De vreo doi ani de zile încoace, prima generaţie de profesori motreni, vorbim despre cei care şi-au început cariera didactică la şcolile din Motru, începând cu anii 1964-1965, se pregătesc să plece la pensie, după o activitate de aproape 45 de ani.
Unii au plecat deja, dar lumea îi recunoaşte şi le acordă respectul cuvenit unor făuritori ai comunităţii; alţii devin pensionari anul acesta iar locul lor este luat de oameni tineri care se pot bucura că i-au avut înaintaşi chiar dacă în aceste momente, calitatea de profesor este agresată de umilitoarele condiţii de salarizare care le periclitează statutul social şi poate chiar existenţa. Un profesor care câştigă 6-700 de lei în condiţiile stresului social indus de politicile guvernamentale succesive, este adus în situaţie de a-şi pierde respectul şi prestanţa, deoarece nu-i ajung banii pentru a se îmbrăca în mod corespunzător, ca să nu mai vorbim de cărţi şi de alte agremente necesare statutului de profesor. Întâmplarea a făcut să călătoresc pe ruta Motru – Târgu-Jiu cu profesorul de Limba şi literatura română, Dumitru Cuţui, cel pe care l-am remarcat pentru deschiderea sa faţă de elevi şi pentru metodele de socializare încă din anul 1966. Profesorul vorbea despre pensie ca despre o întâmplare obişnuită şi ca să completăm tacâmul, vorbea despre directorul şcolii sale, Şcoala Generală Nr. 2 din Motru, profesorul Ion Sanda, un personaj cunoscut nouă, în termeni elogioşi, de parcă ar fi trebuit să se întoarcă la catedră în toamnă. Cuţui ne-a spus: „Sanda poate fi director fără niciun sprijin politic pentru că ştie să facă activitate administrativă, cunoaşte legile şi te consiliază la fel ca un jurist şi mai ales, este un om de calitate, care îţi sare în ajutor şi dacă nu i-o ceri”. Profesorul pensionar, pe care nu-l interesa cuantumul pensiei, spunea că l-a găsit pe Sanda la ora 7:30 dimineaţa, supervizând lucrările de izolare termică a şcolii şi gândindu-se şi la schimbatul uşilor, în aşa fel încât în toamnă şcoala să-şi poată primi în condiţii optime elevii. Acelaşi profesor spunea că în doi ani de zile s-a schimbat toată catedra de Limba Română şi chiar şi cea de matematică, acolo unde Sanda, care mai are 7-8 ani de zile până la pensie, este veteran. Trebuie să recunoaştem că acesta este unul dintre secretele şcolii motrene, acela al respectului dintre profesorii ei.
Constantin Bunilă
