În Duminica a 10-a după Rusalii (28 august 2016), Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un ales sobor de preoți și diaconi în frunte cu Părintele protopop Iulian Mărgineanu, a săvârşit în altarul de vară Sfânta Liturghie şi slujba de resfinţire a Bisericii cu hramul «Sfântul Mare Ierarh Nicolae» din Parohia Scrada, filia Gâlcești, comuna Berlești, Protopopiatul Târgu-Cărbunești, în prezenţa credincioșilor din comună şi din localităţile învecinate. Sfântul lăcaș a fost înălțat ca biserică de lemn în anul 1775, în decursul vremii, la 1836 și 1888 a fost renovată, apoi s-a zidit prin osteneala enoriașilor, fiind sfințită la 24 august 1975, de către vrednicul întru pomenire, Preafericitul Patriarh Teoctist, pe atunci Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei. Au primit gramate chiriarhale de mulţumire mai multe persoane pentru strădania la înfrumuseţarea bisericii, iar Preacucernicul Părinte, preotul paroh Constantin Popescu a fost ridicat la rangul de iconom stavrofor, apreciind că meritul aparține și celor peste 900 de credincioși: “Mulțumesc organelor locale de la primărie că am fost ajutat, mulțumesc celor care ne-au sprijinit din alte parohii și pot spune că trăim clipe de bucurie pentru că astăzi, la sfârșit de august, după 41 de ani, atunci, 24 august, acum, pe 28, am reușit să fim binecuvântați cu prezența Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit, dr. Irineu, ca să resfințim această biserică și s-o avem peste ani”! Slujba s-a desfășurat în acordurile Grupului psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Mucenic Dimitrie» din Craiova.
“În biserică venim «în vizită» la Dumnezeu, venim ca să stăm de vorbă cu El”
La sfârșitul oficierii slujbei, în cuvântul de aleasă învățătură duhovnicească, Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu a mulțumit celor prezenți la sfânta biserică, apreciind că așa cum ne spune Mântuitorul Hristos, că acei ce iubesc biserica, «Binecuvântați vor fi de Domnul!», fiindcă aceia sunt copiii Tatălui Ceresc, de ei nu se va atinge niciodată stricăciunea, nici necazul, nici nevoia. Trebuie să venim la biserică întotdeauna cu multă credință, deoarece fără credință, nu putem să lucrăm, nici chiar acasă la noi. De 
aceea: “Ziua de astăzi va rămâne o amintire plăcută pentru că asemenea momente au o semnificație deosebită în viața noastră, a clericilor și a credincioșilor, a celor care au venit la resfințire și a celor care au lucrat pentru înfrumusețarea «Casei» Lui Dumnezeu. Biserica reprezintă pentru noi locul de întâlnire a noastră cu Dumnezeu! În biserică venim «în vizită» la Dumnezeu, venim ca să stăm de vorbă cu El, venim ca să cerem ajutor de la El, pentru trebuințele noastre, pentru necazurile noastre, și de aici plecăm acasă, fiecare în parte, cu daruri bogate, pentru că Dătătorul de viață și Atotmilostivul stăpân este Acela care poartă de grijă de viața noastră, a fiecăruia în parte. N-am putea trăi și nici n-am putea să lucrăm pe pământul acesta, dacă puterea și ajutorul Lui Dumnezeu nu s-ar pogorî peste noi și noi n-am avea parte de această grijă a Lui Dumnezeu. Deci, Biserica este «Casa» Tatălui Ceresc, este aceea care a fost construită, în priml rând de Preasfânta Treime, și apoi, pe noi, oamenii, ne-a învrednicit Milostivul Dumnezeu, ca să ridicăm asemenea lăcașe sfinte, spre Slava Lui Dumnezeu și spre mântuirea noastră. Strămoșii noștri au făcut această biserică din lemn, pentru că se vede și astăzi lemnul din codrii noștri străvechi. Lemnul acela a devenit biserică și noi, întotdeauna, aici ne-am aflat la adăpost, ne-am aflat la «limanul cel lin», unde, nicăieri nu putem fi mai aproape de Dumnezeu, decât aici”, mai ales că încrederea unora față de alții este «temelia» conviețuirii noastre sociale, a vieții satului din fiecare comună, din țara noastră. Acest lucru este validat, cu atât mai mult, cu cât credința este în Cel Atotputernic, Care știm precis că se îngrijește de noi, întrucât El ne-a «zidit», a reiterat Mitropolitul Olteniei!
«Până când voi fi cu voi și vă voi suporta aceste slăbiciuni ale firii voastre»?
