Proiectul desenat de preşedintele T. Băsescu privind reorganizarea teritorială a ţării, mai exact o decupare pe 8 mega-regiuni economico-administrative, nu face altceva decât să accentueze bulversarea societăţii aflată deja într-un moment extrem de dificil, dar în acelaşi timp să inflameze spiritul ultranaţionalismului din România şi hungarismului revanşard, alterând relaţiile de bună înţelegere şi convieţuire interetnică.
Că această gogomănie, vizavi de organizarea administrativ teritorială, este produsul vrerii celui ce se crede stăpânul absolut în ţara asta se vede ca lumina zilei. Dar legarea acesteia de contextul revizuirii Constituţiei, o altă iniţiativă a “bravului vizionar” are ca miză cu bătaie de finalizare prima jumătate a lui 2012, furarea startului şi avantaj serviciu pentru recâştigarea alegerilor de către PDL – partidul de suflet, dintotdeauna al iresponsabilului Preşedinte. Şi dacă cele două iniţiative ale “locatarului” de la palatul Cotroceni nu ar fi extrem de periculoase pentru siguranţa, unitatea naţională şi viitorul României, poate că măcar naivii care se mai lasă prostiţi de balivernele şi minciunile regimului BB, să mai creadă dixit Boc, “cum vor curge râurile de lapte şi miere pentru români, acum şi în veacul veacurilor”. Numai că situaţia este total diferită şi extrem de gravă nu doar că e o nouă diversiune cu tentaculele aceloraşi interese obscure, ci mai degrabă pentru că într-o ţară unde cei ce conduc sunt incapabili şi păgubitori pentru popor, vulnerabilităţile şi pericolele se ţin lanţ, înlesnind lovituri grele atât din interior cât şi din afară.
Bomba după mega-prostia reorganizării teritoriale vine chiar de la liderii maghiari
În cazul României, bomba după mega-prostia reorganizării teritoriale vine chiar de la liderii maghiari, nimeni alţii decât amicii de coaliţie şi guvernare ai preşedintelui Băsescu şi partidului lui portocaliu. Ei şantajează şi forţează pe rând separarea şi autonomia etnică mizând pe cartea laşităţii Săsescului şi PDL-ului, iar portavocile L. Tokes, Kelemen Hunor, Tamas Sandor, G. Sogor etc. sunt incitate şi sprijinite de către Viktor Orban – premierul Ungariei şi alţi înalţi demnitari de la Budapesta, în vreme ce lideri ai diasporei maghiare pun la cale la Londra, Bruxelles şi în alte capitale europene manifestări de stradă, chiar proteste extreme, reacţionând până la urmă laolaltă zgomotos, inclusiv cu ameninţări de nesupunere civică, cerând în cele din urmă nu doar autoguvernarea Ţinutului Secuiesc, ci chiar o extindere a acesteia spre aşa zisa regiune Partium ce include judeţele: Satu-Mare, Sălaj şi Bihor evident că deschid şi acest culoar tocmai pentru a înlesni complementaritatea legăturii cu Ungaria, şi mai mult decât atât. Cu alte cuvinte, nimic nu este întâmplător, dobândind pe rând – noua Lege a educaţiei, statutul minorităţilor, reprezentanţa diplomatică de la Bruxelles, dubla cetăţenie, precum şi o propagandă agresivă permanentă despre secui, cum că ar fi o populaţie distinctă aparţinând naţiunii maghiare, de unde nevoia de separare de populaţia majoritară şi federalizarea României. S-au trimis inclusiv comunicate de protest autorităţilor UE, SUA, Rusiei etc. şi chiar se caută a se pune în discuţie problema Tratatului de la Trianon, cu nedreptăţile aduse naţiunii maghiare în consecinţă nevoia de refacere a Ungariei Mari. Iar acum, după ultimele trăznăi ale lui T. Băsescu sau poate că sunt alte soiuri de diversiuni dirijate de el pentru a abate atenţia de la condiţiile grele în care românii îşi duc existenţa, iată că focul se încinge, iredentismul maghiar nu cedează, ba mai revendică şi o altă entitate autonomă defmind-o Partium, totul sub sloganul “pentru maghiari e o chestiune de viaţă şi de moarte”. Şi vrem să recunoaştem sau nu, ungurii au o calitate -unitate şi tenacitate, dar nu în rezolvarea drepturilor lor etnice care în România sunt stipulate şi pe deplin garantate de Constituţie ci pentru alte revendicări absolut inacceptabile, de natură naţionalist-extremist-revizioniste. Din păcate, nu acelaşi lucru se poate spune despre români, caracterizându-i mai degrabă dihonia şi dezbinarea, nepăsarea sau şmecheria ieftină. În plus, toate partidele româneşti ce au ajuns la putere după dec’89 poartă cea mai mare vină, devreme ce au tăcut mereu concesii UDMR-ului doar pentru meschinul motiv de a avea susţinerea politică a acestei uniuni etnice.
