După cum o spune Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, «Îngerul pustiei», adică Sfântul Ioan Botezătorul, este cel mai mare om născut din femeie, deci născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia, şi mama sa, Elisabeta, era descendentă a seminţiei lui Aaron. De fapt, naşterea proorocului Ioan s-a petrecut cu şase luni înaintea naşterii lui Iisus, iar vestea a fost adusă de îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Sfântul s-a retras în pustiu, unde a dus o viaţă de aspre nevoinţe, până când i s-a poruncit să înceapă să predice pentru a pregăti poporul despre venirea lui Hristos, dar şi pe acela de a-L descoperi lumii ca Mesia şi Fiul lui Dumnezeu! Pe când se afla întemniţat în castelul de la Maherus, deoarece Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soţia fratelui său, s-a pus la cale uciderea sa! Tradiția îl denumește «Îngerul pustiei», datorită viețuirii sale celei mai presus de fire, deoarece avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă și cingătoare de piele împrejurul mijlocului, iar hrana era lăcuste și miere sălbatică (Matei 3, 4). Deci, ultimul dintre proorocii Vechiului Testament a avut parte de un sfârșit mucenicesc, fiind ucis din porunca lui Irod. El este cel despre care a zis proorocul Isaia: «Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui» (Matei 3, 3). Acest mare proroc predica pocăința, ca fiind singura cale de întoarcere la Dumnezeu, iar cuvintele sale erau aspre și mustrătoare față de cei care trăiau în păcate, exemplul cel mai elocvent, atunci când nu l-a cruțat nici măcar pe rege, căci acesta săvârșea adulter luând de soție pe cumnata sa: „Nu-ți este îngăduit să ții pe femeia fratelui tău”. (Marcu 3, 18), iar Irodiada îl ura și voia să-l omoare, dar nu putea, căci Irod se temea de Ioan, știindu-l bărbat drept și sfânt și-l ocrotea (Marcu 3, 19-20). În cele din urmă l-a convins pe rege să-l prindă pe Ioan și să-l bage în temniță, iar, la ziua de naștere a lui Irod, Salomeea, fata Irodiadei, a jucat provocator înaintea regelui, încât acesta i-a făgăduit că-i va răsplăti, dându-i orice îi va cere. Fiind sfătuită de mama ei ce să ceară, Salomeea a zis: «Vreau să-mi dai îndată, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul» (Marcu 6, 25). Cu toate că îi era drag să-l asculte și-l cinstea ca pe un om sfânt, Irod a iubit mai mult slava omenească și a împlinit cererea Salomeii, cu toate că s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ și pentru cei ce ședeau cu el la masă, n-a voit s-o întristeze. Și îndată trimițând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul pe tipsie și l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale (Marcu 6, 26-28). Acesta a fost cel mai mare păcat pe care l-au săvârșit Irod și Irodiada, însă tăierea capului Sfântului Ioan a fost prin rânduială dumnezeiască, pentru ca proorocul să vestească și celor din iad mântuirea care avea să vină prin Mântuitorul Hristos!
În încheiere, o scurtă rugăciune la cinstirea acestei mari sărbători: ,,Sfinte Ioane, Înainte-mergătorule, frumuseţea cerului şi bucuria pământului, cel ce prin tăierea capului tău pământul întreg l-ai sfinţit, primind această smerită rugăciune a noastră, izbăveşte-ne din toate nevoile şi ne scoate din chinul ce va să fie, pe noi, cei ce te lăudăm cu credinţă şi nădejde. Ca unul ce stai înaintea scaunului lui Hristos, ajută-ne să-i biruim pe vrăjmaşii văzuţi şi pe cei nevăzuţi. Izbăveşte-ne din tot necazul şi, având îndrăznire către Domnul, fereşte-ne de ispitele acestui veac. Dăruieşte-ne nouă, Sfinte Ioane Proorocule, putere din cer şi, ca unul ce eşti făclie strălucitoare, luminează-ne pe noi, cei ce alergăm la slăvita prăznuire a trecerii tale la Domnul. Amin”!
Preot Paroh, Ioan VODISLAV, Parohia Pojogeni, Gorj
