei. Am fost ascultat pentru că v-am ascultat durerile voastre și le-am alinat pe cât mi-a stat în putință; am fost urmat pretutindeni în vâltoarea luptelor și m-am simțit totdeauna încălzit de sufletul vostru, am revărsat peste voi toată dragostea mea de comandant și părinte și eu am găsit în voi ecoul supremei jertfe atunci când v-am cerut-o. Plec din mijlocul vostru cu durerea sfâșietoare și surdă a părintelui din mijlocul copiilor săi. Să dea Domnul ca plecarea să fie cât mai vremelnică. Dorința mea supremă în ceasul despărțirii și ca să nu simțiți lipsa mea și deci să mă simțiți pururea lângă voi este să dați toată ascultarea vrednicului meu urmaș, locotenent colonel Almășanu Dumitru. Pentru izbânda Neamului, pentru cinstea voastră și gloria Regimentului, vă las cu bine și să trăiți, ostașii mei dragi!”
La rândul său, noul comandant al Regimentului 2 Dorobanți, locotenent colonel Almășanu, prin ordinul de zi nr. 49, anunță ofițerii, subofițerii și trupa că a preluat conducerea Regimentului și că se străduiește să conducă mai departe unitatea pe calea victoriilor din trecut și le cere tuturor: ascultare, devotament și abnegație. Citez din acest ordin de zi:
„Iau comanda Regimentului în clipele cele mai grele… Cauza sfântă pentru care luptăm o cunoașteți cu toții căci ne aparține nouă, Neamului și Creștinătății. Suntem generația căreia i-a fost dat de Destin să sângereze pentru o cauză sfântă, dar de care va vorbi istoria, vor pomeni veacurile. Este o mândrie, este o favoare care nu-i hărăzită tuturor generațiilor, de aceea să fim demni de ea. Mă veți găsi pretutindeni alături de voi, mă veți simți întotdeauna în sufletele voastre, tot așa cum eu vă simt strânși și învolburați în șuvița de beteală a sufletului meu. Fie cât munții de mari pierderile ce ni se vor ivi în cale, dorința noastră arzătoare de a învinge le va considera simple trepte peste care va trece cu ușurință, țintind necontenit spre idealul nostru sfânt: Vom învinge și vom supraviețui în veac. Urmați-mă!”. Căpitanul Savu Alexandru e cel dintâi care convinge pe noul comandant că ordinul i-a fost ascultat, murind pe poziție, în fruntea companiei sale, după ce respinsese nenumărate contraatacuri ruse. În perioada 25 – 27 august Regimentul 2 Dorobanți, mai puțin Batalionul I, a rămas în rezerva Diviziei, pentru refacere, iar în noaptea de 26/27 august Regimentul 2 Dorobanți, întărit cu Batalionul IV mitraliere, sub comanda locotenent colonelului Almășanu, ia în primire sectorul Regimentului 3 Dorobanți, ocupând cu batalioanele: II și III un front de 1.200 m. Batalionul I este înlocuit de o unitate din Divizia 5 Infanterie și trece în rezervă de sector. Până la ora 2 noaptea Regimentul a intrat în noul dispozitiv. Locotenentul Crețeanu Theodor, comandantul Plutonului Transmisiuni, a fost rănit și evacuat.
27 august, la orele 17, generalul Teodorescu Iosif, noul comandant al Diviziei 11 I., aduce personal la P.C. al Regimentului ordinul de operație nr. 83 și discută cu ofițerii din comanda regimentului modul concret de punere a lui în aplicație. Ordinul avea următorul conținut:
1. Inamicul apără pantele de vest ale Văii Glinaia, având numeros armament automat și aruncătoare. Rezistența cea mai puternică este de-a lungul căii ferate.
2. Divizia 11 va ataca în ziua de 28 august ora H.
3. Dispoziții și misiuni: în linia întâi Regimentul 2 Dorobanți + Batalionul IV Mitraliere își va grupa grosul la dreapta și va ataca spre a rupe frontul între limita din dreapta și șoseaua Polijova – Gniliacovo, pentru a cuceri botul de deal vest Gniliacovo. Execuția – gata de atac la 28 august ora 4.
În cursul zilei și nopții s-a realizat dispozitivul de atac ordonat.
În ziua de 28 august, la ora 8,30 după o pregătire de artilerie de 20 de minute, Regimentul pornește la atac asupra Cotei 94 în dispozitivul următor: Batalioanele II, III și IV în Eșalonul I. Se progresează extrem de greu din cauza rezistenței îndârjite a inamicului. În ciuda unui violent bombardament de artilerie și branduri, dar și arme automate, după 500 m, înaintarea e complet oprită și orice încercare de reluare a atacului a fost zadarnică. Regimentul nostru a suferit pierderi foarte mari. Viteazul maior Filip cade mort în fruntea batalionului său. Comanda Batalionului III o ia căpitanul Stănculescu. Căpitanul Mateescu I., comandantul Batalionului IV e rănit și el după ce luase comanda batalionului, fiind înlocuit de căpitanul Mitrea. La Batalionul II, locotenentul Homescu e rănit și înlocuit la comandă cu locotenentul Omega Benone. Căpitanul Călinescu e și el rănit și înlocuit. Au murit în luptă sergentul major Cocoș Gheorghe, plutonierii T. R. Rusu Dumitru, Manolescu Alexandru și Sbârnea Nicolae dar și locotenenții: Zăbavă Octavian și Cojocaru Ion și maiorul Filimon Gheorghe. În perioada 18 și 28 august au fost răniți următorii ofițeri: locotenenții de rezervă: Dănescu Nicolae, Voichiță Ilie, Coțap Nicolae, Dănescu Mihail, Homescu Gheorghe și Popescu Ilarie; sublocotenenții de rezervă: Erga Gh. Ioan, Rusu Gh. Ioan, Plăvițu Petre, Zidăroiu Toma, Bărbulescu Petre, Stan N. Traian, Botez P. Gheorghe, Hosch Gheorghe, Ridichie Constantin, Bunea Florin Ioan, Popescu Dumitru, Hiho D. Ioachim, Radu Gheorghe, Vlădescu Ilie, Ivan Dumitru, Diaconescu Constantin, Lungănoiu T. Ioan, Piloiu N. Petre, Smărăndoiu Constantin și locotenentul Oprea I. Gheorghe.
Eu am reușit din nou să scap cu viață și fără să fiu rănit. Dumnezeu m-a ferit de rele. Sunt ostenit și vlăguit de puteri.
Sursă: Vasile Novac – Regimentul 2 Dorobanți – Vâlcea.
(va urma)
Lt. col. (r.) Gheorghe Bușe, secretar executiv al Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Județului Gorj (A.N.C.E.„R.M.” Gorj)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here