«Rugăciune către Îngerul păzitor al omului» – ,,Sfinte Îngere, păzitorul şi acoperitorul meu, iartă-mi toate faptele cu care te-am necăjit în toate zilele vieţii mele”!

484

Sfântul Antim Ivireanu, de origine georgiană, este viu în sufletul neamului românesc pentru că reprezintă o personalitate de o complexitate excepţională, dovedindu-se un bun tipograf, arhitect de biserici, scriitor dăruit cu un talent literar de admirat, strălucit cărturar, iscusit traducător și editor, caligraf rafinat, xilograf, sculptor şi pictor miniaturist, predicator fără egal, poliglot, spirit filantropic și bun chivernisitor al Bisericii. A devenit martir pentru că a luptat ca neamul românesc să fie liber și independent. Pentru el, Țara Românească a devenit o a doua patrie, consacrându-i toată energia și viața sa tumultoasă, un spirit hotărât să apere Ortodoxia și interesele românilor, pentru că a aflat în persoana voievodului Constantin Brâncoveanu (†1714) un sprijinitor de nădejde în desăvârșirea procesului de românizare a slujbelor bisericești, la promovarea limbii române ca limbă de cultură și la unitatea de limbă și de cuget a tuturor românilor. Să amintim, în primul rând, faptul că el a creat o metaforă în legătură cu melcul, raza și steaua, care sunt considerate deopotrivă arme și călăuze pe drumul vieții, privite ca nişte simboluri înscrise în pisania ctitoriei sale din București sau pe frontispiciul Diatei autografe păstrate la Academie. Astfel, un melc urcă drumul trasat de o rază și se îndreaptă spre o stea, pentru că melcul este simbolul acestei lumi şi sugerează dificultățile vieții. Casa lui în spirală stă mărturie despre evoluția către desăvârșire a creației, iar coarnele care ies și se ascund sunt simbol al vieții și al morții! În final, vedem că melcul urcă pe o cale trasată de o întreită rază care îl încălzește, dar îl și purifică prin ardere, supunându-se cu răbdare încetinelii melcului. Deși adevărul e departe, melcul are marele avantaj de a-și vedea țelul, iar Sf. Ier. Antim ne transmite un mesaj de speranță prin care înţelegem că omul care vede adevărul și îl urmează cu sârg, fără a se teme de greutăți sau de eșec, pentru că importantă nu este distanța pe care o prcurgi, ci orientarea față de scop!
În final, propunem această «Rugăciune către Îngerul păzitor al omului», de Sf. Ier. Antim Ivireanul
,,Sfinte Îngere, îndrumătorul necuratului meu suflet şi al vieţii mele celei ticăloase, nu mă părăsi pe mine, păcătosul, nici nu te îndepărta de mine pentru neînfrânarea mea; nu da loc diavolului viclean, ca să-mi stăpânească cu silnicie acest trup muritor. Întăreşte întinata şi neputincioasa mea mână şi mă călăuzeşte pe calea mântuirii! Aşa, Sfinte Îngere, păzitorul şi acoperitorul întinatului meu suflet şi trup, iartă-mi toate faptele cu care te-am necăjit în toate zilele vieţii mele şi orice am greşit în această zi. Acoperă-mă în această noapte şi păzeşte-mă de toată ispita celui potrivnic, ca să nu mânii cu nici un păcat pe Dumnezeu; roagă-te pentru mine către Domnul, ca să mă întărească întru frica Sa şi vrednic să mă arate pe mine, a bunătăţii Sale, Amin”!
Prof. drd. Iuliana BORA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here