Întrebaţi de învăţătoare la şcoală despre meseriile părinţilor, copiii au început să se laude,care mai de care, cu părinţi doctori, profesori, ingineri şi multe alte ocupaţii. Când i-a venit rândul, elevul Bulă, personajul principal din bancurile de pe vremea trecută, spuse cu nonşalanţă: „Mama e gladiatoare şi tata procuror”. „Cum aşa?” îl întrebă învăţătoarea. „Simplu, zise Bulă, mama vinde gladiole şi tata le procură, gladiatoare şi procuror. Timpul a trecut, vremurile s-au schimbat şi au evoluat, cei care procură marfa o şi vând, să nu se încarce schema şi să se diminueze profitul. Spre exemplu, un procuror de tablouri, veritabile sau falsuri, obţine din vânzarea acestora cam 10-15% din valoarea lor, dobândind într-o scurtă perioadă de timp, o adevărată avere. Între timp, să nu se plictisească, mai trimite câte un individ în judecată, prin casa de comenzi deschisă în acest scop. Tablouri la comandă şi condamnări la comandă, acesta este obiectul de activitate al firmei individului. Vizionar şi deschis la minte, lucrătorul cu legea în mână are şi capacităţi paranormale, îi citeşte până şi pe cetăţenii care apelează la mijloace neconvenţionale pentru obţinerea de foloase necuvenite, cum ar fi telepatia, teleportarea şi televiziunea. Se pare că excesul de zel, coroborat cu lăcomia, l-au adus pe individ în faţa colegilor săi, să le explice despre metodele sale originale şi despre bunăstarea care a dat peste el odată cu scoaterea de sub urmărire penală a unor indivizi cu dare de mână şi în acelaşi timp cu trimiterea în judecată a altor cetăţeni, care au intrat în dizgraţia mai marilor vremii şi a căpităniei portului numit simbolic România, ajuns pentru un deceniu sub influenţa piraţilor cu unul sau mai mulţi ochi. Păcat că a fost scos din circuit, tocmai acum, când ar fi fost nevoie de el pentru rezolvarea unor cazuri care îi ţin noaptea treji pe politicienii doritori, nici mai mult, nici mai puţin, de un guvern, un parlament şi o ţară, all inclusive. După seria de arestări la beci, la domiciliu şi eliberarea sub control judiciar, organul cel mai lăudat al justiţiei şi-a luat o pauză, nimeni nu mai arestează pe nimeni. Să-şi fi realizat norma, să-şi fi depăşit capacitatea de procesare, să fi fost cumva ocupat cu vreun caz care necesită maximă implicare? Încercăm ultima variantă. Doritorii de putere absolută, conducători prezumptivi total ilegitimi, au o problemă mare: Victor Ponta, prim ministru legitim, devenit gorjean cu mult timp în urmă, care, dintr-un politician bine intenţionat, activ şi priceput, a devenit „un caz” de rezolvat cât mai urgent. Loial partidului pe care îl conduce, Victor Ponta a decis să se retragă de la conducerea formaţiunii politice pentru un timp şi să îşi rezolve legal problemele adăugate artificial de un grup de „oameni de bine”, în timp ce aportul său la rezultatele economiei în creştere, la rezolvarea treptată a problemelor societăţii, sunt de necontestat, în ciuda găselniţelor unor politicieni de duzină, programaţi să împroşte cu noroi de la înălţimea unor tribune sau pupitre pe care abia aşteaptă să le ocupe pentru câteva minute. Propoziţia devenită laitmotiv în gura adevăraţilor „puşcăriabili” şi a altor cetăţeni cum că „avem încredere totală în justiţie” este din ce în ce mai rară, după un timp în care s-a dovedit că tipul de încredere acordată a fost mai mult decât oarbă. Cazul Ponta, devenit caz prin bunăvoinţa DNA şi datorită dorinţei unui înalt conducător (care tot pierde din înălţime) se bazează pe un fapt eminamente legal, colaborarea a două firme de avocatură prin executarea unor servicii a unei părţi în favoarea alteia, retribuită şi impozitată conform legii şi nu ca un avans pentru avantaje ulterioare, peste ani şi ani, dacă Victor Ponta ar fi ajuns preşedinte sau premier.
Absurditatea acuzaţiilor se apropie de cazul cu telepatia al exprocurorului colecţionar de tablouri şi de ani grei după gratii, cum ar fi normal şi cum ne aşteptăm, aşa cum aşteptăm şi verificarea în amănunţime a cazurilor instrumentate de individul greu de calificat, care a dispus de destinele şi vieţile multor oameni. Personajele luate cu arcanul de DNA în urmă cu câteva luni sunt parte a vieţii mondene, pe plaje, prin cluburi, la shopping, dau interviuri precum piratul care se burzuluieşte la ziarişti când li se pun întrebări incomode. Unele lucruri rămân la fel, orice ai face, oricât ai vrea. Cel puţin, aşa se vede de aici, din Târgu-Jiu.
A.Pop
