Memorialul CEZAR VĂRGULESCU – ediţia XXIX, la Baia de Fier

396

La 29 de ani distană de prima jertfă românească adusă pe altarul Lanţului Himalayan, a fost comemorată trecerea în nefiinţă a alpinistului şi medicului Cezar Vărgulescu. Memorialul a fost organizat la Baia de Fier de către Montan Club White Wolf şi Clubul Alpin Român.

Cei 24 de alpinişti care s-au încumetat să raspundă provocărilor naturii, au “atacat” traseele de escaladă din bazinul Galbenului. Au fost asistaţi de peste 60 de simpatizanţi ai activităţilor montane, care şi-au încercat puterile şi perspicacitatea în ateliere specifice.
În cele trei zile de week-end, tineri şi vârstnici şi-au predat ştafeta pe crestele şi pereţii de stâncă amenajaţi cu trasee de alpinism, escaladă şi via ferrata.
Seara, la focul de tabără şi la adăpostul corturilor, au fost depănate amintiri din turele montane naţionale şi mondiale, s-au împărtăşit experienţe şi informaţii de ultima oră şi, nu în ultimul rând, s-au comemorat toţi cei care şi-au adus aportul de sânge pentru dezvoltarea alpinismului românesc. “Ca în fiecare an, acţiunea a culminat cu escaladarea traseului “Cezărică” – singurul traseu de alpinism amenajat de cel dispărut prematur din marea familie a muntenilor”, a confirmat Gabriel Dan Chiriac, preşedintele Clubului Montan White Wolf.
Pentru a evita capriciile vremii de toamnă, organizatorii iau în calcul programarea pentru anul viitor a Memorialului în preajma zilei de 15 mai – ziua în care Cezar Vărgulescu a plecat în ultima ascensiune.

Remeber!
Memorial Cezar Vargulescu (1)Memorialul CEZAR VĂRGULESCU – ediţia XXIX se înscrie în seria de memoriale dedicate tuturor celor care au scris cu sânge Istoria Alpinismului Românesc! Când spui Himalaya, gândul te duce la mirajul îngheţat al înălţimilor supreme. Lanţul muntos format din cele trei segmente: Himalaya, Karakorum şi Hindu Kuch, cu cele mai mari înălţimi (14 vârfuri de peste 8.000 de metri, cucerite între anii 1950-1960, când a devenit posibil accesul înspre Everest prin Nepal şi K2 prin Pakistan), au constituit visul suprem al oricărui montaniard.
Timp de 35 de ani, alpiniştii români au tânjit după piscurile Himalayei din spatele Cortinei de Fier. Prin anii 80, o viză de ieşire din ţară era mai inaccesibilă decât un optmiar şi puţini au reuşit să depăşească atât birocraţia cât şi insuficienţa materială. “Prima expediţie integral românească în Himalaya s-a semnalat în 1985 când, cu ajutorul doctorului Ovidiu Bojor, aflat în Nepal ca expert UNESCO pentru studierea florei spontane, soţii Emil Coliban şi Taina Duţescu-Coliban, Pavel Mureşan, Dan Coman, Cezar Vărgulescu, Marius Mărcuş şi Avel Ritişan au iniţiat escaladarea masivului Gurja Himal (7.193 metri) din Nepal. Vârful l-au atins numai Avel, Marius şi Pavel, după o ascensiune pe ruta clasică. Din păcate, această expediţie a marcat şi prima ofrandă de sânge adusă de români: Cezar Vărgulescu, medic şi alpinist. În maxim 3 zile, alpiniştii ar fi ajuns pe vârf. În data de 15 mai 1985, în apropierea taberei II, în mijlocul peretelui Konabon, sub vârful cu acelaşi nume (6.570 m), Cezar Vărgulescu a avut parte de o moarte instantanee. Se afla în misiune de recunoasşere a traseului şi a fost surprins de o cădere de pietre. Nu a fost vorba de o imprudenţă. Condiţiile erau normale. Traseul era uşor şi nu prezenta probleme tehnice deosebite în porţiunea aceea şi nici pericole obiective. A fost vorba doar de neşansă”, explică Dan Chiriac, preşedintele Clubului Montan White Wolf Baia de Fier.
Din cauza condiţiilor vitrege, colegii de expediţie au fost nevoiţi să-l îngroape pe Vărgulescu în locul unde l-au găsit, sub marea barieră de seracuri, în partea superioară a conului de dejecţie.
Minodora Sucea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here