Vineri, 23 septembrie 2011 amfiteatrul Colegiului Naţional „Tudor Vladimirescu” din Tg-Jiu, a răsunat din nou de vocile şi aplauzele celor care cu peste o jumătate de secol în urmă, păşeau cu timiditate şi emoţie, ca elevi în această frumoasă sală.
Ca de fiecare dată bucuria, emoţiile şi nostalgia pun stăpânire pe inima şi sufletele acestor oameni cu frunţile încărunţite, foştii absolvenţi ai liceului – promoţia 1953, căci la întâlnirea de 55 de ani, s-a stabilit să ne revedem anual la sfârşitul lunii septembrie, în ilustra cetate a învăţământului gorjean – Colegiul Naţional „Tudor Vladimirescu”.
După adresarea salutului „bine aţi venit”, s-a păstrat un moment de reculegere în memoria distinşilor noştri profesori care au creat faima de-a lungul timpului acestei şcoli şi a celor 41 dintre minunaţii noştri colegi, plecaţi pe calea fără întoarcere, în lumea umbrelor, cărora le vom păstra neştearsă amintirea. Menţionam la întâlnirea de 55 de ani de la absolvire, că promoţia noastră a dat ţării de-a lungul timpului, doi miniştri, conducători de mare întreprinderi industriale şi economice, institute de proiectare, de învăţământ, în administraţia centrală şi locală de stat, etc. Reamintesc şi cu această ocazie că din cei 111 absolvenţi, 45 au devenit ingineri, 2 economişti, 18 profesori, 7 medici, 2 jurişti, 7 ofiţeri, toţi ajungând la gradul de colonel, 1 actor, 15 tehnicieni şi 14 de diverse profesii administrativ – economice. Au răspuns prezent la strigarea tradiţională a catalogului un număr de 21 colegi, căci de la un an la altul ne tot împuţinăm, aşa cum am pierdut în primăvara acestui an pe colegul Croitoru Ion, un fost bun inginer specialist în minerit. A apărut şi un coleg nou, Filip Ion, prezent pentru prima dată după 58 de ani de la absolvire. A trăit o mare emoţie căci cu mare greutate a reuşit să-şi mai recunoască colegii de şcoală.
Aprecierea efortului unor oameni, care vin din localităţi îndepărtate
Merită subliniat efortul pe care-l fac aceşti oameni, unii chiar bolnavi care vin din localităţi îndepărtate precum: ing. Catan Ilarie de la Sfântul Gheorghe, ing. Burlan Constantin de la 
Câmpina, actorul Preda Stelian de la Bacău, ing. Ionici Vasile de la Bucureşti, colonelul Udroiu Dumitru de la Timişoara, inginerii Tiţa Constantin, Vasilică Ion şi Vâlceanu Nicolae de la Craiova, spre jena unor colegi din localitate care sub diverse pretexte lipsesc de fiecare dată. Dar cel mai mare efort îl face în fiecare an colegul Albăstroiu Nicolae (Luci), fost profesor la Liceul „Tudor Arghezi” din Cărbuneşti, care vine în cârje abia deplasându-se, ajutat de fiecare dată de colegul nostru şi vecinul lui de casă, inginerul Pupăzan Ilarie. Câtă bucurie se vede pe faţa lui la reîntâlnirea colegilor, căci neputând urca în amfiteatrul liceului, a aşteptat în parcul din faţă pentru a fi prezent la fotografia de la statuie. Cum să nu porţi respect şi stimă pentru un asemenea coleg? În mod asemănător a venit bolnav ca şi anul trecut colegul Dobrescu Vasile de la Bumbeşti Piţic fost profesor în localităţile Săcelu şi Bumbeşti Piţic. A urmat un moment de divertisment. Eu am citit un articol apărut cu două zile mai înainte în cotidianul Gorjeanul, intitulat „Amintiri din satul copilăriei în care prezint succint unele evenimente sociale petrecute de-a lungul timpului în satul meu legate şi de Târgu – Jiul de astăzi. Ca de fiecare dată a urmat colegul Preda Stelian, un actor bine cunoscut şi apreciat în viaţa culturală a Moldovei, căci mulţi ani a fost