Multă vreme, aproape că nici nu am îndrăznit să încep a parcurge cu mintea şi cu sufletul această monografie (GRIGORE STAMATE, «URDARI – străveche comunitate dregătorească», Total Publishing, Bucureşti, 2023), care excelează prin fondul documentar impresionant în care autorul, domnul General locotenet (r) dr. Grigore Stamate, «cu sinceră mândrie locală», pune în evidenţă personalitatea şi specificul unei localităţi deosebite, a unor mari dregători şi boieri urdăreni de o aleasă viţă nobilă, care au dat faimă unei aşezări minunate, ca şi întregului neam românesc, statornicit prin moşi şi strămoşi în plaiurile de baştină ale Basarabilor. Cred că e doar prima parte a prezentării unei asemenea cărţi de referinţă, deoarece mulţimea informaţiilor oferite, multitudinea numelor de care se leagă istoria localităţii, considerăm că depăşesc orice intenţie de abordare limitată, ştiut fiind faptul că orice aşezare omenească poartă amprenta unor caracteristici în virtutea cărora a dăinuit în decursul vremurilor.
După cum autorul ne mărturiseşte cu sinceritate, domnia sa a dat la iveală un studiu care l-a pasionat chiar din copilărie, mai precis, dintr-o curiozitate firească de a vedea cum arată «sigiliul personal al principesei Elina Cantacuzino, fiica cea mare a voievodului Şerban Cantacuzino, căsătorită cu un mare dregător urdărean», cel care făcea parte din Sfatul Domnesc al Ţării Româneşti, la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea, cu toate frământările şi provocările cărora a trebuit să le facă faţă locuitorii acestei aşezări gorjene. Prin urmare, pornind de la detalierea vieţii Elinei Cantacuzino-Urdăreanu, cunoscută şi sub numele alintat de «Domniţa Bobolina», autorul dezvoltă un cadru mai larg de abordare, începând cu atestarea documentară a moşiei şi a satului, ca o străveche comunitate dregătorească, urmărind întreaga evoluţie a multitudinii de boieri şi dregători legaţi de localitatea Urdari, ca şi a diferitelor schimbări care au avut loc în cadrul comunităţii! Astfel, autorul subliniază faptul că majoritatea acestora au fost dăruiţi de voievozii neamului cu întinse moşii, nu numai în arealul Urdarilor, dar şi în alte locuri, pentru loialitatea dovedită în folosul Ţării şi al Domnitorului, cu atribuţii de mare răspundere în Sfatul domnesc.
,,O lucrare realizată cu mult efort, în care s-a pus suflet şi, tot pe-atâta interes; una – credem noi, bogată în date, unele chiar inedite”!
În acest fel a fost lărgită aria preocupărilor documentare, fiind evidenţiată relaţia dintre moşia Urdari, neamul urdărenilor şi aceşti boieri şi dregători care au dat o strălucire deosebită localităţii. Cu aleasă modestie, autorul ne mai spune că este vorba despre «o lucrare realizată cu mult efort, în care s-a pus suflet şi, tot pe-atâta interes; una – credem noi, bogată în date, unele chiar inedite, care au necesitat zile şi nopţi de frământare, de considerare şi reconsiderare», pentru a avea o reprezentare cât mai apropiată de ceea ce defineşte lecţiile trecutului şi detaşarea de himera unei perspective incerte, pornită din marile încordări cărora acest popor – atât de tolerant şi de primitor – a trebuit să le facă faţă la răscruce de veacuri şi de interese!
În mod evident, autorul cărţii care s-a născut în această localitate, mărturiseşte că se simte mândru de această aşezare de la poalele dealurilor submontane ale Olteniei de mijloc, într-un ţinut care poate fi descris ca o poveste din filele «Gorjului istoric şi pitoresc», pentru că Urdari este un nume cu o rezonanţă deosebită, care excede până şi etimologiei populare, un areal cu adevărat aparte, legat de istoria localităţii şi de specificul aşezării cu obârşie voievodală.
În concluzie, paginile cărţii prezintă o suită de personalităţi de care sperăm să ne ocupăm în viitor, eroi care au dat un colorit aparte nu numai acestei localităţi, dar şi întregii istorii a neamului românesc, fiind vorba despre un puternic trunchi de arbore genealogic şi o întreagă pleiadă de viteji de neam, chiar de panduri, care s-a afirmat şi a rezistat în timp, până la desfiinţarea proprietăţii boiereşti, când, odată cu moşia Urdari a dispărut şi neamul Urdăreanu!
Cartea de faţă este o lucrare de excepţie, care depăşte chiar un cadru strict monografic, în care se caută ca printr-un stil accesibil, să fie evidenţiate reperele istorice ale unei străvechi localităţi de faimă dregătorească, prin oamenii săi deosebiţi şi prin faptele lor însemnate! În fine, am prezentat o lucrare ce se adresează nu neapărat mediului academic, dar, care impune o anumită rigoare în prezentatrea unor documente de o valoare deosebită, cât, mai ales, prin curajul autorului de a reda cu aleasă competenţă pagini de istorie autentică ce trece dincolo de o anumită reprezentare locală, pentru că s-a urmărit, în esenţă, importanţa evidenţierii unor documente prin care un ceretător cu vocaţie le pune în evidenţă cu un înalt profesionalism!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
