Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 s-a instituit obligaţia creşterii contribuţiei pensionarilor la bugetul asigurărilor de sănătate deşi măsura a fost instituită abuziv atâta timp cât se ştie că au beneficiat de servicii de îngrijire a sănătăţii persoane care nu aveau niciun fel de asigurare.
Un drept uman fireşte dar care a devenit caduc în condiţiile societăţii capitaliste din România. Docili cum sunt, pensionarii au acceptat această „ajustare” deşi au pierdut sume importante cu care ar fi putut contribui la asigurarea propriei sănătăţi cu un plus de medicamente, proteine animale, fructe, salate de crudităţi pe timpul iernii. Ceea ce n-am înţeles noi este „de ce au plătit acest tribut al neglijenţei câteva sute de mii de pensionari (ori milioane) când textul legii abuzive stipulează la alineatul 7 din art. 1 al OUG nr 107/2010 : „(2) Contribuţia datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei este de 5,5 % aplicată asupra acestor venituri şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti…” Un calcul ieftin îmi permite să constat că eu şi soţia mea, ambii pensionari, am plătit 2.091lei în loc de 42,24 lei cât ar fi trebuit dacă textul legii ar fi fost aplicat în mod corect la pensiile noastre de 1.094 şi respectiv, 1.154 lei. În aceeaşi perioadă, am făcut un împrumut la CARP Tg.Cărbuneşti în sumă de 2.000 lei tocmai pentru a acoperi acest deficit calculat în bugetul familiei. S-a constatat ulterior că modul în care a fost aplicată legea este aberant, deci o eroare pe care cineva a comis-o. Cine anume? Oare aşa suntem noi sortiţi ca să plătim la nesfârşit greşeli pe care funcţionarii publici le fac fără însă ca cineva să plătească? Mai mult chiar: printr-o prevedere se stipulează că drepturile băneşti reţinute se recuperează doar prin justiţie aceasta însemnând că sutele de mii de pensionari (ori milioane) să înceapă lungul calvar al justiţiabililor pentru recuperarea unui drept de care Statul i-a frustrat prin funcţionarii săi. Un gest de minimă moralitate din partea Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate ar fi ca să emită un Ordin de restituire a sumelor abuziv reţinute din pensiile de peste 740 lei degrevând astfel şi instanţele de judecată de interminabile procese dar şi pensionarii de lungul drum al birocraţiei româneşti, artificial construite. De ce neapărat trebuie să intervină “politicul” pentru ca să politizăm şi amărâtul de drept la viaţă al pensionarilor când, mult mai simplu ar fi ca „instituţia Statului care a încasat sumele să le restituie prin acelaşi sistem, eşalonat, ca un plus la pensie în acelaşi cuantum lunar asemănător sumelor reţinute. Pensionarii aşteaptă cu încredere şi acest gest compensatoriu al instituţiilor abilitate.
Victor Gh. Banţa
