Poetul Lucian Blaga: „Auzind-o de atâtea ori la radio, apoi pe discuri şi acum la „Continental”, am convingerea că femeia aceasta a fost sortită să scormonească sufletul poporului nostru până-n străfund, să-i smulgă comorile de cântece şi înţelepciune, să ne strecoare, reamintindu-ni-le, fiorul veşniciei şi, prin forţa ei interpretativă, să zvârle pretutindeni în lume lumina lor inedită, obârşită din straturile vulcanice ale melodiei şi filozofiei noastre populare.”
Sculptorul Constantin Brâncuşi: „Când te ascult cum le zici, Mărie, aş fi în stare să dăltuiesc puţin pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră! Auzi, tu fată, mă înţelegi? Vezi tu, Marie! Am colindat toată lumea, mă cunoaşte tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de ţară, de oltenii tăi şi-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu…Îmi vine fată să las tot, să mă întorc acasă şi să mă fac cioplitor în lemn şi piatră pentru toţi stâlpii tindelor şi meselor de cină ale ţăranilor noştri, de pe tot cuprinsul ţării… Auzi? Mă înţelegi?
Scriitorul Eugen Barbu: „…Lumea o aplauda, se înghesuia în faţa caselor de bilete, ca să pătrundă în sală, unde marea actriţă Maria Tănase chema zeii campreşti cu gestul ei larg de regină. Mulţimea o chema şi o rechema la rampă cu frenezia stârnită de geniu. Această femeie, plină de temperament, a avut într-adevăr, geniu.
Legată de poporul pe care îl iubea şi căruia i se dăruia, ea a rămas pentru noi un exemplu de artist-cetăţean.
…Nestinsă să-i fie amintirea, să nu plângem,-aşa cum a dorit-, să ne închipuim că a plecat undeva prin ţară şi, de câte ori o s-o auzim, să ne bucurăm că făpturilor asemenea ei le este dat să trăiască veşnic…(Revista „Gazeta literară”, 4 VIII. 1963)
Poetul Ion Vinea: „Maria înseamnă însuşi glasul acestui cântec ţărănesc, vibrantul, pateticul glas al pământului românesc- glasul bucuriilor, al durerilor şi al speranţelor noastre ale tuturora. Ea n-a fost însă, numai o ideală şi autentică interpretă. A dus pe tărâmul folclorului o existenţă de pionier, al cărui gust şi pricepere a stimulat zelul şi cercetările savanţilor- luminându-le. Simplitatea, vigoarea şi precizia cântecului ei erau rodul unei munci şi a unei stăruiunţe neobosite, care a înălţat-o pe culmile măiestriei. Nebănuită a rămas ştiinţa ei muzicală şi aleasa-i pricepere, pe care a ştiut să le tăinuiască, topindu-le în elanul aprig al fiinţei, în şipotul pur şi clar al glasului ei izbucnit din adânc”.
Profesorul Gheorghe Ciobanu: „Maria Tănase nu este o mare cântăreaţă numai pentru că a avut un repertoriu atât de bogat şi de variat, ci pentru felul în care cânta şi interpreta cântecele sale. Ea nu producea pur şi simplu un cântec, ci îl crea din nou, de fiecare dată, pe măsura sentimentului ce o stăpânea în momentul cântării… Astfel, Maria Tănase a ajuns să-şi creeze un stil personal care nu a putut şi nu va putea fi imitat.”(revista „Muzica”, nr. 8, 1063)
Şerban Cioculescu-critic şi istoric literar: „Maria Tănase a fost şi rămâne creatoarea incontestabilă a cântecului popular românesc, interpretat în stil ştiinţific, cu respectarea fonetismelor regionale, dar şi cu acel talent care-i conferea unicitate. Mărturisesc că dispariţia ei mi s-a părut mai dureroasă decât aceea a unui bun şi vechi prieten. Cu ea a pierit parcă şi cântecul popular, în expresia lui cea mai pură. Care va fi, oare, marele poet de azi, hărăzit cu darul de a nemuri amintirea minunatei Maria Tănase?”
Poeta Mariana Dumitrescu: „N-am înţeles niciodată atât de bine, cât era de mare locul ei în conştiinţa publică românească, decât atunci când a murit. Sutele de mii de oameni, care au înfruntat cu străşnicie un soare de foc, numai pentru a spune adio acestui suflet de aur, erau o confirmare. Da! Maria Tănase era confirmată de un popor întreg în ultimele ei clipe de existenţă pământească, ultimii metri ai ultimului parcurs.”
Petre Ghiaţă şi Clery Sachelarie(soţul Mariei Tănase)- autorii cărţii „Maria Tănase şi cântecul românesc”: „Destinul Mariei s-a hotorât din copilărie, când s-a întâlnit cu versul şi cântecul poporului aduse de la izvor în grădina părintelui.
