Ne-am obişnuit, de la o vreme, s-o numim pe Elena Udrea drept prima turistă a ţării. O ţară aflată în plină criză. Economică şi socială. Nu şi pentru ministresa Turismului, care bate ţara-n lung şi-n lat. Ba chiar şi străinătăţurile. Gorjul n-a avut parte de ea decât la televizor. Chiar dacă marota ei, din vremea ungerii pe postul ministerial special creat, părea a fi turismul religos.
Capitol la care meleagurile lui Brâncuşi nu stau rău deloc.
În ultima vreme, pe motiv că ar vrea să afle dacă ţara-l mai doreşte preşedinte, titlul de prim turist al României îi aparţine actualului preşedinte-jucător. Devenit, mai nou, preşedinte-turist. Un turism greu de acceptat, în condiţiile în care banii publici destinaţi unor asemenea plimbări fără rost se cheltuie efectiv aiurea. Şi în loc să fie bani mai puţini pentru Administraţia Prezidenţială, deconturile sunt din ce în ce mai grase. Orice plimbare prezidenţială implică maşini, şi nu puţine, ofiţeri SPP, benzină şi motorină, salvări, elicoptere, forţe de ordine luate de la programul şi treaba lor de zi cu zi, autorităţi locale blocate nu doar o zi-două, ci câte o săptămână întreagă. Aşa cum s-a întâmplat la Târgu Cărbuneşti, unde Zeus nici măcar n-a mai ajuns. Singura sfârâială cu care s-a ales Gorjul fu doar asfaltarea a aproape un kilometru de şosea din Târgu Cărbuneşti. De Sfânta Marie Mare, de Adormirea Maicii Domnului adică, la Mănăstirea Tismana, preşedintele Traian Băsescu, împreu-nă cu Maria Sa s-au dedat doar la o baie de mulţime. Şi aia nu prea agreabilă din măruntul punct de vedere prezidenţial. Iar de asfaltat nu s-a asfaltat nimic, doar s-au marcat traseele pe unde trecea Întâiul Turist al Naţiei.
Până-n 1989, o vizită prezidenţială însemna şi o vizită de lucru. Ori dacă tot se doreşte un preşedinte-jucător, citeşte autoritar, ar fi trebuit să vorbească şi despre ce nu merge-n ţara asta, de necazurile oamenilor cu care tot dă mâna şi nu numai de faptul că se tot gândeşte dacă mai candidează sau nu. Declaraţiile despre drumurile ori infrastructura rutieră lipsesc cu desăvârşire. Şi ar fi avut ce spune. Fie că s-a făcut că nu vede, fie că n-a vrut să-l deranjeze pe bunul lui prieten Radu Berceanu, mai marele peste drumarii ţării. Şi domnia sa a condus ministerul Transporturilor, ba chiar în mai multe rânduri, aşa că, oricum am lua-o, nu s-a putea spune că măcar la asta nu se pricepe. Nu bag mâna-n foc, dar dacă în locul democrat-liberalului Radu Berceanu era un social-democrat este foarte posibil ca preşedintele Traian Băsescu să fi măturat şoselele patriei cu el. Cam aşa cum face cu ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, pe care nu scapă niciun prilej s-o înţepe. Deşi la educaţie, la învăţământ în genere, nu se pare, ci este sigur că se pricepe tot ca la fotbal. Unde tot românul e priceput. Nu doar preşedintele şi fostul lui amic Gigi Becali. Dacă din goana maşinii prezidenţiale ori din elicopter n-a reuşit să-şi facă o idee despre ţară şi chiar despre Gorjul bătut de domnia sa, la jumătatea lunii august, cu Maria Sa, care n-are nicio vină, doar la sindrofii, să-i reamintim noi. Avem încă sate sărace, în care agricultura e ca la începuturile secolului XX, iar infrastructura turistică şi rutieră sunt sub nivelul celorlalte judeţe. Cât de pretenţiile unui stat membru al Uniunii Europene în privinţa infrastructurii nici pomeneală. Şoselele Gorjului sunt la pământ! Într-o spusă recentă se lăuda cu apartenenţa României la UE, care, de fapt, e rodul muncii mai multor guverne şi preşedinţi şi nu doar a unui singur preşedinte presupus jucător. Care, foarte curând, dacă nu va mai candida ori va pierde alegerile prezidenţiale din noiembrie, n-ar fi exclus să devină din jucător rezervă. Ceva în genul altui învins de sistemul ticăloşit, ex-preşedintele Emil Constantinescu. Mult mai simpatic ca fost. Ceea ce şi plimbăreţul pe bani publici riscă să ajungă!
Ion PREDOŞANU