Chiriarhul bisericilor din Oltenia a aprofundat prin alese cuvinte Pericopa Evanghelică a Vindecării lunaticului, unde un om necăjit și amărât, care avea un fiu bolnav de epilepsie, a căzut în genunchi înaintea Mântuitorului Iisus Hristos și L-a rugat ca să vindece pe fiul său, să aibă milă de el. “Căci, zice acest nefericit tată, că diavolul îl arunca în foc și în apă, astfel că a dorit de multe ori ca să-l omoare, ca să-l piardă de pe fața pământului. Mai adaugă îndurerat acest tată, că a venit cu copilul său și la Sfinții Apostoli, dar aceștia n-au putut face nimic. De aceea, îi spune Mântuitorului: «Dacă poți face ceva, ajută-ne»! Mântuitorul Hristos a privit în jurul Său, a văzut mulțime de oameni, pe apostoli și pe cel bolnav, S-a întristat de puțina credință și chiar i-a dojenit pe aceștia spunându-le «neam îndărătnic» și fără de osteneală. «Până când voi fi cu voi și vă voi suporta aceste slăbiciuni ale firii voastre»? Mântuitorul a certat duhul necurat și îndată acesta a fost sănătos. Constatăm că boala de care suferea copilul acela, nu era una obișnuită. Nu era vorba despre o suferință de cap, de ficat, de plămân, de stomac sau de altceva, ci, era mult mai complicată! Pentru că diavolul, nu acționează ca o suferință asupra unui organ din trupul nostru. El chinuiește toată ființa umană! Atât de chinuiți sunt acești posedați de duhuri necurate, că ei n-au odihnă, nici ziua, nici noaptea. Și permanent sunt asaltați, sunt chinuiți, sunt trântiți la pământ, cum se spune în Evanghelia de astăzi, sunt aruncați «în foc și în apă», ca doar-doar, se vor primejdui și vor muri. Evident, că diavolul «locuia» în acest copil prin îngăduința Lui Dumnezeu, întrucât satana, ca orice creatură, nu poate să facă de la voia sa ceva, ci, numai dacă i se îngăduie de către Dumnezeu! El nu are putere asupra noastră. Nici nu poate să îndrăznească să miște un fir de păr din trupul nostru! Însă, atunci când Dumnezeu îi îngăduie, el se năpustește cu multă răutate asupra omului și îl chinuiește îngrozitor, ca prin aceste suferințe să-i aducă moartea și pierzarea” a precizat Arhieria sa, arătând că diavolul consideră el că pe cel bolnav, în asemenea condiții, îl are în stăpânire și îl va stăpâni și în viața veșnică!
“Mulțumim Atotputernicului pentru această zi, mulțumim pentru tot ceea ce ne-a dat nouă și pentru «darurile» acestea bogate”
În încheierea cuvântului său de aleasă învățătură duhovnicească, ÎPS Părinte dr. Irineu i-a felicitat pe toţi cei care s-au ostenit la renovarea şi înfrumuseţarea sfântului lăcaş de închinare și de rugăciune, arătând că Dumnezeu este prezent în viața noastră pentru că El este legat de viața însăși, iar numai prin «medicamentele» duhovnicești, Sfânta Spovedanie și Sfânta Împărtășanie, ne putem vindeca negreșit, pentru că: “Sunt mulți care au fost vindecați în decursul timpului, chiar bolnavi de epilepsie, de boala pe care noi am descris-o în această Sfântă Evanghelie. Dacă stăruim în rugăciune, în post și în credință, Milostivul Dumnezeu vine, ca și atunci, în mijlocul nostru și vindecă pe cel bolnav, pe cel neputincios și îl redă sănătos Bisericii Sale și familiei sale. Este foarte important ca să luăm aminte la vrăjmașul care are atâta putere asupra noastră, mai ales când noi îi facem «culcuș» în sufletul nostru! Deși promitem la Sfântul Botez, iar această promisiune o avem de multe ori în sufletul nostru: «Te lepezi de satana»? La care noi ar trebui să răspundem cu toată convingerea: «Mă lepăd de satana»! Însă, atunci când te întreabă Mântuitorul Hristos: «Te lepezi de satana?», iar ție îți place lumea aceasta, ție îți place să te mânii, ție îți place să umbli destrăbălat, atunci, te-ai lepădat de satana? Nicicum! Deci, nu te-ai lepădat de satana! Dar, dacă nu te-ai lepădat de satana, în mod sigur că trebuie să suporți consecințele trăirii împreună cu el, ca el să te arunce în continuare în foc și în apă. Doamne-ferește, aruncarea aceasta să nu fie și ultima! Ca sufletul tău să ți-l ia și să-l ducă în fundul iadului! Dar, dacă avem credință, ne putem întări, iar cum Mântuitorul Iisus Hristos a spus: «Acest soi de diavoli, nu iese decât prin post și rugăciune»! Atunci, și noi, dacă postim și ne rugăm, dacă venim la sfânta biserică, vom avea parte de Lumina cerească și ne vom sălășlui împreună cu sfinții, cu strămoșii noștri, care cunoșteau foarte bine «armele» acestea și eficacitatea lor, pentru că le-au practicat, drept urmare, sunt în Împărăția Lui Dumnezeu! Mulțumim Atotputernicului pentru această zi, mulțumim pentru tot ceea ce ne-a dat nouă și pentru «darurile» acestea bogate, felicităm pe cei care au contribuit la realizarea acestei lucrări întru Slava Lui Dumnezeu și întru preamărirea Preasfintei Treimi, și Îl rugăm pe Preaputernicul să le răsplătească în locul celor pământești, pe cele cerești, iar nouă să ne dăruiască pace și bucurie, în Mântuitorul Iisus Hristos, Căruia I Se cuvine Slava, cinstea și închinăciunea, în vecii vecilor, Amin”!
Profesor, Vasile GOGONEA
