În ziua de 15 august 2022, Marea lavră a Sf. Cuv. Nicodim de la Tismana şi-a sărbătorit marele Hram «Adormirea Maicii Domnului», Sfânta Liturghie fiind oficiată în altarul de vară al aşezării monahale de către Înaltpreasfinţitul Părinte, Acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei împreună cu un ales şi mare sobor de călugări, preoţi şi diaconi din care au făcut parte: Preacuviosul Părinte Arhimandrit Ioachim Pârvulescu, Exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei şi stareţul Mănăstirii Lainici, împreună cu Preacucernicul Părinte Pr. Marian Mărăcine, Protoiereul Protopopiatului Târgu-Jiu-Nord şi alţii! Să mai precizăm faptul că în seara dinaintea Sărbătorii a fost săvârşită, la fel ca în toate bisericile şi mănăstirile, Vecernia cu Litie şi chiar Privegherea întreagă, adică şi slujba Utreniei, urmată de cântarea Pohodul Maicii Domnului, mai ales că Sărbătoarea a fost precedată de două săptămâni de post aspru. Răspunsurile la strană au fost date de către Grupul psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Muc. Dimitrie» din Craiova, condus de către prof. dr. Victor Şapcă, un grup minunat şi mereu purtător al harului divin, care a interpretat la sfârşitul slujbei, în trapeza mănăstirii cu multă dăruire şi cu deosebită evlavie duhovnicească Balada «Sfinţilor Martiri Brâncoveni» şi minunatul «Mugur, Mugurel», imnul pandurilor lui Tudor Vladimirescu! La organizarea acestei mari sărbători şi la buna ei desfăşurare au contribuit obştea de măicuţe truditoare conduse de către Maica Stareţă Antonia Popescu Monahia, ca şi o serie de oameni dăruitori şi binevoitori, creştini cu inima generoasă care le-au oferit credincioşilor pachete cu alimente întru îndestulare, iar o parte dintre credincioşi au fost primiţi la o agapă frăţească în trapeza mănăstirii. Şi de această dată, apreciem prin cuvinte deosebite şi de o înaltă referinţă, prestaţia şi bunăvoinţa Preacuviosului Părinte Vartolomeu, care la o vârstă venerabilă s-a dovedit plin de dăruire şi de o primitoare şi duhovnicească expresie a harului dumnezeiesc, oferindu-mi o întâlnire minunată şi multe mărturisiri despre lumea în care trăim şi despre menirea credincioşilor de a păstra nealterată ortodoxia şi nădejdea în Puterea Lui Dumnezeu, Preacuviosul primind mulţi credincioşi pentru Sfânta Spovedanie şi pregătindu-i pentru Sfânta Împărtăşanie! Marea bucurie a Sărbătorii de la Tismana a fost, însă, legată de prezenţa Alteţei sale, Dr. Bogdan Cuza, strănepotul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza şi mai ales a inegalabilului şi inimitabilului Maestru DAN PURIC, acesta din urmă constituind «sarea şi piperul» sărbătorii, prin dialogurile vaporoase şi pline de substanţă purtate cu măicuţele mănăstirii, cu preoţii, cu credincioşii care l-au întîmpinate cu atâta dragoste şi cu atâta căldură! De altfel, vom reveni cu o serie de aspecte ale prezenţei celor doi protagonişti ai Hramului de la Tismana! De asemenea, printre cei prezenţi, am remarcat familia Doamnei Mariana Şarapatin de la OCPI, a sorei sale Vasilica şi a fiicei Viviana Şarapatin, a domnului Iulian Şarapatin, care au ajutat la buna desfăşurare a Sărbătorii de la Tismana şi au constituit un reper spiritual demn de atenţie!
,,Maica Domnului a fost întrutotul ascultătoare de Dumnezeu”!
