„Brâncuşi la Craiova”, de Paul Rezeanu, este capitolul următor, scris în limba română şi în limba engleză. Venit în Craiova în 1889, cu gând de „pricopseală”, Constantin Brâncuşi este angajat mai întâi la birtul fraţilor Spirtaru, apoi la bodega şi băcănia lui Ioan Zamfirescu, iar, după aceasta, pentru scurt timp, la prăvălia lui Enache Manea şi, în continuare, la magazinul de mărfuri coloniale al lui Ghiţă Ionescu. Realizând o vioară cu briceagul din scândurile unei lădiţe de portocale, Ion Georgescu – Gorjan, Ghiţă Ionescu şi Enache Manea, impresionaţi de talentul lui, l-au ajutat material şi moral să intre în toamna lui 1894 la Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova. Pe timpul şcolarităţii, a executat câteva lucrări sculptate din lemn: două rame pentru tablouri, o casetă, un scaun colţar, un gherghef, un joc de loto şi obiecte de creaţie artizanală. A modelat după o fotografie bustul ilustrului om politic Gheorghe Chiţu. După absolvire, a continuat studiile la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti. La Craiova şi-a descoperit vocaţia artistică, aici şi-a început activitatea sa artistică, aici „s-a născut a doua oară”, aşa cum declara artistul. Şi după ce s-a stabilit la Paris, ori de câte ori a venit în ţară, a trecut prin oraşul de suflet al tinereţii sale. După aceasta, Paul Rezeanu relevă „Suvenirurile personale” de la Brâncuşi: o scrisoare de la Brâncuşi către pictorul Gheorghe Petraşcu, Rotativa, o masă de lucru pentru modelat, un aparat de fotografiat, un creion negru de tâmplărie, toate aflate la Muzeul de Artă din Craiova. O altă categorie de suveniruri personale o constituie actele scrise de el şi aflate la Craiova: cereri, procuri, certificate, documente cu situaţii şcolare, recompensele primite. Capitolul se încheie cu cei şase „Brâncuşi” din colecţia Victor N. Popp, cea mai importantă colecţie de „Brâncuşi” din România, cu referire la formarea şi destrămarea acesteia. Urmează ilustraţii: opera artizanală, casetă, scaunul, Rama I şi II, ghergheful, aparatul de fotografiat, creionul, copii de pe cereri, procuri, scrisori, cărţi poştale, „Ecorşeul”, „Vitellius”, „Orgoliu”, „Cap de băiat”, „Sărutul”, „Coapsa”, „Domnişoara Pogany”, desene, portretul lui Ion Georgescu – Gorjan, portrete ale lui C. Brâncuşi, portrete ale unor personalităţi din Craiova, case construite în Craiova. Paul Rezeanu dă şi bibliografia.Această importantă lucrare se continuă cu capitolul „Brâncuşi fotografii”, diviziune prefaţată de Pontus Hulten şi cu o prezentare de Marielle Tabart şi Isabelle Monod – Fontaine. Sunt 96 de fotografii cu imagini diverse.: „Brâncuşi muncind în atelierul său”, vederi de ansamblu din atelier, Brâncuşi şi una din amicele sale, Brâncuşi muncind la „Coloana fără sfârşit”, nenumărate vederi din atelier cu sculpturi şi separat sculpturi: „Fântâna lui Narcis”, „Leda”, „Negresa blondă”, „Pasărea în văzduh”, „Somnul” etc. Două fotografii îl prezintă pe Constantin Brâncuşi în atelierul său.Penultimul capitol are ca titlu „Dosar Brâncuşi” de Pavel Ţugui şi se deschide cu „Donaţia lui Constantin Brâncuşi” (1950).După zece ani de când Brâncuşi a oferit în dar patriei sale Ansamblul de la Târgu-Jiu, în regimul comunist arta lui Constantin Brâncuşi era considerată formală, decadentă, burgheză. Au fost aduse ofense, în presă, la adresa operelor marelui sculptor, culminând cu încercarea neizbutită a primarului din Târgu-Jiu de a doborî Coloana pentru a fi topită. Aşa s-a ajuns la respingerea donaţiei lucrărilor aflate în atelierul din Impasse Ronsin, ofertă adresată probabil Academiei Române, „neacceptată însă, pesemne din cauza referatului negativ întocmit de fostul subinginer de poduri şi şosele, Mihail Roller, devenit istoric şi mentor oficial al partidului, pe temeiul discuţiilor purtate în cel mai înalt for cultural: Academia Republicii Populare Române, în cele două şedinţe ţinute ad-hoc în zilele de 28 februarie şi 7 martie 1951”. În procesul – verbal al şedinţei Academiei Române din 28 februarie 1951, se reţine faptul că Ion Jalea a prezentat o comunicare asupra sculpturilor lui Constantin Brâncuşi, după care au luat cuvântul: George Oprescu, Victor Eftimiu, George Călinescu, Al. Toma, Camil Petrescu, Alexandru Graur şi Geo Bogza. Se precizează că unele intervenţii au fost pline de reproş la adresa sculptorului Ion Jalea, pentru că „nu-i mulţumise pe aceia care aşteptaseră… desfiinţarea lui Brâncuşi”. În