O nouă activitate catehetică cu tema ,,Despre Sfânta Scriptură“, găzduită de Biserica ,,Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din municipiul Târgu-Jiu

949

La Biserica cu hramul ,,Sfinții Apostoli Petru şi Pavel“ din municipiul Târgu-Jiu s-a desfășurat recent o nouă activitate catehetică în cadrul Proiectului de dezvoltare a centrelor catehetice ,,Cuvântul adevărului“(II Timotei 2, 15), proiect derulat de Arhiepiscopia Craiovei în parohii din județele Gorj şi Dolj.
Tema activității catehetice din Duminica a XVIII-a după Rusalii este ,,Despre Sfânta Scriptură“, iar invitat special a fost părintele Daniel Budeanu de la parohia Motru I – Ploştina. Preacucernicul părinte a vorbit celor prezenţi despre cum putem cunoşte noi pe Dumnezeu, voia Sa şi planul mântuirii noastre. În primul rând, pe Dumnezeu Îl putem cunoaşte pe cale naturală, din lucrarea Sa, prin raţiunea luminată de credinţă. În al doilea rând, cunoaşterea aceasta din creaţie nu este însă deplină, de aceea este nevoie de descoperirea sau Revelaţia supranaturală a lui Dumnezeu; această Revelaţie o găsim în Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie.
Sfânta Scriptură sau Biblia cuprinde colecţia de cărţi scrise sub insuflarea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, aşa cum mărturisesc sfinţii săi autori: ,,Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate“(II Timotei 3, 17). La fel ni se arată că ,,oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt“(II Petru 1, 21). Ce înseamnă faptul că Sfânta Scriptură a fost scrisă sub insuflarea sau inspiraţia Duhului Sfânt? Aceasta înseamnă că Dumnezeu a ales oameni cărora le-a descoperit voia Sa; dar pentru a Se putea descoperi, Dumnezeu trebuia să pregătească sufletul celor care aveau să primească şi apoi să transmită mai departe descoperirea adevărului revelat. Cum se face inspiraţia prin lucrarea Duhului Sfânt? Prin acţiunea Sfântului Duh, autorul sfânt care primeşte adevărul de credinţă este înălţat duhovniceşte deasupra stării comune, spre a putea înţelege şi simţi ceea ce i se comunică. Biblia a fost scrisă pe o perioadă de 1500 de ani, începând cu Cartea Facerii, scrisă de Moise, şi terminând cu Cartea Apocalipsei, scrisă de Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, Apostolul Dragostei, a cărei mutare la cele veşnice tocmai am prăznuit-o în Duminica trecută, a XVIII-a după Rusalii.
În ceea ce priveşte cuprinsul Sfintei Scripturi, Biblia are 66 de cărţi repartizate în două părţi: Vechiul Testament, ce cuprinde 39 de cărţi scrise înainte de venirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, şi Cărţile deuterocanonice, şi Noul Testament, cu 27 de cărţi scrise după Pogorârea Sfântului Duh, la Rusalii, şi întemeierea Bisericii. Părintele Daniel Budeanu a menţionat, în legătură cu raportul dintre Vechiul Testament şi Noul Testament, că ,,Noul Testament aduce noul, înlocuind jertfele vechi prin Unica Jertfă a Domnului. Înlocuind tăierea împrejur cu Botezul creştin, deosebirile între mâncărurile ,,curate“ şi cele ,,necurate“, înlăturând sărbătorile, spălările şi alte ritualuri care nu vor mai avea nici o semnificaţie, iar locul preoţiei dintr-o singură seminţie fiind luat de preoţia din toate seminţiile“. Aceasta nu înseamnă însă o înlăturare a Vechiului Testament, de aceea sublinia pe drept cuvânt Fericitul Augustin că ,,Noul Testament în cel Vechi se ascunde, iar Vechiul se vădeşte în cel Nou“. La întrebarea poate oricine citi şi tălmăci Biblia, răspunsul este că, fiind Cuvântul lui Dumnezeu scris sub inspiraţia Duhului Sfânt, Biblia reprezintă o comoară de mare preţ, fără egal, pentru cunoașterea adevărului descoperit pentru mântuirea noastră, iar Biserica recomandă astfel ca Sfânta Scriptură să fie citită cu inimă curată şi cu meditaţie adâncă asupra înțelesului ei, de către orice credincios. Dar nu poate fi tălmăcită de oricare. Ea însăşi ne arată că nu poate fi „tălmăcită după socotința fiecăruia” (I Petru 1, 20). Apostolii înșiși roagă pe Mântuitorul să le tălmăcească pildele pe care ei înşişi nu le-au înţeles (Matei 13, 24-30). Famenul etiopian, citind din cartea profetului Isaia despre Mesia, se întreabă: „Cum aş putea să înţeleg dacă nu mă va călăuzi cineva?” (Fapte 8, 26-31), iar Sfântul Apostol Petru atrage atenţia că „mulţi răstălmăcesc“ cuvintele Sfântului Apostol Pavel „spre a lor pierzanie” (II Petru 3, 16). Cine poate atunci tălmăci corect Biblia? Numai Biserica poate tălmăci fără greşeală Sfânta Scriptură, fiindcă acelaşi Duh Sfânt, care este „Duhul Adevărului“, şi care a insuflat scrierea Bibliei, sălășluiește şi în Biserică. Cine poate tălmăci Sfânta Scriptură? Biserica, prin reprezentanţii ei autorizaţi, pregătiţi în acest sens.
