Vestea proastă a zilei de ieri estre că Legea pensiilor nu se revotează, iar maşina de vot a puterii funcţionează uns.
Cu bani, adică cu fonduri publice, partidele din arcul guvernamental au încă parlamentarii cumpăraţi spre a obţine atâtea voturi câte au nevoie.
În Cameră, în Senat şi chiar în Birourile Permanente ale acestora. Şi atunci ce să ne mai mirăm că preşedintele Traian Băsescu se face că mârâie la primul ministru Emil Boc? De care, uneori, ia distanţă. În realitate, spre nenorocul poporului român, cei doi B formează un cuplu unit în rele.
Ca urmare, pensiile vor scădea puternic din anul 2011, chiar dacă şi acum cunosc un acelaşi curs datorat scăderii puterii de cumpărare. În plus, producătorii anunţă că din această toamnă, şi cel mai târziu până la sfârşitul anului, vor scumpi produsele alimentare cu 25%!
În săptămâna care şi primul ministru Emil Boc s-a exprimat elogios despre acţiunile Guvernului, ne-am fi aşteptat ca măcar preşedintele României, Traian Băsescu, să fie mai lucid şi să adopte un ton analitic, dacă nu critic al gravelor greşeli guvernamentale. Sigur, cum ne-am aşteptat, nu au lipsit incidentele la discursul ţinut de domnia sa în faţa parlamentarilor reuniţi în plen, atâţia câţi au fost. Că preşedintele Traian Băsescu foloseşte un ton impersonal, general şi afirmă că cea mai importantă misiune a Guvernului şi a Parlamentului este să pună capăt „relelor practici de guvernare” a devenit o obişnuinţă. Dă semne de pactizare cu Guvernul şi cu partidul-stat. Încât are dreptate Victor Ponta, preşedintele PSD, să constate că social-democraţii nu sunt obligaţi să asculte discursul preşedintelui PDL. La auzul unor asemenea argumente ferme, preşedintele Traian Băsescu ar fi putut să o cârmească spre neutralitate şi să demonstreze, din mers, că el ar fi imparţial şi că nu favorizează un partid. Nu a făcut-o, ba a acuzat-o pe deputatul PSD, Oana Niculescu-Mizil că ar face circ.
În fond, tânărul deputat aflat la prima participare în Parlamentul României, avea tot dreptul să se îmbrace cum doreşte. Inclusiv într-un costum de deţinut luat de la Penitenciarul Jilava. Deputatul Oana Niculescu-Mizil se consideră prizonier în propria ţară şi, în acelaşi timp, prizonier în propriul Parlament. Este dreptul domniei sale să aleagă ce costum doreşte. Iar dacă s-a îmbrăcat în zeghe ştie de ce o face. Preşedintele Traian Băsescu uită circul politic pe care l-a jucat vreme de patru ani, mimând cearta ori harţa cu partenerul său din Alianţa DA, el însuşi circarul ascuns sub numele de Călin Popescu Tăriceanu? Care ex-premier nu-i un politician de doi lei. A se vedea criticile vehemente pe care i le-a adus luni actualului prim ministru Emil Boc. Din păcate pentru el, Călin Popescu Tăriceanu rămâne fără credibilitate, adică acelaşi aliat în rele şi prieten mascat al preşedintelui Traian Băsescu.
Vestea bună, dătătoare de speranţe, este aceea că acei şase milioane de români, pensionarii pentru care se luptă PSD şi deputatul în zeghe – Oana Niculescu-Mizil – se vor trezi mai repede şi vor protesta, ba chiar vor învăţa că au cu cine vota. La eventualele alegeri anticipate, ori cel mai târziu la alegerile parlamentare din anul 2012, vor şti cu cine să voteze. Şi nu se vor mai lăsa păcăliţi de portocalii şi de aliaţii lor!
Ion Predoşanu