În cuvântul de aleasă şi deosebit de înţeleaptă învăţătură duhovnicească pe care l-a rostit la această sărbătoare creştinească, Înaltpreasfinţitul Părinte, Acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei a pornit de la faptul că potrivit tradiţiei bisericii, Sfânta Fecioară Maria a fost înştiinţată printr-un înger de trecerea ei la cele veşnice, iar apostolii, aflaţi în acel moment în diferite zone ale lumii, au fost aduşi pe nori pentru a fi prezenţi la acest eveniment crucial. Dar, Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, el ajungând trei zile mai târziu şi întristat fiind, a cerut să se deschidă mormântul, pentru a săruta mâinile Născătoarei de Dumnezeu, dar intrând, l-a găsit gol. În timp, în cuvântările părinţilor bisericii s-a afirmat cu mai multă putere credinţa că, după adormirea sa, Fecioara Maria a fost înviată de Iisus Hristos şi luată cu trupul în împărăţia cerurilor. Astfel, Mitropolitul Olteniei a spus în cuprinsul primei părţi a cuvântului de învăţătură duhovnicească: ,,Maica Domnului este mijlocitoarea pentru mântuirea noastră! În momentul în care Arhanghelul Gavriil a vestit că Duhul Sfânt se va coborî asupra ei şi de Cel Preaînalt se va umple, pentru că se va naşte din ea Fiul Celui Preaînalt, Maica Domnului a spus că primeşte aceasta! Deci, iată, cât este de importantă virtutea aceasta a fecioriei! Arhanghelul i-a dat toate încredinţările, deoarece Fiul care Se va naşte din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este Dumnezeul tuturor! Dacă El a făcut cerul şi pământul, dacă El ne-a făcut pe toţi, vedem că Dumnezeu nu strică nimic din Creaţia Sa! Suntem alcătuiţi, aşa cum suntem, de mâinile Lui Dumnezeu! Lumea aceasta este opera Lui Dumnezeu, lucrarea Lui, suntem făcuţi după Chipul Său! El este Dumnezeu adevărat, pentru că S-a «îmbrăcat» cu haina noastră omenească pentru ca să ne mântuim! El a luat trupul nostru şi a luat cu El şi neputinţele noastre, pentru că noi suntem neputincioşi, ca oameni, când avem nevoie de dragostea mamei şi a tatei! Şi Domnul a avut nevoie de dragostea Maicii 
Sale, iar, dragostea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu are o dimensiune incomensurabilă, pentru că ea este cea plină de har! Vreau să spun că dragostea Maicii Domnului este atât de mare, pentru Acela care S-a născut din ea, ne-a dat şi nouă viaţă şi ne dă în continuare! Este un argument al existenţei lui Dumnezeu pentru că El ne arată că nu putem să ne rânduim singuri viaţa, iar, Dumnezeu este Acela care rânduieşte, când trebuie şi cum trebuie să te arăţi în viaţa ta! Sunt multe argumente care ne arată că viaţa nostră este dată de Dumnezeu! Maica Domnului a născut pe Acela care ne dă viaţă, pe Mântuitorul Hristos, Fiul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care este Unul şi acelaşi cu Fiul Tatălui ceresc! Deci, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu naşte o Persoană, nu un trup, să înţelegem bine acest lucru, aşa cum mamele noastre ne-au dat un trup, dar, sufletul este creat de Dumnezeu! Mântuitorul Hristos are fire dumnezeiască şi fire omenească unite într-o singură persoană, aşa cum noi avem trup şi suflet într-o singură persoană! Atunci când trecem din lumea aceasta, trupul se desparte de suflet, ca mai apoi, la sfârşitul veacurilor, trupul să învieze! Deci, Maica Domnului a fost întrutotul ascultătoare de Dumnezeu, aşa cum subliniază Sfânta Elisabeta, când spune: «Ce fericită este aceea care a crezut în ceea ce a spus Dumnezeu!». Această credinţă a ei este atât de înaltă şi de complexă, că Maica Domnului a spus că va naşte pe Fiul Lui Dumnezeu, deci, a crezut cuvântul Arhanghelului, iar, credinţa aceasta este o asumare, nu numai pentru faptul că ea a fost preamărită, ca să «spele» şi greşeala Evei, aceea care a mâncat, împreună cu Adam, din pomul cunoaşterii! De aceea, Maica Domnului a fost permanent rugătoare înintea 
Mântuitorului Iisus Hristos! Am văzut că la Canaa Galileii, Maica Domnului Îl roagă pe Fiul său ca să facă o minune prin care să-i salveze pe tinerii căsătoriţi care nu mai aveau vin! Şi în alte împrejurări, Maica Domnului s-a arătat rugătoare înaintea Fiului ei! Ea credea că Fiul ei este Dumnezeul pe care Îl urmează, mai ales că urmarea ei ajunge până la Sfânta Cruce, când stă singură acolo la picioarele Crucii! Va rămâne credincioasă Fiului ei până la moarte, de aceea, Maica Domnului este ca o mamă a tuturor”! În acest fel, Mitropolitul Olteniei a remarcat dorința lui Iisus, față de Maica Sa, care a fost chiar în cele mai grele clipe ale vieții Sale pământești, când a zis de pe lemnul Crucii, către Sf. Ap. Ioan: «Fiule, iată mama ta», iar către Maica Domnului a zis: «Iată fiul tău», ceea ce înseamnă că: omenire, iată mama ta, iată ajutorul tău, spre el te îndreaptă în clipele tale de încercare și de durere, unde vei primi și vei lua împăcare. Așadar având această datorie de a cinsti pe Maica Domnului, străbătând calea spinoasă pe care a trecut Maria Fecioara, spre aceasta ne vom afla izvorul de vindecare și de întărire a rănilor noastre sufletești, din toată vremea vieţii pământeşti. De altfel viața pământească a Maicii Domnului a fost un șir nesfârșit de dureri, așa încât astăzi Biserica pentru acele dureri ce le-a suferit o numește și «Maica durerilor», pentru că, într-adevăr, nimeni nu a fost mai aproape de Iisus ca Fecioara Maria, Mama Sa! Ea e pomul, a cărei floare a fost Iisus Hristos și dacă furtuna a rupt floarea, nici pomul n-a rămas nevătămat, căci suferința și durerea lui Iisus, nimeni n-a simțit-o ca Fecioara Maria! Astfel, Maica lui Iisus este și Maica noastră, a tuturor creștinilor şi spre deosebire de alți sfinți, pomeniți o singură dată pe an, în numele Maicii Domnului sunt închinate mai multe sărbători. Adormirea, marcată pe data de 15 august, este cea mai veche sărbătoare închinată ei, mai ales că această adormire, împreună cu ridicarea trupului la Cer, reprezintă ultima taină din lucrarea mântuirii oamenilor!
(VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
