S-a născut pe 14 ianuarie 1894, în comuna Vădeni, judeţul Gorj, într-o familie de ţărani săraci, dar cu gânduri curate pentru glie, pentru Neam şi pentru Ţară. La intrarea României în războiul de reîntregire naţională, fetişcana din Vădenii Gorjului s-a înscris în Legiunea de cercetaşi „Domnul Tudor”, ajutând, alături de alţi tineri patrioți, la îngrijirea răniților din defileul Jiului. La scurt timp după aceea ea s-a oferit să plece ca voluntară la o ambulanţă militară, în calitate de sanitară, îndeplinindu-i-se dorinţa. Ca urmare, a fost încadrată în serviciul sanitar al Regimentului 18 Gorj. Primele zile ale lunii noiembrie 1916 o găsesc pe Ecaterina Teodoroiu în această unitate, cu care va participa nu numai la îngrijirea răniţilor, ci şi la luptele de la sud de Târgu Jiu, apoi la cele de la Țânțăreni şi Filiaşi. În timpul încleștărilor din zona Filiaşi, curajoasa fetişcană a fost grav rănită. Pentru viaţa ei au urmat zile lungi şi grele de spitalizare, dar şi de bucurii fără de margini: a fost decorată şi apoi avansată la gradul de sublocotenent, fapt singular până atunci în istoria armatei române.
După însănătoșire, tânăra femeie sublocotenent a cerut mai marilor oștirii române să fie încadrată într-o unitate din primele linii de foc. Primind aprobarea, va lupta cu dăruire exemplară în cadrul Regimentului 43/49 infanterie „Lupeni”, căzând eroic la datorie în aprigele lupte din zona Mărăşeştiului. Împrejurările în care şi-a pierdut viaţa cea care era deja socotită a fi „Eroina de la Jiu” sunt amplu şi palpitant relatate într-un ordin de zi dat de comandantul regimentului ei, prin care îi elogiază comportarea pe câmpul de onoare şi-i deplânge pierderea.
„În timpul ciocnirilor de ieri noapte (23 spre 24 august 1917-n.a), pe dealul Secului, a căzut în fruntea plutonului său, lovită în inima-i generoasă de două gloanţe de mitralieră, voluntara Ecaterina Teodoroiu, din compania a 7-a. Pildă rară a unui înalt patriotism, unit cu cea mai stăruitoare energie, cea pe care unii au numit-o cu drept cuvânt <<Eroina de la Jiu>>, şi-a dat jertfa supremă, lipsită de orice trufie, de orice deşartă ambiţie, numai din dragostea de a apăra pământul ţării noastre, cotropit de duşmani. Ecaterina Teodoroiu a fost la înălţimea celor mai viteji apărători ai ţării sale, pe care i-a întrecut prin puterea cu care îşi înfrângea slăbiciunea femeiască, ştiind să dovedească vigoarea bărbăţiei de trup şi de suflet şi calităţile întregi ale unui ostaş îndrăzneţ, neobosit şi plin de entuziasm de a se face folositor cu orice preţ.
Aceea care a luptat ca un viteaz din alte vremuri la Târgu Jiu, aceea care a desfăşurat o energie rar întâlnită împotriva <<Morţii Albe>> care a secerat pe camarazii ei bolnavi de tifos exantematic, pornise din nou la luptă cu avânt renăscut, cu nădejdea că va contribui şi ea la opera cea mare a răzbunării, la a cărei pregătire luă parte activă.
Şi-a dat viaţa cu simplitatea eroismului adevărat, nu pentru a obține apoteoza de vorbă, ci pentru că aşa cerea inima ei, pentru că aşa credea sufletul ei că i se împlineşte datoria vieţii.
Aceea care în vitejia-i comunicativă a murit în clipa când se descoperea spre a-şi îndemna ostaşii cu vorbele: <<Înainte, băieţi, nu vă lăsaţi, sunteţi cu mine>>, are dreptul din clipa aceasta la cinstirea veşnică a tuturor românilor.
Pentru dragostea-i de Ţară, pentru simţu-i rar al datoriei, pentru energia şi avântul cu care şi-a îndeplinit misiunea ei până la jertfa supremă, o citez prin ordin de zi pe Regiment, dând-o ca pildă tuturor ostaşilor.
Comandantul Regimentului 43/59 infanterie, colonel Pomponiu”.
Secvențe din biografia exemplară a sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu, supranumită ”Eroina de la Jiu şi Mărăşeşti”, sunt evocate în cărţile şcolare. Chipurile şi faptele eroinei sunt redate în poezie, în proză şi în secvenţe cinematografice. Numeroase monumente, cum sunt cele de la Târgu Jiu, Muncelul, Slatina, Brăila, Caransebeș ş.a, îi perpetuează şi numele, şi amintirea. Spre a-i preamări faptele eroice, un regiment de infanterie al armatei române a primit numele „Ecaterina Teodoroiu”.
Nici că se putea o mai elocventă şi binemeritată proslăvire pentru un erou exemplar al războiului nostru de reîntregire națională!
În vara anului 1921, în cadrul unei ceremonii, rămășițele pământești ale Eroinei de la Jiu au fost aduse pe pământul Gorjului, în Târgu Jiu. Coșciugul i-a fost turnat din oţelul tunurilor capturate de la inamic. În piatra cea albă, dăltuită, Miliţa Pătraşcu a povestit viaţa Eroinei de la Jiu şi Mărăşeşti în imagini: Copilăria, Plecarea la luptă şi Moartea eroică….
(Sursă: Florian TUCĂ, Nicolae IONESCU, Romulus RAICU, Epopeea anilor 1916-1918)
(A consemnat: Romulus Modoran)
