Viaţa în ţările Orientului Mijlociu, înainte de a fi descoperite petrolul şi gazele naturale, era una tradiţională, chiar austeră. Economia era bazată pe agricultură în Arabia Saudită, în timp ce în Qatar, îndeletnicirea oamenilor era pescuitul de perle. Pentru aceasta, erau făcute scufundări, muncă ce de foarte multe ori era foarte periculoasă, deoarece cei care făceau acest lucru îşi pierdeau viaţa, iar alţii rămâneau cu schele. Pietrele preţioase erau comercializate, cu precădere către Persia, India şi Imperiul Otoman, acest comerţ atingând apogeul după anii 1850. Kuweitul, abunda înainte de descoperirea petrolului de resurse pescăreşti, industria cu peşte ocupând loc de cinste, iar creveţii reprezentau o marfă principală. În prezent, ţările din continentul asiatic dispun de o multitudine de resurse naturale, Arabia Saudită ocupând locul al treilea în lista primelor zece naţiuni cu cele mai abundente resurse naturale, având a doua cea mai mare rezervă de petrol din lume. Iranul, Kuweitul şi Irakul sunt de asemenea ţări care dispun de gaze naturale şi petrol, astfel Orientul Mijlociu a devenit cel mai important depozit de resurse petrolifere de pe Glob. De menţionat este şi faptul că cele mai mari rezerve de cupru sunt în Iran, ţară care dispune şi de numeroase minerale, ca bauxita, plumbul, manganul, minereul de fier, zincul, aurul, argintul, aluminiul, iar minerale precum oţelul, marmura, siliciu, gipsul, sarea sau asfaltul brut natural sunt întâlnite în Siria. Cea mai spectaculoasă descoperire de petrol, dar şi cei care au fructificat la maximum această bogăţie sunt cei din Qatar, o ţară minusculă, dar printre puţinele ţări care s-au transformat radical în ultimii 50 de ani, devenind a doua cea mai mare capacitate operaţională de export a gazului natural lichefiat. Aşadar, regiunea Orientului Mijlociu a cunoscut o creștere importantă pe plan internațional.
Elev, Georgescu Dumitru-David –Robert,
Colegiul Naţional ,,Tudor Vladimirescu”, Târgu-Jiu
