Întrebare: După instalarea ca domn a Prinţului Carol I, au avut loc discuţii sau schimburi de scrisori cu fostul domnitor Alexandru loan Cuza?
Valoarea unor astfel de documente ni se pare deosebită. Schimbul de scrisori dintre domnitorul răsplătit cu titlul de prinţ pentru ilustrul act naţional săvârşit sub conducerea lui, cu prinţul Carol de Hohenzollem, aruncă o lumină clară asupra împrejurărilor obiective care l-au adus pe noul Domnitor pe tron. Din rândurile scrisorii protocolare şi plină de eleganţă, reies cu prisosinţă superioritatea şi demnitatea, caracteristice lui Cuza Vodă.Nu întâmplător s-au creat în jurul lui atâtea legende, nu întâmplător a fost expresia unei generaţii atât de strălucite.
Principe,
Graba cu care am părăsit Principatele nu mi-a îngăduit să ‘rezolv diversele afaceri a căror situaţie interesează în mod special averea mea, personală. Pe de altă parte, eu sunt obligat să apar într-un proces în care este amestecat şi numele meu şi care solicită prezenţa mea indispensabilă în ţară. Din cauza acestor probleme am intenţia să mă reîntorc cât de curând posibil în Moldova, la moşia mea, Ruginoasa. […] Referitor la această problemă, Principe, permiteţi-mi a vă spune toate gândurile mele, ca să previn toate interpretările care ar putea să fie date reîntoarcerii mele în Moldova. Este o datorie impusă de caracterul meu şi trecutul meu, fie ca și cetăţean, fie principe domnitor.În 1857, în divanul Ad-hoc din Moldova, am fost unul primii deputaţi care am exprimat şi semnat voinţa ţării mele pentru unirea cu Muntenia […].
Mai târziu, în 1859, voturile unanime ale celor două adunări mi-au acordat dubla coroană a României. Ridicat pe acest tron pentru care n-am avut deloc ambiţie, am declarat imediat şi în mod solemn, că voi pune onoarea mea şi gloria mea la temelia realizării voinţei poporului român.Fiecare ştie în România, că nu am ezitat deloc să formulez acest angajament într-o scrisoare adresată imediat a doua zi după alegerea mea Sublimei Porţi şi Puterilor garante; demersurile mele n-au fost deloc apreciate atunci şi eu a trebuit să aştept o perioadă mai propice. Cel puţin, sunt fericit că eu am reuşit să realizez Unirea Principatelor, să fac din trei milioane de aserviţi, trei milioane de proprietari, să redau ţării 1/5 din pământurile sale uzurpate de clerul grec al mănăstirilor închinate, să dau tuturor românilor, fără excepţie, dreptul electoral, de care o imensă majoritate a naţiunii era în mod injust lipsită, punând bazele unei egalităţi civile şi politice etc., în sfârşit, să realizez în fapt, aproape toate dorinţele Divanului Ad-hoc, din 1857 […]Alteţa Voastră a putut urmări în documentele mele linia constantă a acestei preocupări [… Două luni mai târziu, cu ocazia deschiderii sesiunii Corpurilor Legiuitoare, mesajul meu a reamintit Românilor promisiunile mele din 1859: oricine ar fi alături de voi, am spus eu reprezentanţilor naţiunii, eu voi fi întotdeauna cu ţara pentru ţară, fără alt mobil decât voinţa naţională şi marile interese ale României. Vreau să fie bine înţeles că niciodată persoana mea nu va fi un obstacol în calea evenimentelor care ar putea permite consolidarea edificiului politic la ale cărui fundamente eu am contribuit. În Alexandra loan I “Principele României”, românii vor regăsi totdeauna pe colonelul Cuza, acelaşi colonel Cuza, care fiind ales deja Principe în Moldova, declara în mod oficial puterilor Garante, primind şi coroana Munteniei, că el acceptă această dublă alegere ca o expresie incontestabilă şi neclintită a voinţei naţionale în scopul Unirii, dar acceptă numai ca un “păstrător sacru” […] Revenind ca simplu cetăţean în ţara mea, nu doresc altceva decât ca împreună cu familia mea să pot duce o existenţă conformă nevoilor şi poziţiei mele. M-aş simţi foarte fericit, Principe, dacă într-o zi aş avea plăcerea să vă transmit în mod personal asigurarea sentimentelor mele.
Paris, 16 aprilie 1867
Prinţ Al. L Cuza.
lată şi răspunsul pe care Carol I i-l trimite lui Alexandru loan Cuza la Paris:
Prinţul meu,
Am primit scrisoarea pe care aţi binevoit să mi-o adresaţi şi vreau să vă răspund la aceasta eu însumi, cu o sinceritate egală celei a-dumneavoastră.Departe de a pune la îndoială bunele voastre intenţii, sunt convins că dorinţa voastră de a reveni în România se datorează numai intereselor personale, şi că prin prezenţa voastră aici, ţara câştigă în plus, un bun cetăţean. Cu acest gând am făcut, cunoscută cererea voastră Consiliului meu de Miniştri.Consiliul a considerat, Prinţul meu, că după ce a trebuit să părăsiţi teritoriul românesc în urma evenimentelor politice, atât, de grave, este mai înţelept din partea dumneavoastră să nu vă grăbiţi a reveni în ţară!Mi se pare că pentru interesul dumneavoastră şi pentru a evita toate eventualele situaţii dezagreabile este mai nimerit să prelungiţi şederea dumneavoastră în străinătate.Sunt încredinţat, de altfel, Prinţul meu, că aceste consideraţii, alături de patriotismul arzător care vă animă, vă vor conduce la ideea renunţării de bună voie la proiectul dumneavoastră actual.Vă rog, Prinţul meu, să credeţi în sentimentele mele şi în marea consideraţie ce v-o port.
Devotatul dumneavoastră,
Carol I.
