Aşa cum am precizat în prima parte a materialului, în ziua de 10 septembrie 2023, în Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci, Înaltpreasfinţitul Părinte, Acad. dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei a sfinţit noul lăcaş al Bisericii cu hramul «Sfântul Ier. Vasile cel Mare» din Parohia Cârbeşti, sat Cârbeşti, comuna Drăguţeşti, Protoieria Târgu-Jiu Sud, judeţul Gorj şi a oficiat Sfânta Liturghie împreună cu un sobor ales de preoţi şi diaconi care au onorat marea sărbătoare a comunităţii locale! În continuarea cuvântului său de aleasă învăţătură duhovnicească, Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu a subliniat cu pregnanţă că: ,,Sfânta Cruce este Altarul pe care S-a jertfit Mântuitorul Iisus Hristos, este lemnul pe care Dumnezeu l-a ales, ca pe el să-Şi verse sângele pentru mântuirea noastră! Este lemnul care «a spălat» greşeala lui Adam! Dacă strămoşul nostru a mâncat din pomul cunoştinţei binelui şi răului şi a murit, Mântuitorul Iisus Hristos S-a răstignit pe acest lemn binecuvântat şi ne-a vindecat de boala noastră, de suferinţa noastră, ne-a scos din osânda veşnică a iadului şi ne-a ridicat, pentru că atunci când l-a izgonit pe Adam din rai, i-a promis că va trimite izbăvitori, va trimite pe Acela Care Se va naşte din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu! Iată, că după praznicul Naşterii Maicii Domnului, urmează Înălţarea Sfintei Cruci şi aceste sărbători au o legătură sfântă şi foarte importantă pentru mântuirea noastră”, a spus Înaltul Ierarh!
,,Prin răstignirea Mântuitorului Hristos, noi ne «vindecăm» de veninul vrăjmaşului diavol care ne înşeală şi ne ispiteşte, cel care ne vrea răul”!
Pătrunzând în conţinutul profund al Evangheliei acestei duminici, Mitropolitul dr. Irineu s-a referit la faptul că Mântuitorul Hristos ne spune că nimeni nu s-a suit la cer, decât Cel Care a venit din cer, fiul Omului care este în ceruri, iar, aceste cuvinte arată originea de unde a venit Fiul Lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pentru că arată şi locul de unde a venit, dar, în acelaşi timp, arată şi locul unde S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui! Prin urmare, Mântuitorul Hristos este Fiul Tatălui ceresc, Cel venit de la Tatăl şi trimis pentru a noastră mântuire, cum ne spune Domnul! Vlădica Olteniei a reiterate faptul că: ,,Precum Moise a ridicat şarpele în pustie, la fel şi Fiul Omului a fost ridicat pe Cruce, ca tot ce ţine de dânsul să nu piară şi să aibă viaţă veşnică! Deci, şarpele despre care vorbeşte Mântuitorul Hristos este acela pe care Moise l-a ridicat în mijlocul taberei, în mijlocul israelitenilor, care erau în primejdie de moarte! Când iudeii au ieşit din Egipt şi se îndreptau spre Ţara făgăduinţei, trecând prin pustie, au primit mai multe semne şi minuni de la Dumnezeu, printre care mana cerească, mâncarea dumnezeiască din stolul de prepeliţe care s-a coborât peste ei, iar, Dumnezeu i-a «corectat» pentru păcatele lor, căci, deşi vedeau minunile Lui Dumnezeu, le era gândul tot la mâncărurile din Egipt, iar, pentru aceste păcate ale poftelor lor, Dumnezeu a trimis şerpi otrăvitori, de care erau muşcaţi şi mureau! În această cutremurătoare privelişte, din porunca Lui Dumnezeu, Moise a ridicat un şarpe de aramă şi le-a poruncit ca toţi cei muşcaţi de acest şarpe, numai să privească la stâlpul pe care era pironit şarpele şi îndată se făceau sănătoşi! Deci, otrava şarpelui este anihilată în faţa privirii acestui simbol pe care Moise l-a ridicat înaintea iudeilor! 
Asupra acestui stâlp aducător de vindecare se afla puterea Lui Dumnezeu care vindeca, şi numai privirea spre acest obiect aducea imediat vindecarea celor muşcaţi de şerpi şi pătrunşi de veninul ucigător. Acest lucru care s-a petrecut în pustie este legat de venirea Mântuitorului Iisus Hristos, pentru că era un simbol de care iudeii aveau să-şi amintească atunci când Mesia S-a născut din Preacurata Fecioară Maria, a trăit în lume şi apoi a fost răstignit de iudei pe Golgota! Astfel, a fost ridicat pe Crucea care a devenit «vindecarea» noastră din păcatul şi din otrava vrăjmaşului diavol! Acolo, în pustie, iudeii se vindecau de veninul şarpelui! Prin răstignirea Mântuitorului Hristos, noi ne «vindecăm» de veninul diavolului, al vrăjmaşului diavol, cel care ne înşeală şi ne împinge ca să săvârşim păcate, ne ispiteşte, cel care întotdeauna ne vrea răul” a subliniat Înaltul Ierarh, plasându-ne în actualitate!
