REPERE – Frăţia lupilor

864

Se spune că unul dintre cele mai importante evenimente sociale a vechilor locuitori din spaţiul carpato-danubiano-pontic în perioada formării poporului român îl reprezenta zice legenda prezenţa locuitorilor ţinuturilor şi a căpeteniilor acestora pe un munte sacru numit Kogaion, munte neidentificat astăzi cu precizie dar asupra căruia planează mai multe ipoteze, manifestare prin amploarea căreia ne putem da seama despre complexitatea raporturilor sociale, militare, religioase şi comerciale din acea perioadă
La mijlocul verii când luna se arăta plină locuitorii dintre Tisa, Damastru, Visio şi Donaris se adunau la Pestera Sacră a lui Zalmoxis de pe muntele Kogaion unde avea loc Marele Sfat al Înţeleptilor. Veneau cu acest prilej locuitorii şi conducătorii acestora, negustori, agricultori, meseriaşi şi nu în ultimul rând locuitori ai ţinuturilor vecine care umpleau locul destinat corturilor, carelor şi colibelor de tot felul . Sfatul dura 5 zile şi pe lângă rolul de a soluţiona problemele apărute era şi locul unei intense activităţi comerciale.
În prima zi a sfatului se dezbăteau neînţelegerile majore între comunităţi şi se dădeau hotărâri de pace ori război . A doua zi era rezervată neînţelegerilor mai mici ale oamenilor, ziua a 3-a şi a 4-a erau socotite zile de târg unde se vindeau şi cumpărau tot felul de produse iar ziua a 5-a era rezervată întrecerilor războinice.
Locul ales pentru Marele Sfat se afla în nordul Peşterii Sacre din apropierea unor formaţiuni de calcar roase de vânturi şi mâncate de ploi ce închipuiau un convoi care urca muntele. În cadrul acestor formaţiuni spune legenda se înălţa Stânca Zeului ce era poziţionată deasupra peşterii şi de unde starostele înţelepţilor făcea cunoscute hotărârile sfatului ,hotărâri ce nu mai puteau fi contestate.
Frăţia Tinerilor Lupi veghea ca toate evenimentele să se desfăşoare după rânduială şi fără tulburări. Tinerii Lupi reprezentau o organizaţie de temut, învăţaţi cu greul şi pricepuţi la toate. Fiecare ţinut îşi avea confreria lui condusă de un Lup Cenuşiu, la rândul lor Lupii Cenuşii se subordonau Lupului Negru iar acesta era subordonat numai Marelui Preot de la Templul lui Zalmoxis.
Titlul de membru al Frăţiei Tinerilor Lupi era râvnit de către toţi tinerii din acea perioadă iar cei ce doreau să intre în organizaţie trebuiau să îndeplinească o multitudine de condiţii dintre care cele mai importante erau să vâneze cu suliţa şi toporul ursul,cerbul şi zimbrul, să trăiască in pădure o lună în apropierea unei familii de lupi unde să le cunoască şi să le imite obiceiurile, să desţelenească şi să semene un loc de 10 stânjeni, să străbată toate hotarele ţinutului său, să fi fost vătaf de căluşari şi multe altele.
La Marele Sfat se prezenta Lupul Negru însoţit de cei doi căpitani ai săi unde întindea însemnele Confreriei şi bîta-steag Marelui Preot pentru binecuvântare.
Cultul animalelor sălbatice era prezent şi în cazul ursului căruia i se atribuiau puteri magice. Se credea că părul de urs apără de sperietură şi ameţeală . Femeile gravide dormeau pe o blană de urs iar la naştere copilului i se da o linguriţă de untură de urs pentru a rezista prezicerilor ursitoarelor.
Oamenii purtau la gât amulete din dinţi de urs obicei moştenit din paleolitic pentru a putea umbla prin păduri şi munţi fără frică. Ursul a fost considerat principalul animal cu puteri magice din spaţiul carpato-danubiano-pontic însuşi Zalmoxis se spune că la naştere ar fi fost învelit într-o blană de urs în limba tracă pielea de urs denumindu-se zalmos.
În zorii celei de-a 6-a zile oamenii plecau spre ţinuturile lor după ce se soluţionaseră neînţelegeri, se făcuse negoţ, se legaseră prietenii, auziseră poveşti din locuri îndepărtate iar magii făcuseră horoscoape şi ghiciseră viitorul.
Toate acestea ne oferă o multitudine de aspecte ale vieţii sociale, militare şi religioase a vechilor locuitori din copilăria poporului român.
Mugurel Petrescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here