În ziua de 20 noiembrie, creştinătatea îl sărbătoreşte pe Sf. Cuv. Grigorie Decapolitul, ale cărui sfinte moaşte se află la Mănăstorea Bistriţa, jud. Vâlcea. Acesta s-a născut la sfârșitul secolului al 8-lea, în orașul Irinopolis din Decapolea Isauriei (Asia Mică), de unde i se trage și numele de „Decapolitul”. Aşadar, Sfântul Grigorie Decapolitul, pe care Biserica îl prăznuiește în fiecare an în ziua de 20 noiembrie, este unul din cei mai mari sfinți ajutători ai românilor, fiind cinstit și iubit asemenea altor sfinți ale căror moaște ocrotesc plaiurile țării noastre, precum Sfânta Parascheva de la Iași și Sfântul Dimitrie Basarabov din București. Iată, Sfântul Grigorie Decapolitul săvârșește mari minuni cu cei care se apropie de dânsul cu credință. Pentru Sf. Grigorie Decapolitul să rostim o rugăciune:
,,Însă şi tu, fiule, dacă te vei nevoi a te curăţi pe tine de patimile trupului şi ale sufletului, şi dacă vei tăia cu sabia Duhului spinii patimilor, şi dacă te vei ruga stăruitor lui Dumnezeu, ca Însuşi să-i dezrădăcineze şi focul cel dumnezeiesc să ardă materia cea plină de patimi rele şi să înmulţească în sufletul tău rodul faptelor bune, atunci şi tu te vei face locaş îndemînatic, curat şi vrednic de sălăşluirea lui Dumnezeu în tine; iar cuvintele tale vor străluci, după cum a făcut Dumnezeu cu smerenia mea, pentru milostivirea Lui cea nemăsurată. Preafericite Grigorie, ca un soare prealuminat răsărind, Preacuvioase, întru tot sfântă pomenirea ta, raze străluceşte lucrarea faptelor tale celor bune, luminând simţirile credincioşilor cu lumina minunilor tale. Pentru aceasta, prăznuind cu bucurie, lăudăm şi cu credinţă fericim întru tot cinstita pomenirea ta. Ca un înger vieţuind pe pământ, Mărite, prin înfrânare topindu-ţi trupul tău cu privegherea şi aducerea aminte de moarte, cu osârdie învăţându-te, dumnezeieşti fapte ai crescut, Părinte, şi cu mari suişuri la vârful cel dorit, la Însuşi Hristos, cu adevărat prin acestea te-ai apropiat! Patimile trupeşti prin înfrânare şi prin neîncetata rugăciune le-ai omorât, şi pe şarpele cel amăgitor cu curgerile lacrimilor tale l-ai înecat, Părinte! Şi lui Dumnezeu te-ai făcut bineplăcut mai mult decât cei mulţi, preaminunate Grigorie, Amin”!
Valentin Daniel Cornescu, anul IV, Facultateade Teologie Ortodoxă Craiova
