S-a născut în data de 23 octombrie 1921.
Copilăria şi-a petrecut-o în comuna – acum oraşul – Filiaşi, din judeţul Dolj, unde a urmat şi şcoala primară. La vârsta de 7 ani a început studiul vioriifca elev al profesoarei Ida Stancovici, la Conservatorul Cornetti din Craiova.
A absolvit liceul Tudor Vladimirescu din Târgu-Jiu.
Încă din anii de liceu a alcătuit un cor format din colegi şi prieteni, colindând de sfântul Crăciun profesori, negustori sau notorietăţi ale oraşului Târgu-Jiu. A activat ca prim-violonist în orchestra condusă de maestrul Gruhlmeyr. După susţinerea bacalaureatului, a luat examenul de admitere la Academia de Muzică şi Artă Dramatică din oraşul Cluj. A fost un student silitor şi eminent, însuşindu-şi temeinic cunoștințele muzicale, fiind remarcat de profesorii de la Conservator, de la care a posedat și autografe cu dedicaţii!
După absolvirea Conservatorului şi trecerea cu succes a examenului de capacitate pentru profesori secundari, a funcţionat ca profesor de muzică la Timişoara, în cadrul Colegiului Naţional C.D. Loga, unde a desfășurat o bogată și frumoasă activitate, manifestându-se, în diferite ocazii, cu corul liceului şi cu o formaţie instrumentală, alcătuită din elevi dotaţi. Pe tărâmul creaţiei a compus muzică vocală şi instrumentală pentru cvartet de coarde sau pentru orchestră. Atât muzica vocală, cât şi cea instrumentală, este inspirată fie din folclorul autohton, fie erau compoziţii proprii, cărora a căutat să le dea tentă specific românească. S-a inspirat foarte mult din versurile poetului craiovean Traian Demetrescu, ŞT.O. Iosif, Octavian Goga, George Coşbuc, Mihai Eminescu, şi chiar din versurile regretatului doctor Adrian Becherete, din Târgu-Jiu.
Din anul 1958 a activat la Filarmonica din Sibiu. Aici a depus o muncă titanică, materializată prin recenzii, prezentări de programe, concerte lecţii, concerte de muzică de cameră, ca solist etc.
Paralel cu activitatea de la Filarmonica din Sibiu, a funcţionat ca profesor la Şcoala Populară de Artă din Sibiu, unde a pregătit elevi la clasele de vioară, unii dintre ei devenind profesionişti.
În urma întâlnirii cu profesorul lui drag, Ion Tănase, la Sibiu, a revenit la Târgu-Jiu, funcționând ca profesor, din 1971, pentru scurt timp, la Liceul Pedagogic, preluând după aceea direcţiunea Şcolii Populare de Artă din oraşul de pe Jiu. Aici, marele profesor de muzică Gheorghe Diaconescu a funcţionat până la pensionare. Aici a depus o intensă activitate pentru organizarea şcolii, cât şi pe tărâm artistic, alcătuind o formaţie orchestrală cu care a participat la diferite manifestări artistice, obţinând premii chiar la faza pe ţară! De asemenea, a condus ani buni Corul Sindicatului învăţământului, obţinând în concurs 98 de puncte din 100 posibile!
Tot în cadrul unui concurs pe ţară a fost premiat cu corul de femei al Casei de Cultură din Târgu-Jiu.
A mai selecţionat şi alcătuit un cor din elevii Liceului Tudor Vladimirescu, din Târgu-Jiu, cu care a obţinut Premiul III pe ţară!
Posedă şi azi, în manuscris, colinde, coruri, piese vocale, instrumente, culegeri de folclor, hore şi sârbe pentru vioară, culese de la lăutari din Gorj, şi chiar un manual de muzică!
Sunt datele oferite cu generozitate de soţia domnului profesor Gheorghe Diaconescu, tot profesoară de muzică, dar pensionară, ce trăieşte în Târgu-Jiu.
Profesorul Gheorghe Diaconescu nu mai este de mult printre noi! Dar cei care l-au cunoscut nu-i pot uita vreodată carisma pe care a avut-o, printr-o muncă susţinută şi un crez profesional desăvârşit. Era de-o exigenţă RARĂ! Era înzestrat cu un auz muzical de invidiat! Nu se uita pe vreo carte sau un manual de muzică, ori manual de vioară. Le ştia pe de rost! Datorită acestui mare profesor, cu care am intrat la Liceul Pedagogic în anul 1971, am îndrăgit profesia de dascăl (învăţător). Nu ştia ce este odihna, nu înţelegea ce sunt PILELE! Un om integru, de-o moralitate aparte, de-un profesionalism desăvârşit, de-o bunătate rară şi de-o modestie dumnezeiască!
Acesta a fost marele profesor Gheorghe Diaconescu, ce ne-a tămăduit „durerile” şi „suferinţele” în frumoşii ani ai Liceului Pedagogic din Târgu-Jiu, începând cu anul şcolar 1971 – 1972. Şi azi îl văd „cu ochii minţii”, pe profesorul, magistralul şi infailibilul mentor al generaţiei 1971 – 1976, omul care nu venea cu acelaşi costum la şcoală! Mi-a rămas pentru vecie întipărit în memorie şi l-am luat drept model comportamental, profesional şi intelectual!
Din păcate rămâne INEGALABIL!
Prof. Teodor Voicu, Școala Gimnazială nr. 1, Albeni, Gorj