În finalul activităţii catehetice din Duminica a XVIII-a după Rusalii, părintele Ion Tomescu de la Biserica ,,Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din reşedinţa judeţului Gorj a îndemnat pe cei prezenţi şi prin ei pe noi toţi, să citim adeseori din Sfânta Scriptură, începând cu Noul Testament. Citirea zilnică a Cuvântului lui Dumnezeu şi trăirea în duhul Scripturii este o obligaţie esenţială pentru oricare credincios. Fără a lungi prea mult vorba, se cuvine să susţinem că rugăciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu alimentează şi luminează mereu credinţa. Când ele nu sunt prezente în viaţa unui om, credinţa lui rămâne asemenea unui licăr de lumină ce se pierde în pustiul întunecat al acestei lumi.
Cărţile Sfintei Scripturi, fiind scrise sub insuflarea Sfântului Duh, se numesc cărţi canonice, deoarece ele constituie un îndreptar al credinţei şi o regulă în viaţa duhovnicească a credincioșilor. Cele 39 de cărţi canonice sunt scrise în limba ebraică şi se împart în trei categorii: cărţile istorice care tratează despre istoria poporului ales de Dumnezeu pentru împlinirea făgăduinței făcute primilor oameni după căderea în păcat, că le va trimite un Izbăvitor; cărţile didactico-poetice cuprinzând înţelepciunea sfântă care va lumina sufletul omului pentru cunoaşterea şi împlinirea voii lui Dumnezeu; cărţile profetice ce au o referință specială privind persoana lui Mesia cel mult aşteptat. Noul Testament este alcătuit din 27 de cărţi canonice scrise în limba greacă, respectiv cele patru Evanghelii care tratează despre viaţa, activitatea, jertfa, Învierea şi Înălţarea Domnului la cer, cartea Faptele Apostolilor ce prezintă activitatea apostolilor de răspândirea a Evangheliei în lume şi întemeierea primelor comunităţi creştine.
La aceste cărţi, în cuprinsul Noului Testament se adaugă 14 epistole ale Sfântului Apostol Pavel adresate Bisericilor pe care el le-a întemeiat şi organizat ca şi comunităţi creştine. Tot astfel şi Sfântul Apostol Iacov şi Sfântul Iuda au scris câte o Epistolă, Sfântul apostol Petru două Epistole, iar Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, Apostolul Dragostei, trei Epistole şi o carte profetică intitulată Apocalipsa. Ca o paranteză, despre Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan se spune că, ajuns la adânci bătrâneţi şi fiind invitat de credincioşi să le vorbească, în locul unor cuvântări lungi, Apostolul Ioan, se mulțumea să le spună doar atât: ,,Fraţilor, iubiţi-vă unii pe alţii!“.
Ascultătorii îl întrebau de ce repetă el mereu aceleași îndemnuri, iar el le răspundea: ,,Aceasta este porunca Domnului. Împliniți-o şi este de ajuns!“.
Masterand în teologie, Marius Stochiţoiu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here