CERCELARU: Gata, v-am răbdat cât am putut! Afară! (priveşte pe fereastră şi vede venind spre primărie lăutarii din Gura Lupii) …Tii, drace, de parcă nu ar fi fost destul, uite şi pe Florea ţambalagiul, uite-l şi pe Ţârei cu ai lui! Afară! La Bug cu voi!
SPĂTARU: (îşi face cruce) Doamne, fereşte-ne! Mai bine la papură.
CERCELARU: Da?! Bă, gata, v-am înscris! Pune tu ,,deştiu’’ pentru toţi, pune şi pentru lăutari şi hai, marş! (rămas singur, îşi mai pune încă un pahar de băutură apoi revoltat) Mai răi decât râia! S-au înmulţit şi împânzit pământul! Nici dracu nu a scăpat de ei! Poate s-o da acum pe brazbă, dar… Când o să se apuce ăştia şi ruşii de muncă, vine sfârşitul lumii. Aşa îmi zicea taica, Cercelaru ăl bătrân, şi avea dreptate! (după ce dă paharul pe gât) Ia mai dă-i în mă-sa! Cum fac eu cu Cioacă? Cum să-l aduc eu pe lumea ailaltă? Că de înscris musai să fie în scris! (Tresare ca şi când ar fi găsit soluţia)…Mda! Biserica mă-ti! (îşi mai umple încă în pahar cu băutură) Jandarm!
JANDARMUL: (deschide promt uşa) Dă fuga la mine acasă! Spune-i femeii să-mi dea cele ce trebuie, de omenie, pentru cel ce a plecat dintre noi. (în timp ce îşi face semnul crucii) Dumnezeu să-l odihnească! (şoptit în barbă) Fi-i-ar groapa lui a dracu! (tare, cât să se audă şi de dincolo de pereţii clădirii) Bă, Cercelarul, e om cu inimă! Mă duc şi eu cu lumânare la mort. Cioacă a fost şi el ce o fost…(din nou ca pentru el) Cu el ca om am avut ce am avut, cu el mort, voi încheia socotelile… Ai venit? Să-i spui muierii să pună şi flori de muşcată. Şi lumânări! Şi… (se întoarce spre masă privind către pahar) Restul rezolv eu!
Scena 4
Primarul bea câteva pahare, unul după altul, în timp ce aşteaptă întoarcerea jandarmului. Priveşte pe fereastră şi îl vde. Scoate din sertarul mesei un creion chimic, îl îmoaie pe vârful limbii şi îl probează pe colţul mesei. Dintre hârtiile ce se aflau pe masă, scoate cererea de înscriere a lui Cioacă la colectiv şi o pune în buzunarul din dosul hainei. Îl întâmpină bucuros pe jandarm.
CERCELARU: Bravo, mă băiete! Chiar dacă era loc şi de mai bine… Pute-ai rupe şi tu câteva flori în plus, dacă, a mea, s-a zgârcit.
JANDARMUL: (supus) Peste voia cocoanei dumitale, nu cădea! …De, `mneaei e coana primar, iar eu…
CERCELARU: Bine, bine! (se uită iarăşi spre damigenele de sub masă) Mai toarnă-mi şi mie un pahar! Bea şi tu! Bea cât vrei până mă întorc! Azi dau de băut!
JANDARMUL: (nedumerit) Vin sau ţuică?
CERCELARU: Ce mai contează! Pune-mi orice! Asta e ziua în care voi intra în istorie. Voi fi om mare tovule!
JANDARMUL: (îi aduce paharul): Drum bun, domn primar!`
CERCELARU: (bea şi acel pahar şi pleacă spre Cercelaru. Merge prin faţa gardurilor păşind rar şi apăsat, până ajunge la mort. Cioacă stătea aşezat într-un coşciug modest, acoperit cu o velinţă ţesută în războiul ţărănesc. Primarul îşi spune ca pentru el) Spre binele nostru şi spre propăşirea partidului pe cele mai înalte culmi!
O FEMEIE DIN SPATELE GARDULUI: Doamne, ăsta nu e om să-l laşi să pună în mână lumânarea mortului!
CERCELARU: (toţi cei care făceau priveghi, părăsesc mortul. Primarul rămâne singur cu el. Scoate în grabă hârtia care consfinţea înscrierea lui Cioacă în colectiv, scuipă pe vârful creionului, mânjeşte degetul, apoi i-l pune apăsat pe ea. Aprinde după aceea lumânările în sfeşnic. Se uită în scârbă într-o parte şi-n alta, apoi pleacă). Credeai că ai să scapi? Ei, uite că n-ai putut ! Acum, că tot am încheiat socotelile, du-te dracu unde ai vrea!
OAMENII DE LA PRIVEGHI: (după ce pleacă primarul, se întorc, acoperă faţa mortului. Soseşte preotul. Îşi pune patrafirul şi citeşte dintr-o carte sfântă versete specifice înmormântării. Când termină, el şi toţi cei din jur zic:) Dumnezeu să-l odihnească! Dumnezeu să-l ierte!
BĂCANU: (cu capul în pământ, ca pentru el) Stane, fi-ţi-ar spinarea a dracu, născu fie-ta! …Şi tu, după pui de pupăză! Să fie într-un ceas bun! Că o ţuică o dai tu, oricum!
O FEMEIE: (în timp ce consătenii ridică pe umeri coşciugul, din spatele scenei se aude scâncetul unui nou născut). Mda! Unul pleacă, altul vine! Semn că noi suntem înainte.
Cortina
Nicolae Bălaşa
