Îl ştiam pe omul de cultură şi universitarul Ion Mocioi ca un veşnic îndrăgostit de Brâncuşi. Apreciam drept colaterale celelalte activităţi şi, totuşi, domnia sa se mândreşte cu ele.
La finele convorbirii de faţă chiar a declarat că a făcut şi politică. Multă politică. Intenţia dialogului de faţă este aceea de a-i dezlega întrucâtva legăturile sale cu acela pe care-l numeşte Titanul de la Hobiţa, comuna Peştişani, judeţul Gorj.
Profesorul Stelian Sterescu, ca magistru
– Îmi închipui că dragostea de Brâncuşi o aveţi de copil. Greşesc?
– De prin anul 1957, când eram în clasa a X-a a Liceului „Spiru Haret” din Târgu Jiu, am aflat de moartea lui Brâncuşi. S-a vorbit despre el că e autorul Ansamblului sculptural de la Târgu Jiu şi că tinerii târgu-jieni ar trebui să se ocupe de îngrijirea parcurilor cu operele lui. Diriginţii ne-au luat orele libere din timpul primăverii şi verii acelui an. Ne-am dus cu toţii să săpăm aleile, să punem, flori, să facem gard viu, să cărăm pietrele de la construcţiile demolate, care se făcuseră încă din anul 1952 în Parcul Coloanei Infinite. Pe atunci, ne-a povestit cu har şi mare dragoste de Brâncuşi profesorul Stelian Sterescu, care avea să-mi devină diriginte.
– Ţin minte şi eu că Stelian Sterescu a scris prin 1966, în ziarul regional „Înainte” eseul „Scurt popas lângă pretutindenarul Brâncuşi”.
– Iubea creaţia lui Brâncuşi şi credea că e de datoria noastră să întreţinem tot ce ne-a lăsat la Târgu Jiu. La desen o aveam pe profesoara Hutiu şi ea ne-a lărgit cunoştinţele despre Brâncuşi, despre opera lui, încercând chiar să interpreteze Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului.
Cărţile studenţiei mele clujene, graţie gorjeanului prof. Paţica
– Cărţi despre Brâncuşi găseaţi, la Târgu Jiu?
– Nu. Nici la Cluj n-aş fi avut acces la ele, fiind la fondul secret. Norocul meu a fost prof. Paţica, din Câlnic, aceeaşi comună cu mine, eu fiind din Găleşoaia. Ca director al Bibliotecii Universitare din Cluj, mi-a înlesnit lectura unor cărţi capitale, altfel interzise. Solicitam cărţi, articole şi studii despre Brâncuşi şi viaţa lui, majoritatea în limbile franceză şi engleză pe care le primeam, citeam şi adnotam graţie consăteanului meu prof.univ.dr. Paţica. Fiind student la zi, la Facultatea de Litere, care atunci s-a despărţit de Filozofie, am reuşit să studiez cât mai mult despre Brâncuşi, fără a mă putea informa îndeajuns. Dar am găsit suficiente informaţii ca să pricep, până la absolvirea facultăţii, în 1966, că este o somitate a artei mondiale. Ajungând profesor, în următorii patru ani am alcătuit o Monografie despre Ansamblul de la Târgu Jiu, care mi-a fost publicată de Consiliul Judeţean Gorj, în 1970. Cu sprijinul fostului prim-vicepreşedinte al CJ, Ion Nicola, om care mi-a dus manuscrisul dactilografiat la Bucureşti şi a luat aprobare pentru planul editorial al judeţului Gorj.
– Cum s-a difuzat şi cum a fost primită lucrarea?
– Bine, doar aveam girul judeţului şi ajutorul omului deosebit Ion Nicola. Lucrarea fusese tipărită la Deva, într-un tiraj de 10.000 exemplare şi au trimis-o la toate librăriile din ţară, la universităţi şi la liceele care-au solicitat-o. Se dorea ca tineretul să cunoască opera brâncuşiană de la Târgu Jiu şi lucrarea să constituie un îndemn la iniţiere pentru cunoaşterea marelui spirit creator care a fost Constantin Brâncuşi. Lucrarea s-a adăugat, astfel, la bibliografia Brâncuşi în limba română. Care începuse cu unele studii şi articole în presa centrală. Mai întâi timid, ajungându-se mai apoi la o Monografie despre Brâncuşi, destul de sumară, dar importantă, ce se publicase în 1966.
De la Monografie, la Doctorat!
– Cum v-aţi apropiat şi mai mult de Brâncuşi?
– Am ajuns să lucrez, în anii 1970-71, ca vicepreşedinte al Comitetului judeţean de cultură Gorj. Mi-am extins studiile asupra vieţii şi operei lui Brâncuşi, programându-mi chiar o lucrare în cadrul doctoratului în filozofie, respectiv o lucrare despre estetica operei lui Brâncuşi. Doream să cunosc profund care-i inovaţia în opera lui Brâncuşi şi care sunt trăsăturile arte lui. Pentru a putea fi descifrate lucrările de început ale unei noi epoci în sculptura sa. Brâncuşi fiind considerat părinte al sculpturii moderne universale.
– Şi uite-aşa, aţi devenit preocupat de un doctorat. Nu?
– Lucrarea mea a fost de filozofia artei, pe o temă de estetică şi am fost sprijinit în cunoaşterea acestui domeniu la Universitatea de stat din Bucureşti, Facultatea de Filozofie, de o comisie. Am obţinut titlul de doctor în filozofie, în anul 1981, fiind al doilea între profesorii gorjeni, după profesorul şi literatul Cornel Cârstoiu, care-au obţinut doctoratul.
„Estetica”, „Viaţa” şi „Opera”
– Paşii spre alte cărţi de căpătâi fuseseră făcuţi.
– Între timp, am tipărit şi alte lucrări şi studii numeroase pe probleme adecvate filozofiei artei şi culturii. Una dintre aceste cărţi se numeşte „Mărturii despre Brâncuşi”, apărută în 1975.
Din 1972, am început să lucrez la cartea „Estetica operei lui Brâncuşi”, în cadrul unei trilogii care cuprindea şi Viaţa şi Opera lui Brâncuşi.
– Gândesc că lucrul, gestaţia la ele v-au luat ani de zile, nu glumă. Cum au apărut?
– Prima carte de căpătâi, „Estetica”, a văzut lumina tiparului la Editura Scrisul Românesc din Craiova, în anul 1987. „Viaţa” şi „Opera” lui Brâncuşi le-a terminat după câteva decenii, în jurul anului 2000. După care au apărut şi în cărţi separate, începând cu anul 2002.
„Inovaţia” şi „Antologia”
– Vreţi nu vreţi, sunteţi nedespărţit de studiul şi aprofundarea vieţii şi mai ales a operei Titanului Brâncuşi, sub toate aspectele.
– Unul dintre studiile importante – „Inovaţia în opera lui Brâncuşi” a apărut în Revista de Filozofie, de la Bucureşti, iar altele în diferite reviste de cultură din ţară.
– Despre cărţile la care sunteţi coautor nu-mi spuneţi nimic?
– N-au fost multe. În anul 1976, împreună cu profesorul Constantin Băleanu, preşedintele Comitetului de Cultură al judeţului Gorj, eu fiindu-i vicepreşedinte, am organizat unul dintre cele mai mari simpozioane naţionale desfăşurate la Târgu Jiu, dedicat Centenarului Brâncuşi. Cu care prilej am publicat împreună “Antologia” cu studiile marilor personalităţi sosite la Târgu Jiu pentru a aprofunda viaţa şi opera lui Constantin Brâncuşi.
(Va urma)
Ion Predoşanu
