Salariaţii Complexului Energetic Rovinari l-au urmărit sâmbăta trecută, stupefiaţi, pe şeful PDL, Ionel Manţog, anunţând triumfător la un post de televiziune spunând că a pornit al patrulea grup la
Rovinari, şi că, săptămâna aceasta îl porneşte pe al cincilea. Unii dintre ei, ceva mai încrezători, s-au urcat imediat în maşini, deplasându-se la faţa locului, ca să mai numere o dată grupurile. Erau tot trei! Aşa cum sunt din 2007. Din 2007, termocentrala Rovinari are la dispoziţie doar trei grupuri, din cele patru în total, grupul 6 fiind în reparaţie capitală pentru încă doi ani de zile.
În preajma campaniilor electorale, în Gorj, cresc peste noapte noi capacităţi energetice, menite să impresioneze mediile energo-minereşti. De data asta, însă, gogoaşa aruncată de Manţog la televizor era menită să impresioneze pe cei din afară, care să se minuneze de calităţile manageriale ale domnului respectiv. La ora când Manţog se bătea cu pumnul în piept că se funcţionează la Rovinari cu 1200 MW de fapt, acolo se produceau abia 400 MW. „ Masele cred mai degrabă o minciună mare decât una mică”, a spus-o Adolf Hitler, în Mein Kampf.
S-a dorit privatizarea, dar doar de către Manţog
Gauleiterul în Gorj al preşedintelui Băsescu, Manţog, are tot atâta habar despre energie cât despre modă, fotbal, etc. La fel şi specialistul în borduri, Videanu. Ei se gratulează unul pe altul cu titlul de specialist, la fel cum regele Cioabă şi împăratul Iulian se apelau unul pe altul cu „majestatea voastră”. Companii energetice scremute, schiţate pe şervetele în cârciumi, termocentrale noi-nouţe la Motru şi la Sărdăneşti, pornirea a cinci grupuri la Rovinari sâmbăta trecută, când acolo nu sunt decât trei mari şi late, fac parte din începutul unei campanii electorale în care se vor arunca pe piaţă, fără jenă, minciuni şi intoxicări cum n-au mai fost. Poate, cea mai mare dintre ele, este că Manţog a fost prigonit datorită opoziţiei sale la privatizarea sectorului energetic. Însă, adevărul este că singurii politicieni care au dorit privatizarea Complexelor au fost Manţog şi ai lui. În 2005 şi 2006, acesta a făcut parte din comisiile de privatizare la toate cele trei complexe, luând de la fiecare, câte 26 de milioane de lei vechi pe fiecare lună. De fapt, niciodată n-a fost vorba de o privatizare totală a acestor entităţi, ci doar de o listare la bursă şi de vânzare a maxim 10% din acţiuni, cu rămânerea pachetului majoritar la stat. Ca dovadă, în prima lună după trecerea la AVAS, aceste comisii de privatizare au şi fost desfiinţate, pentru că listarea la bursă însemna cu totul alt gen de acţiuni. Singurul pericol de privatizare al celor două complexe a fost manţogăria arhicunoscută, pusă la cale când domnul respectiv era secretar de stat, de preluare pe sub masa a pachetului majoritar, de către o firma de garsonieră de lichidatori din Craiova. Dacă acum, când sunt ale statului, cele două entităţi energetice lucrează în plin, din punct de vedere material şi politic, în folosul candidatului Băsescu, gândiţi-vă cum ar fi fost dacă ele ar fi ajuns proprietatea lui Manţog şi a încă vreo doi-trei amici sindicali şi politici. Cei ce au răsturnat planurile acestora au fost cei de la firma de avocatură Şova, iar dacă cei zece mii de salariaţi lucrează încă la stat, datorează acest lucru în proporţie de 100% acestei firme.
P.S.
În urmă cu un an, liderul portocaliu ameninţa că va veni la putere şi va fi „ o baie de sânge”. Ca şi Băsescu la nivel naţional, astăzi, în Gorj, Manţog are absolut toată puterea aşa cum şi-a dorit. Nu înţeleg de ce mulţi din cei ce i-au cântat în strună în ultimii doi-trei ani, încep acum să trimită ocheade galeşe către partidele din opoziţie, lăsând sa scape, pe la colţuri, faptul că ei au fost întotdeauna anti-manţogi şi anti-băseşti, că nimeni nu ştie ce-i în sufletul lor. E adevărat, este foarte clar că în maximum două luni, în Gorj va începe epoca post-Mantog, dar ar fi bine să se ştie că, folosind o metaforă, e cam târziu să se mai ia „prizonieri”. Dacă au ceva de spus s-o facă pe faţă. Nu se poate şi popă şi hoţ.
Ing. Laurenţiu Ciurel
