Pentru Ziua «Sfinţilor Trei Ierarhi»! – Despre câteva dintre minunile Sfântului Ioan Gură de Aur!

864

Încă de pe vremea când Sfântul Ioan Gură de Aur trăia în lumea aceasta pământească, mulţi oameni veneau la el să-i asculte cuvântul plin de har, dar, să se şi vindece prin rugăciunile sfântului de bolile care îi măcinau la trup şi la suflet! Pentru că la fel cum vindeca sufletele de necurăție și de păcat, prin cuvântările sale insuflate de Duhul Sfânt, tot la fel, numai cu un gest sau cu un cuvânt duhovnicesc ridica pe cei bolnavi din suferinţă și tămăduia nevoinţele lor. Cele mai mari minuni pe care le-a săvârşit au fost vindecări sufletești, prin întoarcerea la pocăință și îndreptarea vieții decăzute în păcat. Chiar dacă o minune pe care ochiul nu o poate vedea și urechea nu o poate auzi este în imposibilitatea de a se mărturisi, dar, se simte, totuși, în inima fiecărui om și este experimentată în profunzimea existenței fiinţei sale.

,,Dumnezeu să te tămăduiască pe tine și să-ți lumineze ochii cei sufletești și trupești”!
Sfântul Ioan Gură de Aur a lucrat prin puterea rugăciunii, deoarece, se spune că era în cetate un om cu numele Evclie, care avea un ochi orb din pruncie, și venind la mănăstirea în care slujea Sfântul Ioan Gură de Aur, a voit să se facă și el monah. Văzându-l într-o zi sfântul Ioan, i-a dat binecuvântarea obișnuită și doar a spus către acesta: ,,Frate, Dumnezeu să te tămăduiască pe tine și să-ți lumineze ochii cei sufletești și trupești”, iar, acestea rostindu-le, omul cel orb de un ochi, deodată a văzut deslușit, iar, desluşind frații această minune, se mirau și spuneau unii către alții: «Cu adevărat Ioan este robul lui Dumnezeu și Duhul Sfânt sălășluiește într-însul» prin lucrarea Lui Dumnezeu. Despre minunea pocăinţei care dezleagă suferința, se spune că la un moment dat, o femeie pe nume Cristina, care era de mulți ani bolnavă, a rugat pe soțul ei să o ducă la Sfântul Ioan Gură de Aur, auzind de marea lui putere de vindecare. Ducând-o pe un asin la mănăstire, dar, pe ea a lăsat-o la poartă, a mers de l-a rugat pe sfânt să o tămăduiască pe femeie de neputința ei cumplită, dar, văzându-l Ioan, i-a zis bărbatului femeii: ,,Mergi și spune soţiei tale să înceteze cu răutatea năravului său și cu asprimea ce o are asupra slugilor, știind că și ea este făcută din aceeași tină. Apoi, să se îngrijească de sufletul său, dând milostenie săracilor şi nelăsând rugăciunile ce se cuvin a le face. După aceea, să vă înfrânați și să vă păziți în curăție în zilele cele sfinte și în post, că, așa Dumnezeu îi va da tămăduire”, iar, după ce a ascultat bărbatul cuvintele sfântului, a mers de i-a împărtășit soției toate cele spuse lui de către Sfântul Ioan, iar, ea a făgăduit atunci, că va păzi întocmai cele poruncite, până la ultima ei suflare. Întorcându-se omul acela cu bucurie la Sfântul Ioan și zicându-i făgăduința femeii, sfântul i-a binecuvântat, zicându-le: ,,Mergeți în pace, căci acum a tămăduit-o pe ea Domnul”, după care, a mers bărbatul la ea, aflând-o tămăduită şi slăvindu-L pe Dumnezeu.

,,Niște boli ca acestea vin oamenilor pentru păcatele lor și pentru puțina lor credință către Hristos”!
Pentru a se dovedi virtutea credinţei care vindecă, se spune că în cetatea Antiohiei era un bărbat bogat, căruia i se îmbolnăvise jumătate din cap, iar, durerea lui era atât de cumplită, încât îi ieșise un ochi din orbite. După ce a cheltuit toată averea sa la doctori, nimic n-a izbândit spre vindecare, dar, auzind la un moment dat despre minunile Sfântului Ioan Gură de Aur, a mers de l-a cercetat la mănăstire, și căzând la picioarele lui și sărutându-le cu evlavie, i-a cerut tămăduire. Imediat, sfântul a zis către el mustrător: ,,Niște boli ca acestea vin oamenilor pentru păcatele lor și pentru puțina lor credință către Hristos. Așadar, dacă tu, crezi din tot sufletul tău că Hristos este Atotputernic a te vindeca şi dacă te vei îndepărta de faptele cele rele, vei vedea Slava Lui Dumnezeu”, după care bogatul a zis din toată inima lui: «Cred, părinte, și voi face toate cele ce-mi vei porunci», iar, ca o minune, isprăvind de spus toate acestea, Sfântul Ioan Gură de Aur și-a luat haina și a pus-o pe capul bolnavului, acoperindu-i ochiul vătămat, şi îndată l-a lăsat pe bietul om durerea, încât și ochiul s-a așezat la locul lui ca mai înainte. O altă întâmplare legată de puterea credinţei, ne arată că era în cetate un om pe nume Arhelae, unul din mai marii-cetății, care era cuprins de lepră pe frunte. Dar, ducându-se la Sfântul Ioan Gură de Aur pentru tămăduire, a primit multe sfaturi de vindecare sufletească și de mântuire, iar, la urmă, Sfântul Ioan i-a poruncit omului să meargă să se spele pe față cu apa din care beau frații din mănăstire. Deci, făcând astfel, s-a tămăduit omul de lepră, încât lăsând păcatul în urmă și toate cele ale lumii, a rămas la mănăstire şi s-a făcut călugăr crezând în Puterea Lui Dumnezeu. În încheiere, să exemplificăm ceea ce înseamnă Puterea crucii, pentru că era în vremea aceea prin părțile Constantinopolului un leu fioros, care cumplit îi înfricoșa și îi vătăma pe oameni, iar, în zadar se adunau mai marii cetății cu săgeți și alte arme spre a-l ucide, nimic nu izbuteau, căci fiara venea asupra oamenilor cu şi mai mare turbare, pe unii sfâșiindu-i de vii, pe alții rănindu-i, astfel că poporul a mers atunci de s-a plâns Sfântului Ioan, rugându-l să le ajute cu rugăciunile lui fierbinți. Sfântul Ioan Gură de Aur le-a dat lor o cruce din lemn, apoi le-a poruncit să o înfingă în locul unde ieșea leul din culcușul său, iar, ca printr-o minune, după câteva zile, se pare că leul nu a mai ieșit, deoarece fiara era moartă în bârlogul său, prin puterea Crucii!
Preot Ioan VODISLAV, Parohia Pojogeni, Gorj

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here