Din încrucişarea aceasta de destine s-a înfiripat dragostea ei pătimaşe pentru cântul şi gândul răsădite din glia străbună. Legătura- născută din împletirea bucuriilor şi durerilor cu jocuri, poveşti şi ideile, între brazdele parfumate de unduirea florilor- a croit drumul pe care trebuia să meargă până la capăt, niciodată clintită, făptura cu viaţa dăruită cântecului.
Cu arta-i incomparabilă a reliefat- prin melodiile şi stihurile populare culese de ea , prin cele făurite de ea însăşi- semnificaţiile profunde ale izvoarelor noastre folclorice, înscriindu-le pe culmile preţuirii universale, acolo, unde doar marii interpreţi sunt vrednici să-şi rânduiască creaţia lor artistică.”
*************************
Prezentarea marilor personalităţi naţionale şi de peste hotare, din timpul vieţii Mariei Tănase, care s-au pronunţat cu competenţă despre stilul său interpretativ ar putea continua, dar spaţiul tipografic nu îngăduie. Vom continua acest lucru în funcţie de atitudinea defăimătorilor, pe care, de altfel, o anticipăm. Suntem pregătiţi. Însuşi soţul Mariei- reputatul Clery Sachelarie- ne oferă imagini în această direcţie cu argumentările potrivite. Toată viaţa Mariei, de altfel, a fost o luptă din care a ieşit tot timpul biruitoare urmând îndemnul lui Nicolae Iorga: …„ Trebuie să biruieşti, pentru că dumneata ai o mare şi nobilă misiune de îndeplinit: să readuci cântecul românesc, cântecul poporului nostru, pe făgaşul lui autentic…
Misiunea aceasta, pe care dumneata n-o ştii încă în toate rosturile ei, dar o ştim noi, trebuie să fie îndemnul cel mai puternic în osteneala dumitale.”
*************************
Vor spune detractorii:
-S-a plimbat pe lac cu barca în compania unui tânăr ziarist din Franţa.
-Da, dar asta nu înseamnă că a fost spioană.
-Maria Tănase a primit mii de scrisori de la admiratori.
-Da, dar asta nu înseamnă că a fost infidelă soţului.
-I-a făcut Maria Tănase o vizită lui Constantin Brâncuşi la New York şi s-au întâlnit la pavilionul României din cadrul Expoziţiei Internaţionale a anului 1939 unde Maria a adus un repertoriu alcătuit din cele mai frumoase cântece ale provinciilor româneşti cu care a fermecat un continent întreg? Presa românească a relevat succesul ingenios al melodiilor populare cântate de Maria Tănase şi al costumelor noastre naţionale. (ziarul „România”, mai, 1939)
Pe Constantin Brâncuşi, Maria Tănase îl cunoscuse la Paris cu prilejul Expoziţiei din 1937 şi îl regăseşte la New York. Iată ce consemnează Clerz Sachelarie –soţul Mariei Tănase:
– În ziua plecării o roagă să să-l vadă. O îmbrațișează:
-Zi-mi, Mărie, acum la despărțire, cântecele noastre numai pentru mine!
Cântecul se sfârșise de mult! Își șterge lacrimile pe furiș și cu glas tremurând îi urează drum bun.
Maria îi sărută mâna şi spune:
-Nene Costache, în curând să ne revedem în ţară, în minunata noastră ţară, pe Jii, neică, pe Jii, la Gorj.
Tot în acelaşi timp se afla în America şi George Enescu. Într-una din seri, marele nostru compozitor vine, întovărăşit de celebrul compozitor Heifetz, să viziteze pavilionul României şi s-o asculte pe Maria.
-Am venit să ascult cântecele noatre în freamătul… stejarului. Maria se înclină şi sărută mâna lui Enescu. Maria cântă: „Mi-am pus busuioc în păr” şi încă trei bucăţi de muzică populară. Enescu şi Heifetz o îmbrăţişează în aplauzele asistenţei.
Acum să vă spun eu ceva ce nu ştiţi voi, că dacă ştiaţi, precis spuneaţi!
La expoziţia din New York, Maria Tănase a fost însoţită permanent de profesorul arhitect Nae Constantinescu. Este şi o fotografie în cartea lui Sachelarie. Profesorul Mac era foarte vesel. O veselie a… izbânzii. Maria parcă îi spune ceva. Ce i-o fi spus? Poate aflaţi voi.
Măi Neică, uite ce vă „spui io”: Băgaţi-vă minţile în cap că dacă vă zic una vă sar pantofii din picioare- vorba Mariei Tănase. Dacă ar fi vară, mai treacă-meargă, dar acum e iarnă.
Ne vom auzi la timpul cuvenit.
Gheorghe I.
Drăghici-Slăvuţescu
