Acad. Mihai Cimpoi şi scriitorul Traian Vasilcău au coordonat „Enciclopedia scriitorilor români contemporani (în propria lor viziune)” în colecţia emblematică pentru Republica Moldova „Pasărea Phoenix”, numărând 1200 pagini. După cum apreciază Traian Vasilcău este „o Columnă a Culturii Româneşti”, dedicată Centenarului Marii Uniri. Printre recenzenți i-am descoperit pe tovarăşii mei de transmodernism, Theodor Codreanu, Adrian Dinu-Rachieru, Alexandru Surdu şi Radu Cârneci. I-am aflat totodată pe prietenii mei dragi, Horia Bădescu, Constanţa Buzea, Nicolae Dabija, Vasile Tărâţeanu, George Sorescu (conducătorul tezei mele de doctorat), Irina Mavrodin, Dinu Săraru, Eugen Dorcescu. „Marele cerc al scriitorilor români incluşi în monumentala „Enciclopedie…” îi include şi pe gorjenii Aurel Antonie, Adrian Frăţilă, Ion Cepoi, Zenovie Cârlugea, Zoia Elena Deju, Nicolae Dragoş, George Drăghescu, Gheorghe Grigurcu, Florian Saioc, Laurian Stănchescu şi pe Lazăr Popescu, Spiridon Popescu şi Ion Popescu-Brădiceni, ca şi pe Alex Gregora şi Andrei Novac.
Volumul este rezultatul unui proiect ambiţios, inspirat din etimonul grecesc enkyklos=paideia (= înăuntru, cerc-ecuaţie) şi de latinescul hic et nunc (= de aici şi acum). În el sunt cuprinşi autori din frontierele româneşti şi dinafara lor. Este totodată un Mare Cerc al unei reuniuni de matrice-stilistică sub semnul pattern-al al lui Mihai Eminescu, cel care spunea că limba română e templul fiinţei noastre şi că nu noi suntem stăpânii limbii, ci ea e stăpâna noastră (formaţie adeverită apoi de Noica şi Heidegger într-un eon stilistic formidabil – n.m., I.P.B.).
Prima mea observaţie critică este că „Enciclopedia…” nefiind… completă şi cam sumar întocmită e necesar un al doilea volum şi chiar un al treilea, întrucât cel tocmai apărut în 2019 suferă de inexactități, bibliografii ciuntite, informaţii neaduse la zi şi nu este elaborat cu acribie ştiinţifică şi cu o metodologie fermă. Prin urmare, uriaşa întreprindere fie nu acoperă plaja activităţii scriitoriceşti de pretutindeni, fie se rezumă la nişte date şi titluri absolut deloc comentate. Încât, nedumirit, mă întreb: cui prodest?
Dar, mă rog, aproape toţi scriitorii gorjeni prezenţi „la apelul de seară” sunt personalităţi proeminente, cu o prestanţă prestigioasă, cu operă în unele cazuri definitivă şi „clasicizată” într-un neo-, post-/ meta-/ şi trans-modernism de avangardă. Aurel Antonie – găsesc – este membru al Cenaclului „Columna” din 1976 şi al Uniunii Scriitorilor Români din 1990. A debutat în revista „Luceafărul” din 9 august 1975, cu poezia „Alfa şi Omega”, la atelierul literar al lui Geo Dumitrescu. În proză a debutat în aceeași revistă, în 29 ianuarie 1977, cu proza „Mozaicul”. Ion Cepoi a debutat în 1981, cu cartea de poezie „Reportaj din secolul XX”, fiind probabil încă profesor de română la Liceul Sulina din Tulcea. Din 1993 încoace este secretar literar al Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu-Jiu şi director al C.J.C.P.C.T. Gorj din 2004 până în prezent. Sub conducerea lui, această instituție a polarizat şi a focusat întreaga activitate culturală, literară şi de cercetare a judeţului, editând şi o revistă a Uniunii Scriitorilor din România, al cărei membru este, ”Portal-Măiastra”, dar şi o serie de cărţi, printre care, recent, şi un fel de „istorie a literaturii române contemporane” în două volume, scrise de scriitorul şi criticul literar Ion Popescu-Brădiceni. Nicolae Dragoş, născut la 3 noiembrie 1938, în Cleşneşti-Glogova (Gorj), este membru colaborator al Institutului Internaţional „Jacques Maritain” (Roma), din 2001. A absolvit în 1960 secţia de Literatură şi de Critică Literară a Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti. Între anii 1960-1962 a fost profesor la Târgu-Cărbuneşti (adică în orăşelul în care mă născusem eu la 1 noiembrie 1954 – n.m., I.P.B.). George Drăghescu este reflectat prin oglinda celor două portrete dedicate lui de maestrul Gheorghe Grigurcu. Despre Adrian Frăţilă (născut la 6 martie 1950, în satul Pocruia (Tismana-Gorj)), se arată în „Enciclopedie…” că poetul Cezar Baltag l-a prezentat în „Luceafărul” (nr. 17, p.2, din 24 aprilie 1971). În 2013, i s-a decernat Marele Premiu „Adrian Păunescu” pentru poezie, la prima ediţie a Festivalului Internaţional „Adrian Păunescu”.
Din 1997, e membru al Uniunii Scriitorilor din România (Filiala Oltenia), fiind tradus în germană şi engleză. Ion Horea a fost îndrăgostit de Gorj şi de Brădicenii mei natali, fiind, în 1998, laureat cu Premiul „Pasărea Măiastră” al „Serilor de poezie de la Brădiceni”. În 2017 eu i-am înemurit portretul literar şi poetic într-o monografie (înscrisă în „Lista lui I.P.B.”) (apărută la Editura PIM din Iaşi, în 220 p.).
Despre Florian Saioc se relatează mai multe legende. Adevărat este că în 1950 a absolvit în prima promoţie Şcoala de Literatură şi Critică Literară „Mihai Eminescu”; că a lucrat la revista „Viaţa Românească”, că Mihail Sadoveanu i-a înmânat personal un premiu „la un concurs” al Editurii Tineretului şi al U.S.R., că o carte, „Coşmarurile din carcera comună” (de la Editura „Albatros”), i-a fost trimisă la topit, deşi avusese „bunul de tipar” ş.a. Tot gorjean şi tot tismănean este şi Ion Urda (născut la 13 ianuarie 1951). Pe el l-am cunoscut pe perioada când, în tandem cu Eugen Evu, a condus „Noua Provincia Corvina”, fiind preşedinte al Asociaţiei Cultural-Umanitare şi Ştiinţifice „Provincia Corvina”. În 2011, de pildă, a publicat studiul bibliofil „Cultul boemei literare la Eugen Evu” (Editura Polidara, Deva).
(va urma)
Ion Popescu-Brădiceni
