Am scris într-o carte de-a mea, din 2015, despre ironistul redutabil Grigore Lupescu. Îi apreciam, „bucuria creației spirituale și comice în opera literar-teatrală”. S-au pronunțat asupra literaturii sale satirice și inteligente ba George Corbu ba Gheorghe Grigurcu dar și eu însumi. Rămâne și azi același alpinist redutabil pe versanții abrupți și stâncoși ai Spiritului. Productele sale sunt rezultate ale unei rafinării înalte ale substanței comice: o țeavă subțire pe care e împins un minim de materie cu un maxim de efect: În „Colocviu umoristico-medical”, medicul e dublat de un excelent poet. Și mi-a fost dat mie să-i explorez scriitura efectiv autopoetică și mitopoetică.
Astfel: ființele dobândesc, printr-un transplant imaginar al vieții enigmatic nimb și uneori al glumei har. Membrana gândirii lui Grigore Lupescu vibrează la atingerile mediului existențial, menținând paralela dintre poezie și glumă pe axă eticoestetică veritabilă și tragicoburlescă viabilă și în eon actual. Cum consideră și Carlos Bousonio, poezia și gluma constituie un unic fenomen esențial iar emoția și veselia zeflemisitoare cooperează într-un tot viu generând un stil al râsului bergsonian sclipitor și optimist. Și Grigore Lupescu, în postură de epigramist de data aceasta, vrea să ne arate că râsul are nevoie de un ecou durabil, reminiscent o vreme în atmosfera socială. Latura ceremonioasă a vieții sociale conține prin urmare, întotdeauna, un comic latent, care așteaptă doar prilejul (kairotic, sic!) de a exploda și la lumina zilei.
Dar Grigore Lupescu este și un ingenios utilizator al comicului situațiilor și al comicului cuvintelor, întâlnite cu ușurință în viața cotidiană care se lasă absorbită în narațiunea comediei umane demascate cu un acut simț al artei combinatorii și un înnăscut dar cathartic. După sărbătorile de Paști, m-a sunat acest savant autentic, cetățean de onoare al Municipiului Târgu-Jiu, membru activ al Academiei de Științe din New York. Ne-am revăzut, ca atunci când, în anii 2015-2016, elaborasem dimpreună, „O inimă prea bună pentru a muri”. Studiile și cercetările medicale au apărut la Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2016. De altfel eu i-am scris prefața, tradusă în engleză de fiul meu Silviu Doinaș Popescu, el însuși scriitor și talentat grafician de carte (între timp a conceput coperta la alte două apariții editoriale la Editura Limes: „Cartea vieții”, o antologie de-a mea de poezii, și „Clepsidra”, cartea de povestiri a lui Nic Rădoi, din Orăștie).
Surpriza pe care mi-a oferit-o spre publicare mi-a fost extrem de plăcută, căci avea patru noi epigrame. Mi-a precizat că-s pentru „Gorjeanul” și apoi pentru alte reviste la care am acces. Și eu chiar am, ba și conduc, ca director, vreo două-trei.
Iată-le după urmează:
Poetului și publicistului
Ion Popescu-Brădiceni
Două nume
Ion Popescu, două nume,
Dintre cele mai banale.
Scrie prin contrast volume.
Multe excepționale.
Doamnei Elis Râpeanu
Contrast
Când spui râpe-n jos privești
Să nu cazi cumva în ele.
Dar când spui Elis Râpeanu
Ochii ți-i înalți spre stele
Domnului director M. Prunaru
Versus Dumitru Prunariu
Coincidenția
Că-i la-nălțime tot mereu,
de înțeles nu-i foarte greu.
Domnul Director s-a născut
cu nume de cosmonaut.
Domnului președinte
Dan Ilie Morega
Agerul Om
De ce mai mulți dușmani cu coarne
n-am reușit să îl răstoarne?
Din al său nume răsturnat
un AGER om a rezultat.
Ion Popescu-Brădiceni
Grigore Lupescu
Bibliografie:
• Ion Popescu-Brădiceni: Cenalcul „Columna”. Școala de Literatură de la Târgu-Jiu. Generația columnistă după cinci decenii; Editura CJCPCT Gorj, Târgu-Jiu, 2015;
• Grigore Lupescu, Grigore Lupescu Jr.: O inimă prea bună pentru a muri. Studii și cercetări medicale, Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2016.
