Oregano creşte prin fâneţele din regiunile de deal şi de munte. Este o plantă semilemnoasă perenă, un arbust ce poate atinge 60 cm înălţime. În pământ are un rizom lignificat gros de 2-3 cm din care iau naştere atât tulpini sterile, cât şi florifere, patru unghiulare, drepte şi ramificate în partea superioară, dar şi numeroase rădăcini filiforme.
Frunzele sunt opuse, de 1-4 cm lungime, de formă ovală, aproape glabre, cu marginea întreagă sau uşor dinţată. Vara face flori de culoare liliachie, adunate în bucheţele.
În scopuri medicinale de la oregano se folosesc frunzele, florile şi seminţele.
Compoziţie: ulei volatil (timol, carvacrol), acizi cafeic şi rozmarinic, tanin şi serpilină.
Acţiune: digestivă, ex-pectorantă, antivirală, anti-bacterienă, antifungică, anti-parazitară, antioxidantă, antiinflamatorie; în plus, oregano este cunoscut pentru proprietăţile sale antioxidante puternice, ca antimutagen şi anticancerigen.
Indicaţii terapeutice
Oregano ameliorează digestia, previne balonarea, protejează inima, scade colesterolul, scăzând riscul de atac de cord sau accident vascular cerebral, tratează Giardia, o boală intestinală cauzată de parazitul Giardia şi protejează celulele de acţiunea nocivă a radicalilor liberi.
Precauţii şi contraindicaţii
Uleiul de oregano poate provoca reacţii adverse la persoanele alergice la plantele aromatice (familia Lamiaceae). De asemenea, uleiul de oregano este interzis femeilor gravide sau bolnavilor de anemie feriprivă, acesta putând reduce absorbţia de fier în organism.
