Drama României în context european constă în paralizarea de facto a sectoarelor economice în detrimentul exacerbării factorului politic care se încarcă inutil cu răspunderi majore pentru stagnarea şi regresul social-economic precum şi pentru repercusiunile pe timp îndelungat al acestor procese negative.
Afirmaţia este o ipoteză de lucru ce ar trebui argumentată, drept pentru care, supun atenţiei distinşilor noştri politicieni, câteva observaţii la care ar fi bine să reflecteze:
Absenteismul la urne sau neparticiparea in corpore a electoratului precum îi dă dreptul Constituţia fiecăruia să aleagă şi să fie ales, denotă starea de lehamite, ce a dus la saturaţie un popor care asistă la decizii ale instituţiilor centrale, justiţie, politică, criminalitate, viaţa mondenă, toate televizate. Mai nou, exportăm chiar bârfe, intrigi, scandaluri prin toate mijloacele mass-media, obligând poporul să stea în faţa televizorului şi să participe afectiv ori efectiv la toate aceste convulsiuni contraproductive;
Retardarea economică a României vine în contradicţie cu voinţa românilor de a accede prin munca proprie la o viaţă mai bună, la confort şi civilizaţie. Intrarea în Europa a constituit un ascendent major prin care ne-am fi dorit să ajungem la nivelul statelor avansate economic şi social. Mai mult chiar, Europa ne-a alocat sume consistente an de an pe care le-am ratat prin neparticiparea cu proiecte credibile pentru finanţare iar faptul că România a absorbit anual în jur de 7 -10 % din ceea ce ne era destinat constituie dovadă elocventă a unui profesionalism şubred, influenţat politic, nesancţionat de guvernanţi;
Sectoare importante ale economiei naţionale au fost lichidate ostentativ prin osârdia guvernanţilor efemeri. Trec în subsidiar industria, informatica, cibernetica, unde avem specialişti ce abundă pe piaţa externă a muncii în timp ce România şi-a distrus infrastructura specifică şi mă opresc la problema agriculturii româneşti care regresează an de an sub presiunea factorilor agro-meteorologici tot mai ostil pronunţaţi.
„Primum vivare, deinde filosofari” (mai întâi să trăiesc şi apoi să filosofez) ori noi nu mai avem o agricultură dirijată ştiinţific ci doar la voia Celui de sus şi în timp ce specialiştii agricoli din administraţia locală, regională, centrală, produc rapoarte, situaţii statistice, studii teoretice, arşiţa ne pîrjoleşte culturile şi nimeni nu trece la constituirea formelor asociative în legumicultură, culturi cerealiere, zootehnie, pomicultură, iar noi importăm legume, zarzavaturi, alimente de pe pieţe externe.
Ce sau cine i-o fi împiedecat pe guvernanţii timpului să preia formele organizate ale agriculturii româneşti de dinnainte de 1989, să le fi numit societăţi comerciale agro-zootehnice iar toată producţia să fi rămas producătorilor şi nu la fondul centralizat al Statului, veritabil sac fără fund.
Procesul de inversare a valorilor face ca în mai toate domeniile să fie promovaţi oamenii pe criterii partinice, politice, subiective şi nicidecum pe criterii profesionale astfel că multe ministere nu mai sunt conduse de specialişti ci de oameni politici care cel mai ades servesc interese de partid şi nu interesul naţional.
De multe ori plata pentru munca prestată se face invers proporţional cu activitatea reală astfel că grilele de salarizare „au sărit de mult în aer” unii fiind plătiţi modic iar alţii exced orice normă a bunului simţ.
În toate domeniile sferei productive se folosesc două viteze, încet şi foarte încet în timp ce în zona politică ne mişcăm formidabil de repede, ajungând ca într-un an de criză să avem trei-patru runde electorale şi în tot acest timp, nimic nu se mişcă înainte, nimic nu creşte, nu producem mai nimic altceva decât vrajbă, luptă acerbă pentru supremaţie, iar toată media românească e plină de invective, procese cu substrat politic, sesiuni de lupte verbale, încrâncenări care pot fi orice în afară de artă, cultură, educaţie.
Se construiesc obiective culturale, sportive, sociale, fără finalitate; construim o Românie în care românii au plecat sau vor ieşi pe cale naturală cu sentimentul că nimic nu le mai aparţine în ţara lor.
La asta cred că ar trebui să reflecteze cei care acum sunt angajaţi total în lupta pentru putere şi să se întrebe ce au oferit până acum românilor, ce pot oferi de acum încolo lor şi generaţiilor viitoare. Cert este că absenţa interesului politic naţional şi a factorului profesional dominant în sfera praxisului, conduc mai devreme ori mai târziu la dispariţia Statului în accepţiunea Constituţiei României. Doresc românii aceasta ?
Victor Gh. Banţa