directorul Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoşani iar, ulterior al Teatrului „George Bacovia” din Bacău unde s-a şi localizat. În anul 2010 sub genericul „Vieţile unui vis – teatrul”, a avut loc la Centrul Internaţional de Artă şi Cultură „George Apostu” din Bacău, spectacolul de omagiere a marelui artist Preda Stelian, un actor care şi-a dedicat scenei peste 50 de ani din viaţa sa, interpretând peste 200 de roluri, eveniment prezentat pe larg de presa băcăoană. Dacă la întâlnirea anterioară l-a reprezentat în faţa noastră pe marele nostru poet naţional Mihai Eminescu, interpretând fragmente din piesa cu acelaşi titlu, de această dată după un scenariu propriu, l-a reprezentat pe marele sculptor băcăuan George Apostu, un adept şi continuator al stilului celui mai mare sculptor modern al lumii din secolul trecut, Constantin Brâncuşi. A urmat fotografierea tradiţională pe scara liceului şi în faţa statuii pandurului Tudor Vladimirescu, conducătorul Revoluţiei de la 1821. Aşteptam să vedem ce surpriză ne va mai face în acest an colegul, inginer diplomat Ionici Vasile, care la întâlnirea de anul trecut ne-a dăruit la fiecare romanul autobiografic intitulat „Puţul cu lanţ”. Cu câtă plăcere l-am citit, căci cei care ne-am născut şi am copilărit la ţară, ne-am regăsit cu emoţia şi nostalgia acelei perioade nevinovate a copilăriei, precum şi în anii de liceu şi facultate. În continuare drumurile noastre nu se mai aseamănă, căci fiul de ţărani din Budienii Gorjului, de lângă vestitul „Puţ cu lanţ”, de la Pişteştii din Deal, va ajunge diplomat şi consilier la Organizaţia Naţiunilor Unite la New York, iar după aceea director general al ARCOM Bucureşti, cea mai mare întreprindere românească de construcţii în străinătate. Şi câtă modestie la acest coleg care a călcat pe meridianele planetei, precum parcurg eu din când în când drumurile de la Tg –Jiu la localitatea natală Pojogeni.
Surpriza a fost prezentarea unui film, o adevărată reclamă a turismului gorjean
Surpriza n-a întârziat să apară şi ne-a prezentat-o la masa colegială, organizată în fiecare an într-un local plăcut şi intim din centrul oraşului. La televizorul din local am urmărit un CD cu un film de circa 30 de minute, care începe cu momente vestite şi peisaje din acest minunat colţ de ţară numit Gorj, continuă cu cele din Tg – Jiu. Dintre care nu lipsesc cele trei mari opere de artă ale lui Constantin Brâncuşi, Coloana Infinitului, Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii, văzute în diferite anotimpuri ale anului, ca să ajungă la clădirea Liceului „Tudor Vladimirescu”, prezentată aşa cum arăta pe timpul când eram noi elevi, până la dimensiunile de cetate a învăţământului gorjean de astăzi. În continuare se prezintă anumite momente de-a lungul timpului din viaţa unor colegi. Filmul poate fi considerat şi o reuşită reclamă pentru turismul gorjean. Şi de această dată ne-a impresionat plăcut colegul Brelea Nicolae, poet şi epigramist, care ne-a prezentat câteva epigrame, compuse în timpul mesei, adecvate momentului şi o poezie pe care a recitat-o colegul actor Preda Stelian. Grupaţi la masă pe vechi prietenii, multe începute de pe băncile liceului, s-au spus glume, s-au depănat amintiri, ciocnind din când în când, câte un pahar de vin adus de colegul colonel, Ciolacu Nicolae din podgoria proprie a Peştişanilor. Şi aşa s-a mai scurs o frumoasă zi din viaţa acestor oameni minunaţi, care pe locurile pe unde au trecut, s-au străduit să lase ceva în urma lor, aşa cum spune o veche zicală românească.
Ing. Aurel Popescu
