Statul român și-a subminat sectorul energetic – Niciun vinovat!

* Gaura din sistemul energetic este acoperită din importuri

După o perioadă de peste 10 ani, începând de prin 2012, cât a durat să-i convingă energeticienii din Gorj pe mai-marii țării de necesitatea grupului 5 de la Rovinari – de-a lungul timpului, acționarul minoritar al CEO, Fondul Proprietatea fiind principalul opozant – iată că în prezent, nevoia stringentă de energie duce la accelerarea reparațiilor și punerea în funcțiune a grupului 5.

În prezent, Termocentrala Rovinari funcționează cu toate cele trei grupuri, urmând ca blocul nr.3 să fie înlocuit cu grupul 5, când acesta va fi gata de funcționare. Între timp, au fost închise capacități de producere a energiei pe cărbune, cum s-a întâmplat, printre altele, și cu Mintia. Într-o analiză a Ziarului Financiar, se arată ceea ce s-a tot spus în ultimii ani de către cei responsabili din sistem, dar care nu au fost luați în seamă, și anume, că ,,România devine un caz aproape unic la nivel european în care statul şi-a sabotat de unul singur sectorul strategic al energiei, închizând centrale fără a pune nimic în loc”.

Din 38 de grupuri au mai rămas doar 13
Datele publice pe site-ul Transelectrica, transportatorul naţional de energie, arată că în următorii doi ani de zile alte centrale pe cărbuni ar trebui scoase din funcţiune, astfel ca la nivelul anului 2024 capacitatea totală a acestor unităţi să ajungă undeva la 2.000 MW. Din 38 de grupuri pe cărbune câte funcţionau în 2011, anul acesta mai merg doar 13, mai arată analiză ZF. Mai mult, ,,Acest exit din cărbuni fără a pune nimic în loc a subminat statutul de exportator net de energie al României în ultimii trei ani de zile. Investiţiile din partea de eoliene şi solare, unde România are acum un portofoliu de generare de circa 4.300 MW, s-au făcut fără unităţi de stocare sau de echilibrare, astfel că independenţa zilnică a alimentării cu energie a României depinde de cum bate vântul. Ieri, miercuri, 16 martie, de exemplu, a fost una din zilele în care vântul nu a bătut, aşa că ponderea cărbunilor a ajuns la aproape 25% din producţia internă. Dar nu a fost suficient, aşa că un sfert din consumul naţional al României se baza pe importurile de la vecinii săi”.

Urgentarea reparațiilor pentru funcționarea grupului 5
Cărbunele, deşi cu viitor limitat ţinând cont de politicile de mediu ale UE, este din nou în centrul atenţiei din cauza războiului din Ucraina. În contextul în care decizia la nivelul blocului european este de elimina dependenţa de gazul rusesc, cărbunii ar putea primi o nouă şansă la viaţă, pe un anumit termen, astfel încât securitatea energetică a economiilor europene să nu fie ameninţată de tranziţia spre zona de energie verde. „Am mai putea redeschide câteva unităţi“, spune Ovidiu Pop, unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti din domeniul termoenergeticii, citat de publicația menționată.
„La Deva am mai avea un grup de 210 MW, la Paroşeni 150 MW şi la Complexul Energetic Oltenia este grupul 5 de la Rovinari cu 300 MW care pot fi puse în funcţiune. Trebuie urgentate reparaţiile, iar mai departe marea problemă rămâne cea de alimentare a centralelor cu cărbuni“, a mai explicat Pop. De altfel, grupul 5 are menirea să înlocuiască grupul 3 a cărei durată de viață a expirat. La rândul său, ministrul energiei, Virgil Popescu, a declarat că la CE Oltenia, cel mai mare producător de energie local pe bază de cărbuni, va fi realizată până în mai o creştere a capcităţii de producţie de 300 MW, cel mai probabil fiind vorba de grupul 5 de la Rovinari, mai notează ZF. Virgil Popescu este unul dintre pionii zeloși ai decarbonării accelerate.

Ce a făcut Polonia
Și Ziarul Financiar dă exemplu Poloniei: ,,Dar dincolo de aceste măsuri punctuale, politica energetică a României a fost complet diferită de cea a altor state care depind de cărbuni pentru a-şi alimenta cosumul intern, iar Polonia este cel mai bun exemplu. Astfel, în timp ce România şi-a asumat exitul din cărbuni până în 2032, Polonia, unde 70% din energie a fost asigurată anul trecut de centralele pe cărbuni, şi-a setat ca ţintă anul 2049. În 2020, sistemul energetic al Poloniei avea o capacitate totală de 49.238 MW, potrivit datelor oficiale, din care 31.255 MW erau numai în centralele pe cărbuni. În 2011, parcul de producţie de energie electrică al Poloniei era de 37.400 MW, din care 32.900 MW erau cărbunii. Practic, într-un deceniu, Polonia şi-a crescut flota de producţie de energie cu 30%, păstrând aproape neschimbată capacitatea centralelor pe cărbune. Ce s-a pus în plus a venit din zona de energie verde, dar în comparaţie cu România, Polonia a avut grijă de producţia de energie convenţială. Rezultatul? Polonia exportă energie. În România, lucrurile au stat complet diferit”.

Cine plătește pentru subminarea sistemului energetic?
Făcătorii de planuri care nu au adus nimic bun românilor, cei care cu un exces de zel extrem de dubios au pus lacăt pe capacitățile de producție a energiei electrice pe bază de cărbune, nu sunt nici azi trași la răspundere. Ei ocupă și acum funcții importante în stat, chiar în sistemul pe care l-au sabotat. Iată că presa bucureșteană arată că, practic, ce a pierdut România pe zona de producţie de energie stabilă ca şi capacitate, a câştigat pe zona de energie verde volatilă. Astfel, boomul energiei verzi a venit fără a pune în loc capacităţi de echilibrare, astfel că acum, atunci când nu bate vântul, România nu are ce să facă altceva decât să importe.
Mihaela C. Horvath