Firul unităţii şi demnităţii noastre naţionale pare să se rupă
Şi iată că după 20 de ani totul se răzbună, iar acum pe fondul unei guvernări slabe, incapabilă să facă faţă problemelor ţării, după cum pentru România catastrofală este şi politica externă, firul unităţii şi demnităţii noastre naţionale pare să se rupă, ajungând ca popor la cheremul reprezentanţilor minorităţilor, care conduc România. Iar cât îl priveşte pe T. Băsescu constatăm a avea, din păcate, acelaşi comportament iresponsabil, aruncă piatra în baltă, dispare subit cugetând la alte anomalii în vreme ce prostimea muşcă din momeală, în schimb ţara e făcută harakiri, de către nişte neisprăviţi, răi şi săraci cu duhul. În fine, nu putem să nu remarcăm cu amărăciune că Transilvania este ţinutul românesc unde lupii bătrâni sau mai tineri ai revizionismului maghiar, constituiţi în organizaţii neo-horthyste, mărşăluiesc făcând mereu paradă cu imnuri, steaguri şi alte simboluri ale Ungariei Mari, ale lui Attila, Ţinutului Secuiesc etc. şi nu în ultimul rând îndeamnă la acţiuni şi manifestări de purificare de tip fascistoid. Cel mai recent exemplu ne-a fost oferit la începutul lunii aprilie a lui 2011, la inaugurarea statuii lui Matei Corvin, când pentru ei a însemnat o reuşită sărbătoare ungurească, fiind ignorate aproape cu desăvârşire drapelul României şi oficialităţile statului român. In schimb, toată piaţa a fost împânzită de manifestanţi cu steaguri hungaroide şi de indivizi (jobbik, Garda Maghiară etc.) îmbrăcaţi în uniforme ale armatei austro-ungare ce defilau ostentativ, etc. În acelaşi timp, revendicându-1 pe Matei Corvin, născut la Cluj din tată – român, valahul lancu de Hunedoara şi mamă – unguroaică Elisabeta Szilaghi, ei nu vor să accepte până la capăt istoria şi cer cu mult tupeu înlăturarea plăcuţei cu textul lui Nicolae lorga de pe statuia Corvineştilor având inscripţia “învingător în războaie, învins numai la Baia de propriul său neam, când încerca să învingă Moldova nebiruită”, ba mai mult furia liderilor maghiari din Ardeal i-a determinat să facă şi plângere penală împotriva celor ce au reamplasat plăcuţa după inaugurarea grupului statuar. Şi atunci, despre ce vorbim? Sau mai precis cine face exces de zel cu capetele înfierbântate sfidând istoria şi fiinţa neamului românesc într-un context nefericit când însuşi Preşedintele ţării, împreună cu partidul ce-1 păstoreşte dau dovadă nu doar de slăbiciune şi incompetenţă, dar se hazardează aruncând în derizoriu problema naţională doar pentru interesele lor meschine de gaşcă. Iar după cum curg evenimentele, situaţia pare scăpată de sub control, fiind extrem de tensionată, şi de aici se vede treaba că este nevoie de o schimbare urgentă a macazului politic dacă se vrea cu adevărat repunerea în normalitate şi stabilitatea rânduielilor în ţară, nu în ultimul rând stoparea exceselor ultranaţionaliste din interior şi ale hungarismului revanşard, dacă nu, ne temem să nu fie prea târziu.
Vasile Irod