,,Cu Sfânta Cruce biruim orice putere a întunericului, că puterea Lui Dumnezeu şi lauda noastră este Sfânta Cruce”!
În partea finală a cuvântului de învăţătură duhovnicească, ÎPS Părinte Irineu a dezvoltat o adevărată analiză de conţinut a sensului şi semnificaţiei simbolisticii Sfintei Cruci şi a proiectării acesteia în spiritualitatea zilelor noastre, apreciind că jertfa Crucii Mântuitorului Hristos «se înscrie», atât în sufletul nostru, cât şi în trupul nostru! Că zice Domnul: «Cel care vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie!». Aşadar, în viziunea Înaltul nostru Ierarh, un specialist recunoscut al teologiei dogmaticii: ,,Noi avem crucea în noi înşine şi fiecare dintre noi are crucea sa, fiecare are un drum «de lumină» spre Împărăţia Lui Dumnezeu! Nu ne putem abate nicicum de la viaţa noastră, pentru că Dumnezeu ne-a dat această «direcţie» înainte de a ne naşte şi înainte de a creşte! Aşadar, această cruce a noastră, e legată de Crucea Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi când ne rugăm Domnului, se revarsă asupra noastră puterea Lui Dumnezeu, şi de aceea, ne facem sfânta cruce mereu! Aş sublinia, că trebuie să ne-o facem corect, «În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin». Să nu o facem, fără să gândim la ceeea ce facem! Căci, atunci când ne însemnăm şi zicem: «În numele Tatălui», ne gândim la Tatăl Cel ceresc, Care atât de mult a iubit lumea, cum zice Evanghelia de astăzi, încât L-a trimis pe Fiul Său în lume, ca să moară pentru noi, iar, noi să avem viaţă veşnică! Deci, Mântuitorul Hristos este Fiul Tatălui şi S-a făcut om din Preacurata Fecioară Maria, şi din iubire negrăită pentru noi, El a primit Crucea, a primit moartea, a primit să moară şi să-Şi dea sufletul Său Tatălui ceresc! Deci, Domnul ne-a dat nouă, prin Crucea Sa, tot ceea ce este mai bun, iar, El a luat tot ceea ce este mai rău, păcatele noastre! Aceste păcate le-a «pironit» pe Cruce, le-a ţintuit acolo şi a refăcut despărţitura dintre noi şi Dumnezeu Tatăl, căci, eram separaţi de Tatăl ceresc! Domnul «a surpat zidul vrajbei» şi ne-a depărtat pentru totdeauna de vrăjmaşul diavol! Aşa că noi îl biruim pe diavol, ori de câte ori ne însemnăm cu sfânta cruce! Fuge vrăjmaşul, pentru că nu poate suferi puterea sfintei cruci! De aceea, ne botezăm în numele Sfintei Cruci, ne spovedim cu sfânta cruce, ne împărtăşim cu trupul şi sângele 
Mântuitorului Hristos, care au fost jertfite pe Sfânta Cruce! Deci, Sfânta Cruce trebuie s-o avem totdeauna în viaţa noastră şi să nu ne lăsăm înşelaţi şi ademeniţi de «pocăiţi»! Fiţi împotriva «pocăiţilor» care vor să vă ia crucea, că aceşti «pocăiţi» spun că este un lemn de batjocură, de osândă! Bineînţeles că e şi un «semn» de osândă, osânda noastră, adică, Domnul a luat osânda noastră şi S-a răstignit pentru noi, dar, a sfinţit acest lemn, ca noi să ne mântuim! Cu Sfânta Cruce biruim orice putere a întunericului, că puterea Lui Dumnezeu şi lauda noastră este Sfânta Cruce, aşa cum o vedem întotdeauna, la toţi credincioşii, de la răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos până astăzi şi până la sfârşitul veacurilor, noi înşine fiind biruitori prin această putere! Aşadar, precum a ridicat Moise şarpele în pustie, şi Mântuitorul Iisus Hristos S-a ridicat pe Sfânta Cruce, ca tot cel care crede în El, să nu moară şi să aibă viaţă veşnică. Amin.”, a concluzionat Înalpreasfinţitul Părinte dr. Irineu.
Profesor dr. Vasile GOGONEA