situaţia aceasta, Brâncuşi a renunţat la cetăţenia română şi a oferit totul statului francez.După aceasta, Pavel Ţugui ne face cunoscută o vizită a lui C.S. Nicolăescu – Plopşor în Franţa, cu preocupări de arheologie şi paleontologie. Se întâlneşte cu Vasile Blendea şi împreună îl vizitează pe Constantin Brâncuşi, pentru a-i transmite „o căruţă de sănătate” din partea prietenului său, V.G. Paleolog. Apoi ne aduce spre ştiinţă operele brâncuşiene incluse în patrimoniul statului român, despre „Domnişoara Pogany, între adevăratul proprietar – statul român – şi mistificatorii din umbră” şi despre „Pregătirile pentru deschiderea primei Expoziţii retrospective Constantin Brâncuşi în România şi Europa”. Pavel Ţugui continuă cu ,,Odiseea dispariţiei operelor „Sărutul” şi „Mille Pogany” din Muzeul de Artă „Frederic Storck şi Cecilia Cuţescu – Storck”.În partea a doua a capitolului, Pavel Ţugui include articolele şi studiile închinate lui Constantin Brâncuşi în anii 1956 – 1957 şi rămase în paginile unor publicaţii din respectiva perioadă: Ion Jalea („Brâncuşi”), Ionel Jianu („C. Brâncuşi”), Ion Frunzetti („Expoziţia Brâncuşi”), Eugen Schileru („Brâncuşi la Muzeul de Artă din Bucureşti”), Radu Bogdan („Omagiu lui Brâncuşi”), Petru Comarnescu („Brâncuşi”), Geo Bogza („Medalion”), Militza Petraşcu („Amintiri despre Brâncuşi”), W. Siegfried („Ultima întâlnire cu Brâncuşi”), George Oprescu („Sculptura la sfârşitul secolului al XIX-lea), Scarlat Callimachi („Ultima întâlnire cu C. Brâncuşi”).Această carte se încheie cu „Brâncuşi – o bibliografie nesfârşită” de Doina Frumuşelu şi cu un ,,Album Brâncuşi, Bucureşti – Târgu-Jiu”. În introducere, Doina Frumuşelu aruncă o lumină asupra cercetării brâncuşiologice efectuate de specialişti români şi străini. „Osatura bibliografiei”, afirmă Doina Frumuşelu, o constituie lucrările a trei mari exegeţi ai operei lui Brâncuşi: V.G. Paleolog, Petru Comarnescu şi Barbu Brezianu. I. Pogorilovschi a adus o contribuţie valoroasă în privinţa originii şi moştenirii româneşti a artei lui Brâncuşi. Alexandru Vlahuţă, Lucian Blaga şi Tudor Arghezi au fost primii care au intuit genialitatea sculptorului. Autoarea bibliografiei înşiră, în continuare, autorii unor lucrări valoroase despre opera lui C. Brâncuşi: I. Frunzetti, Mircea Deac, Ion Mocioi, Nina Stănculescu, D. Grigorescu, A. Petringenaru, R. Bogdan, Ştefan Georgescu – Gorjan, C. Zărnescu, Dan Hăulică şi alţii. Chiar şi criticii lui, George Oprescu şi G. Călinescu, au sfârşit prin a fi admiratorii sculpturilor lui C. Brâncuşi. C.R. Velescu, M. Stârcea Crăciun, D. Gheorghiu, L. Gruia şi alţii reprezintă noua generaţie de cercetători în brâncuşiologie.Cercetarea brâncuşiologică străină este reprezentată de: E. Pound, R. Vitrac, C. Zervos, S. Geist, Carola Giedion – Welcker, J. Cassou, Sanda Miller, Marielle Tabart, curator la Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris. „După această scurtă prezentare a cărţii, afirmă Doina Frumuşelu, constat cât de greu este să mai scrii ceva despre Brâncuşi, faţă de cât s-a scris…”.Urmează o cronologie biografică şi bibliografică între anii 1897 şi 2006, care debutează cu următoarele enunţuri aparţinând autoarei: „Săpând necontenit fântâni interioare, am dat de izvorul vieţii fără bătrâneţe. Aşa e arta, tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte!”. Această imensă carte se sfârşeşte cu un Album Brâncuşi Bucureşti – Târgu-Jiu, fotografii: „Ecorşeul” (1902 ghips – Academia de Artă Bucureşti), Bustul generalului doctor Carol Davila, amplasat în curtea Spitalului Militar, Bucureşti, Pavilionul României la Expoziţia Internaţională de la Paris, 1937, Biserica Sf. Apostoli Petru şi Pavel, monument istoric şi de artă legat de Memorialul „Calea Eroilor” Târgu-Jiu, Şantierul „Coloanei fără sfârşit” din Târgu-Jiu, 1937 (arhiva Ştefan Georgescu – Gorjan), Verificarea Coloanei fără sfârşit de către specialiştii INCERC, Bucureşti, 1984, Delegaţia UNESCO în vizită pe şantierul „Coloanei fără sfârşit”, 1998, Participanţii la Simpozionul „Brâncuşiana”, 1998, Lansarea albumului „Brâncuşi în România”, Târgu-Jiu, 1998 – Barbu Brezianu şi soţia, alături de prof.doctor Ion Mocioi, Casa memorială „C. Brâncuşi, Hobiţa”.Cartea „Brâncuşi – Marea Operă” se impune prin autenticitatea şi bogăţia informaţiilor, prin valoarea documentară şi prin prezentarea iconografică.
Această lucrare îmbogăţeşte bibliografia brâncuşiană.
Constantin E. Ungureanu
