Că trăim vremuri grele şi niţel tulburi nu mai e cam demultişor o noutate. Culmea este că şi toamna care va veni poate fi una mai agitată decât ne-am putea închipui. Din punct de vedere politic, economic şi, mai ales, cu convulsii sociale. Suportăm, ca pământeni şi robi ce suntem. Ai lui Dumnezeu, nu ai lui Satana din capul trebii.
Am căzut mai devreme din pat, iar la şase dimineaţa îmi sorbeam prima cafea în Piaţa Mare, din Târgu-Jiu.
Presa centrală nu venise. Ies din redacţie, pe la şapte şi-un pic, să-mi iau ziarul preferat şi să beau a doua cafea. La chioşc, aflu de la un stimabil domn târgujian că Zeus nu va mai candida. Recunosc, mă amuză. Dar nu mă aşteptam să aud una ca asta de la un necunoscut. Semn că şi la Târgu-Jiu se mănâncă politică pe pâine. Cât mai avem o pâine. Din partea mea, exprimarea opiniei pe stradă, ca şi în Agora, dă bine. S-o mai trezi lumea gorjenească. Că lumea românească nu m-a convins c-ar avea de gând.
Mai ieri-alaltăieri avusesem un semnal prost. Coaliţia de la guvernare, fie ea şi păguboasă, ar fi, cică, de neînlocuit. Mă mai întâlnesc cu un amic şi-mi surâde complice. „Iar ai combătut bine”, zicea el. „Dar să ştii, vor fi anticipate. Ca în Republica Moldova. Va pica Voronin şi americanii vor să păţim la fel. La alegerile prezidenţiale, nu va mai candida Zeus. Vor rămâne Mircea Geoană, Theodor Stolojan, Crin Antonescu, Radu Duda, Nati Meir şi cine-o mai fi”.
Stau şi mă gândesc, ce-o fi vrut să spună amicul? Apoi, îmi zic, fie ce-o fi. Şi, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, îl adaug pe Sorin Oprescu. Iar, cum se spune în cărţile sfinte, cei din urmă vor fi cei dintâi.
În fond, e posibil orice.
Ion PREDOŞANU
